Holism - nevoi umane, homeostazia, nevoile umane

HOLISM - NEVOI UMANE

HOMEOSTAZIA

NEVOILE UMANE

q    Nevoi fiziologice

q    Nevoia de siguranta si securitate

q    Nevoia de dragoste si apartenenta

q    Nevoia de stima de sine

q    Nevoia de autorealizare

Introducere

Homeostazia reprezinta mentinerea la valoarea normala a diferitelor componente ale mediului intern.

Conceptul de homeostazie este esential pentru intelegerea nevoilor persoanei deoarece furnizeaza un cadru teoretic si practic in limitele caruia se realizeaza evaluarea si planificarea ingrijirilor pacientului.

O sarcina de baza a nursingului ca profesie este de a asista bolnavii in mentinerea si redobandirea homeostaziei, de a-i ajuta sa se adapteze modificarilor, disfunctiilor interne, fizice si psihice.

Adaptarea interna la stres si la modificarile din mediul intern si extern implica actiunea multor sisteme. Functiile vitale sunt controlate de mecanisme comandate de pedunculii cerebrali, glanda hipofiza si sistemul reticulat.

De ex. cand o persoana sesizeaza un stimul sau un pericol din mediul extern aceste sisteme intra in actiune accelerand functiile vitale cu scopul de a proteja integritatea corpului.

Aceasta este "reactia de alarma" asa cum a descris-o Cannon ("emergency reaction"), "comutare ergotropa" descrisa de Hoff.

"Reactia de alarma" descrisa de Cannon a fost numita de Selye "sindrom de adaptare", durata variabila a actiunii stimulului fiind raspunzatoare de simptomatologia rezultata.

Sindromul de adaptare este reactia fata de excitanti de durata - stres-uri, care apar in situatii care pun viata in pericol, in solicitari intense emotionale sau de alta natura.

Raspunsul la stres are o evolutie trifazica:

alarma;

rezistenta;

epuizare

W. B. Cannon, medic endocrinolog, a elaborat prima data in 1926 termenul de homeostazie pentru a descrie capacitatea proceselor fiziologice primare ale organismului de a mentine un mediu intern constant. Mai recent termenul a fost aplicat si proceselor psihologice.

Lawrence Frank in 1951 spunea despre homeostazie ca functioneaza ca o "orchestra" in care fiecare organ isi aduce contributia pentru a crea stabilitatea.

Dubos in 1965 dezvoltand definitia elaborata de Cannon evidentiaza capacitatea de adaptare la modificarile permanente ale mediului intern sau extern ca pe o cheie a supravietuirii fiintei umane.

Homeostazia se refera la interactiunea permanenta intre diferitele sisteme ale organismului ca si la continua interrelatie intre individ, alti oameni si mediul fizic inconjurator.

Rogers in 1970 prefera termenul de homeodinamica care reflecta mult mai clar descrierea anterioara.

Rogers extinde aceasta definitie prin includerea a 5 concepte importante:

fiinta umana este holistica, fiecare parte influenteaza intregul;

fiinta umana se afla in relatie continua cu alte persoane si cu mediul in care traim;

aceasta interactiune constituie premiza pentru continuitatea naturala a vietii, ea este secventiala si ireversibila;

datorita proceselor interne si externe, oamenii sufera o serie de modificari care produc reorganizare si integrare;

reorganizarea si integrarea nu este numai fizica; fiinta umana prezinta gandire abstracta, imaginatia, apreciere a frumusetii, sentimente de iubire.

2. NEVOILE UMANE

Pentru ca homeostazia sa fie mentinuta trebuie indeplinite mai intai nevoile umane. Teoria nevoilor umane dezvoltata de Abraham Maslow ramane o teorie de baza in practica nursing, chiar daca are anumite limite cand este aplicata.

Abraham Maslow in 1943 a elaborat lucrarea "Ierarhia nevoilor". El a ordonat nevoile, in ordine cele fiziologice, in primul rand, nevoi a caror indeplinire reprezinta o conditie a supravietuirii.

Numai dupa ce aceste nevoi fundamentale, de baza, au fost indeplinite o persoana poate sa-si indrepte atentia spre celelalte nevoi care se afla la un nivel mai inalt: nevoia de siguranta, de cunoastere si intelegere, de stima de sine, de recunoastere sociala, de a fi iubit si de apartenenta, de realizare.

De ex. un pacient cu o tulburare severa de respiratie va prezenta un interes foarte scazut pentru lectura cartilor preferate.

2.1 NEVOILE FIZIOLOGICE

Au prioritatea cea mai mare in piramida lui Maslow. De ex. o persoana flamanda si lipsita de siguranta si dragoste va cauta hrana inaintea dragostei.

