Importanta consilierii familiei consumatorului de drog pentru depasirea situatiei de criza

Lector Univ. Dr.

Publicat in Revista de Asistenta Sociala

Pentru a intelege adictia este necesar sa ne concentram nu numai asupra simptomelor medicale, ci de asemenea sa examinam constelatia interactiunii comportamentale, reflectata in dezvoltarea psiho-sociala, in contextul familiei sau comunitatii. Aceste influente stimuleaza si regleaza comportamentul individual. Cu toate ca factorii familiali au o importanta majora in etiologia consumului de droguri, nu putem neglija factorii de mediu, individuali sau contextuali.

Evaluarea situatiei consumatorului de droguri si interventia terapeutica constituie un proces complex, in care un rol determinant il are functionarea globala a familiei. Evaluarea familiei unei persoane consumatoare de droguri este necesara atat pentru a avea o viziune de ansamblu asupra functionarii familiei ca grup, dar si pentru a evalua modalitatile prin care familia poate fi implicata in procesul terapeutic de recuperare si reabilitare a consumatorului de droguri.

Consilierea familiei este indicata in cazurile in care consumatorul de droguri nu poate ajunge la abstinenta din cauza unui stil de viata dezadaptativ in relatiile familiale. In aceste cazuri, membrii familiei consuma­torului au nevoie de ajutor pentru a-si reajusta atitudinile si comportamentul inadec­vat. Imbunatatirea relatiilor interpersonale si intrafamiliale elimina conflictele si dis­functiile din familie, favorizand procesul orientarii catre abstinenta si reducand con­siderabil riscul recaderilor. Consilierea familiei persoanei consumatoare de drog are ca obiective :

• asigurarea suportului familial pentru atingerea abstinentei si mentinerea acesteia ;
• furnizarea de informatii despre consumul de droguri si tratamentul dependentei, despre atitudinea potrivita fata de consumul de droguri si despre modificarile pe care acesta le determina in viata consumatorului, precum si fata de procesul de atingere al abstinentei;
• mentinerea relatiilor intrafamiliale;
• imbunatatirea rezultatelor pe termen lung a terapiei dependentei.

Modul de abordare al familiei consumatorului de drog variaza in functie de o serie de factori: tipul de drog, reactivitatea familiei, varsta si sexul consumatorului, stadiul consumu­lui, faza (din propriul ciclu de evolutie) in care se afla familia.

Drogurile sunt de diferite tipuri si au efecte diferite. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca tipul de drog folosit depinde in mare masura de varsta consumatorului. Astfel, adolescentii consuma in special inhalanti, halucinogene, marijuana si alcool, tinerii pana in 30 de ani consuma in mare masura heroina, iar persoanele de varsta medie si adulta sunt mari consumatoare de alcool si medicamente. Consilierea si terapia familiei au ca obiectiv atat obtinerea si mentinerea abstinentei cat si reechilibrarea psihica a pacientului si restructurarea familiei.

Marea majoritate a persoanelor dependente de droguri sunt adolescenti si tineri. In Romania, unde fenomenul consumului de droguri a crescut foarte mult in ultimii ani, s-a constatat scaderea rapida a varstei consumatorilor, astfel ca cei impli­cati in procesul terapeutic au, in general, varste cuprinse intre 14-22 de ani, fiind insa din ce in ce mai frecvente cazurile de consumatori cu varste sub 14 ani. Scopul consilierii familiale este obtinerea pentru consumator a unui suport familial adecvat nivelului lor de dezvoltare psihosociala, a gradului de maturitate si responsa­bilitate pe care l-au atins pana la momentul respectiv si problemelor specifice varstei (adolescenta sau tinerete).

Legat de sexul consumatorilor de drog, studiile au aratat ca majori­tatea persoanelor dependente care solicita servicii medicale pentru atingerea si mentinerea abstinentei sunt de sex masculin, ponderea celor de sex feminin fiind considerabil mai mica. In ultimii ani insa aceasta diferenta s-a mai atenuat. In societatea noastra, atat consumatorii de droguri cat si familiile lor au mari retineri in a-si recunoaste dependenta si a si-o trata. Abordarea terapeutica trebuie sa fie diferita in functie de sexul pacientilor, datorita ritmului ­diferit de dezvoltare fizica si psihica ce se reflecta in gradul de structurare a identitatii de sine.

