Psihologie
Procesele afective - clasificarea, functiile si stadiile proceselor afective1. Clasificarea proceselor afective 2. Functiile proceselor afective 3. Stadiile proceselor afective Corolare educative ale dezvoltarii afective DEZVOLTAREA AFECTIVA SI EDUCATIADezvoltarea afectiva are in vedere modul in care se formeaza si evolueaza, de-a lungul varstelor, procesele afective (emotionale). Afectivitatea (emotionalitatea sau procesele afective sau procesele emotionale) reprezinta fenomene psihice care exprima, sub forma trairilor, relatiile dintre subiect si lumea sa. Afectivitatea este o vibratie organica, psihica si comportamentala, care asigura tensiunea intregului organism si care are efecte de atractie sau respingere fata de obiecte, fenomene, persoane. Procesele afective se afla in relatii de interdependenta cu toate celelalte procese psihice, fiind o componenta infrastructurala a psihismului. 1. Clasificarea proceselor afective In functie de criterii precum: proprietatile de care dispun, gradul de constientizare si sursa, procesele afective pot fi clasificate astfel: Procese afective primare, care au un caracter elementar, spontan si sunt slab organizate. In aceasta categorie se inscriu: trairile afective de provenienta organica (de exemplu, in bolile gastrice apar stari de proasta dispozitie); afectele - forme primitive si impulsive, intense, de scurta durata, uneori necontrolate (ex. spaima, accesele de plans sau rasul zgomotos); Procesele afective complexe, care se caracterizeaza printr-un grad mai mare de constientizare si intelectualizare si cuprind: emotiile -forme afective de scurta durata, intense, cu caracter situativ (bucurie, tristete, antipatie, speranta, placere etc); emotiile superioare, legate de activitatea pe care o desfasoara individul; dispozitiile afective, care sunt stari difuze, fara o orientare precisa, cu intensitate variabila. Procesele afective superioare, caracterizate printr-o mare restructurare si raportare valorica la nivel de personalitate, cuprind: sentimentele, care sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile; pasiunile, care sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate de nivel superior, antrenand intreaga personalitate. Un aspect important al proceselor afective, cu rol major in educatie, il constituie expresivitatea, respectiv capacitatea acestora de a se exterioriza prin intermediul unor semne - expresiile emotionale (mimica, pantomimica, modificarile de natura vegetativa, schimbarea vocii). Expresiile emotionale se coreleaza si se subordoneaza starilor afective, dand nastere conduitei emotional-expresive sau limbajului afectiv cu rol important in modelarea conduitei globale a individului. 2. Functiile proceselor afective: sustin energetic activitatea (procesele afective potenteaza si conditioneaza actiunea individului);prin expresiile emotionale au o functie adaptativa, in sensul de reglare si organizare superioara a conduitei (in cazul trairilor afective de intensitate normala si medie);trairile afective foarte intense (in situatii noi, neobisnuite) si pot dezorganiza conduita.
3. Stadiile proceselor afective Pornind de la teoria piagetiana asupra dezvoltarii afective potrivit careia exista o corelatie intre dezvoltarea afectiva, cognitiva si sociomorala, psihologul Henryi Dupont identifica sase stadii in dezvoltarea afectiva a individului: Stadiul egocentric impersonal (0- 4/5 ani) - caracterizat prin dorinta copilului de a cauta placerea si de a evita durerea, fapt ce conditioneaza apropierea copilului de celelalte persoane; Stadiul heteronom (4/5ani -6/7ani) - caracterizat prin dominanta adultului (afectivitate de dependenta), stari puternice de frica, bucurie, suparare si oportunism (Ego puternic). Stadiul interpersonal (7/8ani -14/15 ani)- caracterizat prin influenta anturajului si investitia afectiva in prieteni, prin sociabilitate, aparitia conflictului real interpersonal, sentimentul de reciprocitate si initierea discutiei cu Sine. Stadiul psihologic personal (14/15 ani - sfarsitul adolescentei) - caracterizat acomodare la realitate si pendulare intre conflict si echilibru afectiv. Stadiul autonom (atins de relativ putini tineri) - caracterizat prin implicarea responsabilitatii pentru anumite standarde; Stadiul integritatii - caracterizat prin investitia in sfera idealurilor si a valorilor. Studii recente asupra importantei emotiilor si sentimentelor in dezvoltarea individului au evidentiat existenta inteligentei emotionale (EQ), concept care, potrivit lui Daniel Goleman include capacitatea de autocontrol, perseverenta, capacitatea de automotivare si empatia, aptitudine care poate fi dezvoltata. Corolare educative ale dezvoltarii afective Educatia in sfera afectivitatii trebuie sa tina seama de distinctia existenta intre maturitatea emotionala, varsta afectiva si varsta cronologica. Modalitatile de relationare dintre mama si copil modeleaza constructia afectiva viitoare a copilului, in functie de modul in care mama stie sa raspunda nevoilor de securitate si afectivitate ale copilului. Este important sa se evite conditionarile negative in copilaria timpurie, acestea putand conduce la timiditate, izolare si suspiciune. Eficienta metodei pedagogice in afectivitate este data de cel ce o aplica. Pentru dezvoltarea afectiva este foarte importanta diversificarea repertoriului emotional (copilul trebuie sa lasat sa traiasca si sa manifeste cat mai multe tipuri de emotii) si promovate trairile acceptabile din punct de vedere social. Comportamentul afectiv la copilului este influentat interpretarile si evaluarile facute in familie asupra sentimentelor si emotiilor copilului; de aceea profesorul trebuie sa cunoasca acest model si sa actioneze in consecinta. Pentru dezvoltarea unor sentimente pozitive fata de invatare este importanta crearea unui climat emotional relaxat si pozitiv in familie si scoala, inclusiv in situatiile de evaluare.
|