Fiinta umana are 8 nevoi fundamentale:

Oxigenarea;

Hrana;

Lichidele;

Temperatura;

Eliminarea;

Adapostul;

Odihna;

Sexualitate.

Nevoile fiziologice sunt variabile si pot fi manipulate mental. De ex. prizonierii de razboi au supravietuit prin reactualizarea in memorie a pasajelor din literatura citita si/sau memorate sau prin rezolvarea problemelor matematice. Ei isi satisfaceau, astfel, nevoile intelectuale si de realizare inaintea celor fiziologice.

Alt ex. ar fi ingerarea exagerata de alimente - bulimia - nu este rezultatul unei nevoi exagerate de alimentare ci hrana serveste ca "recompensa" si substituie partial siguranta emotionala.

Asistenta medicala joaca un rol important in satisfacerea acestor nevoi. In unele situatii aceste nevoi nu pot fi satisfacute (de ex. in cazul pacientilor cu tulburari psihice sau cu dificultati de invatare).

2.1.1 Oxigenarea

Este o nevoie esentiala. Unele tesuturi, de ex. musculatura striata poate supravietui o perioada fara oxigen prin metabolismul anaerob, proces prin care aceste tesuturi folosesc propria energie. Exista insa tesuturi care au numai metabolism aerob (de ex. creierul nu poate supravietui fara oxigen mai mult de 4-5 minute).

Pot exista tulburari acute de oxigenare (stop cardiac) si cronice (emfizem pulmonar).

Evaluare nursing:

depistarea semnelor si simptomelor hipoxemiei (confuzie, letargie, batai ale aripilor nazale, tiraj substernal, suprasternal si intercostal, respiratii frecvente si superficiale);

hipoxemia cronica determina cianoza (deci apare tardiv).

Implicatii nursing:

in caz de hiperventilatie poate apare si anxietate, iar interventiile nursing trebuie sa fie orientate spre controlul dezechilibrelor gazelor sanguine (se da pacientului o punga in care sa respire, astfel scade frecventa respiratorie datorita reinhalarii dioxidului de carbon expirat);

la pacientii cu probleme cronice de respiratie asistenta medicala va efectua un plan de ingrijire (de ex. asigurarea pozitiei care creste volumul respirator si deci nivelul de oxigen);

in caz de stop cardiorespirator resuscitare cardiorespiratorie cu masuri suportive.

2. 1. 2. Lichidele

Trebuie sa existe o balanta intre aportul si eliminarile de lichide. Aportul poate fi per os sau pe cale parenterala, intestinala. Eliminarile sunt pe cale intestinala, pulmonara, renala si tegumentara.

Tinerii si pacientii varstnici au un risc mai mare de tulburari hidro-electrolitice, la fel ca si pacientii traumatizati sau handicapati.

Tulburarile hidrice sunt:

deshidratarea;

edemele.

Deshidratarea apare prin pierderi mari de lichide si conduce la tulburari electrolitice.

Cauze:

febra;

varsaturi;

diaree;

traumatisme.

Edemul este o acumulare anormala de lichid in spatiul interstitial, cavitatea pericardica, pleurala, peritoneala sau articulara. Determina, de asemenea, tulburari electrolitice.

Cauze:

afectiuni renale;

afectiuni cardiovasculare;

afectiuni metabolice;

traumatisme.

Evaluare nursing:

depistarea semnelor de deshidratare (scaderea turgorului, piele uscata, limba saburala, scaderea diurezei, confuzie, iritabilitate, iar in cazurile severe apare coma);

in cazul edemelor apare o crestere zilnica in greutate, tulburari respiratorii si o crestere a frecventei cardiace.

Implicatii nursing:

in caz de diaree consum crescut de lichide, iar la nevoie hidratare parenterala;

in caz de edeme reducerea aportului de lichide si sare.

2.1.3 Hrana

Fiinta umana poate supravietui fara hrana mai mult timp decat fara lichide. Principiile alimentare sunt degradate de enzimele digestive in produsi simpli care sunt asimilati (glucoza, acizi grasi, aminoacizi). Acesti produsi sunt depozitati sub forma de glicogen, proteine si grasimi.

In cazul in care o persoana mananca insuficient sau sporadic, organismul utilizeaza rezervele. Glicogenul depozitat in ficat si muschi este utilizat mai intai, pentru ca este rapid degradat in glucoza.

Daca inanitia se prelungeste se utilizeaza proteinele si grasimile.

Organismul mai are nevoie de vitamine si minerale. De ex. deficienta de vitamina D si calciu determina tulburari in metabolismul osului si de crestere osoasa. Deficienta de vitamina C determina tulburari de vindecare a plagilor.

Evaluare nursing:

se determina greutatea corporala si calitatea alimentelor ingerate.

Semne si simptome ale tulburarilor nutritionale sunt:

tulburari de crestere;

scadere in greutate;

oboseala;

paloare.