Consumatorii de droguri se pot afla in stadii diferite de dependenta. La cei care sunt in stadii avansate de dependenta se constata o stare de deteriorare fizica si psihica, precum si o schimbare a modului de viata, ei nemaiputand ocupa pozitiile pe care le aveau in societate si in familie. Este foarte importanta adaptarea atitudinii si comportamentului familiei la stadiul de consum si nivelul dependentei la care a ajuns consumatorul de drog. Sunt destul de frecvente cazurile in care familia identifica consecintele consumului de drog (comportamente antisociale, trai parazitar) cu cauza care le determina, dependenta si isi propune ca obiectiv eliminarea acestora. In asemenea situatii se impune interventia consilierului care, prin informare si rationalizarea atitudinilor neadecvate asupra dependentei sa determine implicarea corespunzatoare a familiei in te­rapie.

Familiile se raporteaza in diferite moduri la consumul de droguri a unuia dintre membrii sai. De obicei, initial neaga faptul ca unul dintre membrii sai este consumator de droguri, apoi ajung la confuzie si panica, dupa care incearca sa se restructureze si sa reactioneze. De multe ori ele il exclud sau chiar elimina pe consumator si problema lui, destul de rar angajandu-se intr-un proces de schimbare si solutionare reala a problemei. In functie de stadiul in care se afla, fami­lia va fi abordata diferit, avand ca obiectiv imediat mentinerea in consiliere si implicarea ei efectiva.

Modul in care reactioneaza familia la consumul abuziv de droguri al unuia dintre membrii sai este diferit. Putem vorbi astfel despre patru moduri diferite de reactie la consumul de droguri, in functie de tipul de familie

• Familii functionale ai caror membrii se mobilizeaza pentru identificarea problemei si gasirea de solutii si alternative comportamentale la consumul de droguri. Se folo­sesc terapii cognitiv-comportamentale in care se explica efectele drogului si con­secintele lui si se identifica solutii pentru eliminarea comportamentelor dezadapta­tive si a consumului de droguri.;
• Familii necoezive care necesita o terapie mai lunga si mai complexa, facandu-se apel la abordari inter­discplinare. Clientul este foarte vulnerabil si poate recadea foarte usor, astfel incat consilierea familiei trebuie sa puna accentul pe restructurarea acesteia.
• Familii dezintegrate in care consumatorul nu beneficiaza de suportul familial. Scopul consilierii familiei este acela de a restructura legaturile dintre membrii familiei si de a le valorifica pentru sprijinul pacientului si nu de a reuni familia.
• Familii absente unde scopul consilierii este atat rea­lizarea unui substitut de retea de suport si de contacte sociale cat si formarea si dez­voltarea abilitatilor sociale necesare atingerii si mentinerii abstinentei. Se folosesc doua tipuri de retele sociale de suport ca substitute familiale: prie­tenii inca existenti sau pacientii de aceeasi varsta cu el

Continutul terapiei familiale

Terapia familiala se poate desfasura pe parcursul a 3 faze:

I. Stabilirea unui sistem terapeutic si a metodelor pentru atingerea si mentinerea abstinentei;

II. Punerea in practica a metodelor de mentinere a abstinentei; III .Reechilibrarea familiei dupa incetarea consumului de droguri.

I. Stabilirea unui sistem terapeutic si a metodelor pentru atin­gerea si mentinerea abstinentei.

Participarea intregii familii la consiliere este esentiala pentru reusita acesteia. Consilierul trebuie sa gaseasca modul adecvat de a reuni si implica pe toti membrii familiei la sedintele terapeutice. De obicei, cel care cere initial sprijinul consilierului este unul dintre parintii persoanei dependente de droguri, mai frecvent mama, care este cea mai implicata in cresterea si educarea copilului. Este foarte important ca familia sa participe la sedintele de consiliere in totalitatea membrilor ei. In cazul in care un membru al familiei reclama faptul ca relatia sa cu familia este deosebit de dificila si dureroasa, motiv pentru care nu doreste sa participe la aceste sedinte, consilierul trebuie sa evidentieze posibilitatea de imbunatatire a acestor relatii in cadrul terapiei de familie.

Consilierea familiei se realizeaza pe baza cunoasterii si intelegerii dificultatilor pe care dependenta le provoaca individului si familiei sale. Initierea comunicarii poate fi realizata prin analiza istoricului de consum si a marturisirilor membrilor familiei, obtinandu-se astfel o serie de informatii importante referi­toare la consum atat de la consumator, cat si de la ceilalti membri ai familiei. In sedintele de consiliere sunt analizate abuzul de substante, contextul si consecintele acestuia si sunt gasite solutii pentru abstinenta. Acesta este momentul in care consilierul trebuie sa afle datele semnificative ale cazu­lui: ce substante a consumat, daca a consumat un singur drog sau mai multe, in ce combinatii, cum a evoluat in timp consumul. Pentru a intelege modul de reactie si pattern-urile familiei fata de consumul abuziv de droguri, consumatorul este invitat sa vorbeasca despre costul zilnic al drogurilor si despre procurarea lor, despre cum a reusit sa faca fata sevrajului si altor complicatii. Aceste discutii vor imbraca forma unui dialog cu caracter informativ, fara ca vreun membru al familiei sa se simta acuzat si sa faca apel la mecanisme defensive de evitare sau aparare.

In urma discutiilor asupra con­sumului de droguri familia va trebui sa evalueze, cat mai obiectiv, situatia: care este nivelul consumului de droguri si care sunt consecintele asupra starii fizi­ce si psihice, dar si asupra situatiei sociale a consumatorului. Daca nu s-a ajuns la dependenta fizica si psihica, atunci cand consumul este ocazional si redus (fumatul ocazional de marijuana sau consumul heroinei la petreceri) familia poate opta pentru consilierea individuala sau de grup, ergoterapie, tehnici de relaxare, consiliere si asistenta pentru schimbarea carierei etc. Exista si cazuri in care consumatorul nu poate ajunge la abstinenta si atunci acesta fie este internat pentru o perioada intr-o clinica de dezintoxicare, fie este inclus intr-un program de tratament intensiv (20 ore/sapt.) In cazul in care exista un consumator cu dependenta severa (de ex. heroina), caruia consumul de droguri ii afecteaza sanatatea fizica si psihica, acesta va fi internat intr-o clinica speciala pentru detoxifiere.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Perioada cand consuma­torul este spitalizat, este deosebit de benefica pentru familie, deoarece aceasta se detensioneaza, nu mai este confruntata cu problemele concrete pe care le presupune existenta unui toxicoman printre membrii sai si scade reactivitatea negativa fata de acest subiect. In acest timp pacientul va fi supravegheat medical si incurajat sa se distanteze de droguri. Ingrijirea atenta, atitudinea intelegatoare si suportiva pe parcursul tratamentului reprezinta factori importanti in procesul de atingere a abstinentei.

Consumatorii care isi propun sa atinga abstinenta prin tratamente medicamentoase (mentinerea cu metadona sau blocare cu naltrexona) pot incepe in paralel si consilierea familiala. In cazul consumatorilor cu dependenta puternica si indelungata care urmeaza tratamente de detoxifiere este nevoie de un timp mai indelungat pana la inceperea terapiei individuale si de familie. In cazul in care tratamentul ambulatoriu sau cel spitalicesc de scurta durata nu au dat rezultate, singura optiune este tratamentul pe termen lung intr-o unitate specializata. Consilierul va ajuta familia si pe consumator sa constientizeze situatia de fapt, sa o analizeze, punandu-se accentul pe :

scopul terapiei : atingerea abstinentei si mentinerea ei ;

eforturile si implicarea tuturor membrilor familiei ;

necesitatea continuarii si finalizarii terapiei;

redefinirea gandurilor negative si a problemelor legate de droguri pe care le au familia si consumatorul.

Rolul consilierului in acest stadiu este de a mentine familia in consiliere pana cand membrii acesteia vor fi capabili sa adopte un sistem adecvat pentru atingerea si mentinerea abstinentei. Consilierea familiei va fi orientata atat spre mentinerea coeziunii familiei si a unui climat optimist, echilibrat, cat si spre stimularea analizei si acceptarii situatiei de esec.

II. Punerea in practica a sistemului de mentinere a abstinentei

Atunci cand consilierul stabileste metoda terapeutica adecvata pentru mentinerea abstinentei porneste de la studierea formei de motivatie adecvate fiecarui membru al familiei. Tehnicile terapeutice sunt alese in functie de rezultatele diagnozei familiale. Astfel, se folosesc atat terapii cognitiv-comportamentale, cat si terapii comportamentale, terapii structural-strategice, terapii psihodinamice, sistemul de terapie familiala Bowen's, terapia familiala multidimensionala, terapia multisistemica, terapia familiala multipla etc.

1. Terapia cognitiv-comportamentala

Abordarea cognitiv-comportamentala se centreaza pe ideea conform careia comportamentul unui individ este determinat de contextul situational si de felul in care individul il inter­preteaza. Se considera ca existenta unor comporta­mente dezadaptative ale consumatorilor de droguri sunt datorate perturbarii unor procese cognitive, iar interventia pe cale comportamentala ar putea opri consumul abuziv. Terapia ajuta membrii familiei sa dezvolte comportamente care sa conduca spre renuntarea la consumul de drog. In timp, acest nou comportament va duce spre instalarea abstinentei.

Punctul de plecare al sedintelor terapeutice il constituie formularea problemei si stabilirea structurii si continutului demersului terapeutic cu participarea efectiva a tuturor membrilor familiei. Se va urmari schimbarea modului de functionare a familiei, astfel incat disfunctionalitatile existente in prezent sa dispara. Procesul de schimbare comportamentala va antrena intreaga familie la dezvoltarea unor pattern-uri comportamentale.

Exista cateva tehnici care pot fi folosite in acest tip de terapie a familiei:

- identificarea gandurilor negative;

- furnizarea de informatii cu privire la consumul de droguri si efectele sale ;

- monitorizarea si verificarea veridicitatii gandurilor negative automate aparute la toti membrii familiei;

- modificarea gandurilor negative si a comportamentelor aferente prin rationa­lizare. Participantii la terapie vor cunoaste astfel care a fost rolul lor in ajungerea la dependenta si vor intelege care este importanta implicarii adecvate a persoanei dependente si a tuturor membrilor familiei in procesul schimbarii;

- experimentarea unor noi comportamente, noi atitudini;

- invatarea unor modele de comportament si a unor abilitati de a face fata situatii­lor dificile pentru client. Atat consumatorul, cat si familia sa sunt invatati sa recunoasca situatiile cu risc pentru recadere si sa le evite sau, daca nu este posibil sa reactioneze in mod adecvat in asemenea situatii.

2. Terapia structural-strategica

Prin terapia structural-strategica se urmareste restructurarea sistemului familial si restabilirea frontierelor intre familie si lumea exterioara. Consumul de droguri este considerat, din aceasta perspectiva, un raspuns dezadaptativ la dificultatile de comunicare si relationare a membrilor familiei. In cadrul acestui tip de terapie sunt folosite mai multe tehnici, cum ar fi :

a) Formularea de catre terapeut a unor sarcini pentru membrii familiei. Aceste sarcini trebuie sa fie clare si concise, iar indeplinirea cu succes a acestora va contribui substantial la restructurarea optima a familiei. Sarcinile se pot referi la: adunarea de informatii referitoare la subiectul in cauza, adoptarea unor atitudini noi, diferite de cele anterioare fata de ceilalti membri ai familiei etc. Sarcinile reprezinta de fapt continuarea terapiei in afara desfasurarii sedintelor terapeutice si contribuie la implicarea familiei in schimbarea comportamentului consumatorului de droguri.

b) Punerea problemei intr-o forma rezolvabila. Pe baza informatiilor primite de la familie se va analiza amanuntit situatia acesteia si a problemelor cu care se confrunta, astfel incat aces­tea sa devina clare, accesibile si posibil de solutionat.

c) Punerea accentului pe schimbarile produse in afara sedintelor. Vor fi evidentiate permanent atat progresele realizate pe parcursul terapiei, cat mai ales schimbarile pe care familia le realizeaza in afara sedintelor terapeutice, schimbari care sunt esentiale pentru evolutia pozitiva a acesteia.

d) Folosirea in mod pozitiv a pattern-urilor comportamentale existente deja in familie. Se va urmari dezvoltarea pattern-urilor comportamentale ale familiei, care urmeaza a fi practicate in mod constructiv.

e) Folosirea paradoxului, sub forma reducerii schimbarilor, exagerarea rolurilor familiale si a comportamentelor simptomatice. Paradoxul este recomandat pentru familiile cu motivatie scazuta si cu o mare rezistenta la terapie. Aceasta tehnica este contraindicata in situatiile de criza familiala, in cazul conflictelor violente, a incestului, a sinuciderilor sau a copiilor abu­zati. Reducerea schimbarilor are ca scop demonstrarea progreselor realizate de catre familie pentru a o determina sa evolueze mai rapid in terapie.

f) Introducerea schimbarilor de situatii pe parcursul procesului terapeutic. In cursul terapiei vor fi create probleme noi pe care familia este antrenata sa le solutio­neze. Solutionarea unor astfel de probleme propuse de consilier sau aparute pur si simplu contribuie la invatarea familiei sa-si rezolve problemele sale reale.

g) Folosirea unor directive sub forma metaforica fara ca membrii familiei sa le perceapa ca atare. Metafora usureaza receptarea si integrarea mesajelor terapeutice, astfel incat membrii familiei se vor concentra asupra mesajului fara sa sesizeze aspectul sau directiv. Aceasta abordare a fost folosita cu succes de catre Stanton si Todd in terapia dependentilor de heroina aflati in tratament de substitutie cu metadona.

Terapia comportamentala

Pentru a putea fi atinsa si mentinuta abstinenta, terapia comportamentala urmareste sa dezvolte noi comportamente, atat in ceea ce il priveste pe consumator, cat si pe familia acestuia. In cadrul terapiei comportamentale, familiile isi insusesc tehnici de imbunata­tire a comunicarii verbale si nonverbale, dar si de corelare a mesajelor nonverbale cu cele verbale. Intr-o prima faza se porneste de la predeterminarea si accentuarea consecintelor negative ale consumului si pozitive ale abstinentei, urmand ca in continuare sa se identifice si sa se exerseze reactii comportamentale alternative la consumul de droguri.

Galanter si Kleber au aplicat in terapia cuplurilor persoanelor toxicodependente un sistem terapeutic in sapte pasi, formulat de Noel si McCraddy si folosit cu suc­ces in terapia de cuplu a alcoolicilor. Cei sapte pasi se refera la: analiza functionala, stimularea con­trolului, reorganizarea restructurarea cognitiva, planificarea alternativelor la con­sumul de droguri, rezolvarea de probleme si mentinerea planificarii.

4. Terapia psihodinamica

Cu toate ca terapia psihodinamica este o orientare terapeutica mai putin folosita ca atare, scopul final al acesteia este eliminarea disfunctiilor si schimbarea sistemului familial. Trecutul fiecarui membru al familiei este considerat a fi foarte important pentru analizarea persoanei dependente si a consumului de droguri. In terapia psihodinamica se folosesc doua tehnici: auto-cunoasterea si detalierea istoriei de familie.

5. Sistemul de terapie familiala Bowen

In viziunea Bowen toate disfunctiile familiale, inclusiv uzul de drog, se datoreaza unui management defectuos al anxietatii in interiorul sistemului familial. O sursa majora de anxietate poate fi reactivitatea familiei sau intensitatea cu care fiecare membru al familiei reactioneaza emotional la problemele relationale existente. Membrii familiei ideale pastreaza un echilibru intre reactivitatea emotionala si gandire, fiind constienti de acest lucru. Conform aceleiasi viziuni, anxietatea problematica si pattern-urile relationale sunt transmise din generatie in generatie. Trecutul este prezent in forma raspunsurilor emotionale.

Aceasta abordare terapeutica isi propune sa reechilibreze relatiile dintre membrii familiei prin eliminarea tensiunilor existente, punand accent pe latura cognitiva si minimalizand-o pe cea afectiva.

6. Terapia familiala multidimensionala

Din perspectiva multidimensionala familia este vazuta ca un sistem, iar membrii ei ca parti interdependente ale acestui sistem. Atunci cand apare o schimbare la un membru al familiei, sistemul intreg va fi afectat. Terapia include toti membrii familiei, iar in unele cazuri si grupul de apartenenta, deoarece s-a constatat ca influentele cele mai importante asupra consumatorului de drog sunt exercitate de familia sa si membrii grupului de apartenenta.

Terapia familiala multidimensionala este una dintre cele mai promitatoare interventii pentru adolescentii dependenti de drog. Scopul terapiei este de a reduce comportamentul ne dorit si de a creste frecventa comportamentului dorit, pro-social. Pentru adolescenti obiectivele terapiei includ transformarea consumului de drog ca stil de viata intr-un stil de viata normal, formarea unei identitati sanatoase, o relatie adecvata cu scoala sau alte institutii, cu alte cuvinte un comportament pro-social. Pentru parinti obiectivele merg pe directia imbunatatirii implicarii parentale si a comunicarii intre parinti si adolescenti.

Terapia familiala multidimensionala se desfasoara de obicei pe parcursul a 4-6 luni si cuprinde 16-25 sesiuni terapeutice. Aceste sesiuni pot fi individuale sau cu familia, se pot desfasura de mai multe ori pe saptamana si in locatii diferite (acasa, sau cu membrii familiei acasa, la scoala sau in alte locatii relevante). Terapia este organizata fazic si este necesar sa fie atins succesul deplin intr-o faza a terapiei, inainte de a trece la urmatoarea faza.

Terapia este organizata pe 5 module de interventie: interventii cu adolescentul, interventii cu parintii, interventii in scopul schimbarii modului de interactiune parinte-adolescent, interventii cu sisteme externe familiei.

In timpul sesiunilor individuale terapeutul si adolescentul vor lucra la dezvoltarea unor sarcini importante, necesare mentinerii adolescentului pe o cale pro sociala cum ar fi: luarea de decizii, abilitati de rezolvare a problemelor, negociere etc. Adolescentul este ajutat sa dobandeasca abilitati de comunicare a gandurilor si sentimentelor, abilitati de a face fata stresului cotidian etc.

In paralel cu aceste sesiuni individuale cu adolescentul se lucreaza cu membrii familiei, in vederea imbunatatirii comportamentului acestora. Parintii sunt ajutati sa-si examineze modul de comportare fata de adolescent si sa invete sa distinga intre a influenta si a controla.

7. Terapia familiala multisistemica

Terapia multisitemica isi propune sa reduca semnificativ consumul de droguri in randul adolescentilor pe durata tratamentului si pentru cel putin 6 luni dupa tratament. Este utilizata atunci cand adolescentul consumator de drog adopta un comportament antisocial grav, iar acest comportament este asociat cu o serie de factori. Printre acesti factori pot fi amintiti: atitudine favorabila consumului de droguri atat din partea adolescentului, cat si a celor apropiati; disciplina deficitara, conflicte familiale, abuz de droguri din partea parintilor; performante scolare slabe sau chiar abandon etc.

Terapeutul si ceilalti membrii ai echipei uzeaza de abordari creative pentru a atinge scopul tratamentului, renuntarea la consumul de drog. Cu toate acestea, nu se poate ajunge la rezultatele dorite decat daca va exista o colaborare deplina intre terapeut si familie.

Sedintele terapeutice se pot desfasura in medii diferite (acasa, la scoala, in cartier) si ele sunt urmate atat de adolescenti, cat si de familiile lor.

8. Terapia familiala multipla

Acest tip de terapie este o varianta a terapiei familiale, de natura psiho-educationala, cu radacini in terapia multiplu impact si terapia de grup. Acest tip de terapie implica prezenta mai multor familii care se confrunta cu aceeasi problema (consumul de drog), in cursul aceleiasi sedinte terapeutice. In general, membrilor familiei care vor participa la aceste sedintele terapeutice li se dau unele explicatii referitoare la desfasurarea acestora inainte de prima intalnire. Membrii familiei care sunt consumatori de drog vor fi exclusi de la aceste intalniri.

In cadrul sedintelor terapeutice membrii familiilor prezente stau asezati intr-un cerc, iar terapeutul face parte din acest grup. Dupa ce este prezentat scopul intalnirii si este subliniata necesitatea unei comunicari deschise se discuta pentru o perioada limitata situatia unei singure familii. Un numar de 3-4 familii pot fi subiectul unei singure sedinte terapeutice si toti membrii familiilor pot participa in orice moment la discutie. Astfel, familiile isi ofera suport una alteia, prin impartasirea durerii pe care au experimentat-o.

III. Reechilibrarea familiei dupa incetarea consumului de droguri

Din momentul in care consumul de droguri a incetat, familia incearca sa-si mentina armonia. Este indicata participarea in continuare la sedintele de terapie familiala timp de mai multe luni si uneori chiar ani dupa atingerea abstinentei, deoarece conflictele care au dus la aparitia consumului de droguri pot fi in orice moment reactualizate. Nerezolvarea acestor conflicte risca sa duca la reaparitia consumului de droguri. Pastrarea contactului cu procesul terapeutic asigura familiei confort si securizare emotionala.

Prevenirea recaderilor fostului consumator, precum si mentinerea coeziunii familiei dupa ce consumul de droguri a incetat, nu se poate realiza decat prin participarea membrilor familiei la sedintele terapeutice pentru o perioada de timp si actionarea in sensul crearii unor schimbari structurale in cadrul acesteia.

Premisa de la care se incepe consilierea familiala este necesitatea implicarii active a familiilor persoanelor dependente in procesul terapeutic. Scopul consilierii familiei in situatia de criza este acela de a elimina starea de tensiune existenta in familie si de a determina familia sa se implice in procesul terapeutic, acceptand sa se schimbe odata cu tanarul dependent. Participarea tuturor membrilor fami­liei la sedintele terapeutice este imperios necesara, numai in aceste conditii fiind posibila rezolvarea conflictelor si restabilirea echilibrului familial.

Obtinerea si mentinerea starii de abstinenta este un proces pe termen lung in care familia si relatiile intrafamiliale joaca un rol esential. Imbunatatirea relatiilor intrafamiliale si interpersonale, precum si o buna functionare a sistemului pe plan social si financiar sunt conditii esentiale pentru obtinerea progreselor dependentului de drog si depasirea situatiei de criza.

Bibliografie :

1. Diamond, G.S. and Liddle, H.A, Resolving a therapeutic impasse between parents and adolescences in Multidimensional Family Therapy, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 64 (3), 1996  
2. Galanter M., Kleber H. (eds), Textbook of substance abuse treatment, The American Psychiatric Press, Washington DC. London, England, 1994     
3. Kaufman, E, Family systems and family therapy of substance abuse: an overview of tow decades of research and clinical experience, Int.J.Addict, 20 (6 & 7), 1985;
4. Liese, B. S., Nojavits, L.M., Cognitive and Behavioral Therapies, in: Lovinson, J.G., Ruiz, P., Millman, R.B., Langrod, J.G., (eds.), Substance Abuse - A Comprehensive Textbook, Williams and Wilkins, Baltimore, 1997;    
5. Prelipceanu, Dan, Ghid de tratament in abuzul de substante psihoactive, Editia a II-a, Ed. Infomedica 2002;
6. Schmidt, S.E, Liddle, H.A, Dakof, G.A, Effects of multidimensional family therapy: Relationship of changes in parenting practices to symptom reduction in adolescent substance abuse. Journal of Family Psychology, 10 (1), 1996;
7. Stanton, D.M, Family and Marital Therapy; Substance abuse, Third edition, Williams & Wilkins, 1997;
8. Stanton, D.M, Thomas T.C. , Family Therapy of Drug Abuse and Addiction, Guilford Press, New York, 1982;
9. Watson, A.M, Psychotherapy and Substance Abuse: A Practitioner's Handbook, New York: Guilford Press, 1995.