Implicatii nursing:

sfaturi cu privire la echivalentele nutritionale ale alimentelor;

efectuare de exercitii fizice;

utilizare de suplimente nutritionale

2.1.4 Temperatura

De ex. o persoana are frisoane daca trece de la un mediu cu temperatura crescuta la altul cu 100 C mai mica.

Organismul poate regla temporar temperatura prin anumite mecanisme.

Evaluare nursing:

expunere prelungita la frig scade metabolismul si consumul de oxigen, scade frecventa cardiaca si respiratorie, scade starea de constienta, tegumentele sunt palide si reci, scade volumul urinar si in final se ajunge la degeraturi;

expunere prelungita la caldura creste metabolismul cu arsuri de gradul I, II, III;

expunerea la soare determina insolatie manifestata prin cresterea temperaturii, convulsii, deshidratare, tulburari electrolitice, coma.

Implicatii nursing:

persoanele varstnice au risc de hipotermie, de aceea trebuie identificate aceste conditii si luarea de masuri de prevenire;

in caz de degeraturi se incalzeste progresiv zona afectata; se evita frecarea zonei respective pentru ca determina leziuni tegumentare;

in caz de insolatii se fac bai cu scaderea progresiva a temperaturii, inlocuirea lichidelor si administrarea medicatiei.

2.1.5 Eliminarea

Produsii toxici sunt eliminati prin plaman, tegument si intestin.

Prin plaman se elimina dioxid de carbon. In caz de dificultate de eliminare a acestor gaze apar tulburari acido-bazice.

Prin tegument se elimina sodiu si apa si mai putin glucide. Se elimina 200 ml lichide/zi. Daca temperatura corpului este crescuta sau in caz de expunere prelungita la caldura pierderile de lichid prin tegument cresc.

Rinichiul este principala cale de eliminare a excesului de lichid, electroliti, ioni de hidrogen si acizi. Eliminarea urinara depinde de ingestia de lichide si volumul sanguin circulant.

Evaluare nursing:

in bolile renale acute si cronice apar tulburari electrolitice;

incontinenta urinara apare dupa anestezie, leziuni ale maduvei spinarii sau la persoanele imobilizate;

tulburarile eliminarii intestinale sunt constipatia, diareea si incontinenta

Implicatii nursing:

asigurarea intimitatii;

sondaj vezical;

sonda gastrica;

schimbarea dietei.

2.1.6 Adapostul

Unii oameni au o locuinta necorespunzatoare si care nu ofera protectie.

Evaluare nursing:

Asistenta medicala trebuie sa identifice factorii de risc din locuinta:

temperaturi extreme;

ventilatie deficitara;

locuinta racoroasa, intunecoasa;

prezenta de insecte, rozatoare;

igiena necorespunzatoare.

Implicatii nursing:

repararea locuintei;

igiena corespunzatoare.

2.1.7 Odihna

Fiecare individ are nevoie de odihna. Este influentata de starea de sanatate, activitate, varsta, stilul de viata. O persoana cu o afectiune cronica necesita mai multa odihna decat o persoana sanatoasa, de aceeasi varsta.

Sarcina, lactatia, stresul fizic si emotional cresc necesarul de odihna. Odihna si somnul pot fi un remediu temporar in caz de stres.

Evaluare nursing:

odihna insuficienta duce la tulburari de comportament si schimbari ale aspectului (cearcane);

apare lipsa motivatiei, energiei, iritabilitate, dificultate de concentrare.

Implicatii nursing:

plimbarile, baia, cititul sunt activitati care pot induce somnul;

identificarea cauzei insomniei si luarea de masuri corespunzatoare.

2.1.8 Sexualitate

Este influentat de varsta, nivelul sociocultural, etica, valori, starea de sanatate.

Evaluare nursing:

paralizia, mastectomia sau orice alta schimbare in aspectul fizic afecteaza sexualitatea;

pot apare tulburari de tip masturbare.

Implicatii nursing:

asistenta medicala trebuie sa rezolve schimbarile statusului sexual si disfunctiile sexuale tinand cont de valori, nivelul dezvoltarii, starea de sanatate si practicile sexuale preferate;

de multe ori este necesar si ajutorul unui sexolog.

2.2 NEVOIA DE SIGURANTA SI SECURITATE

Nevoia de siguranta si securitate este subordonata nevoilor fiziologice.

Siguranta este fizica si psihologica.

Securitatea fizica

Este mai evidenta in cazul copiilor, bolnavilor sau handicapatilor. Mentinerea securitatii fizice inseamna reducerea sau diminuarea pericolelor care pot afecta organismul sau viata.

Uneori este necesara satisfacerea acestei nevoi inaintea celor fiziologice.

De ex. este necesar sa se asigure protectia unui pacient dezorientat pentru a nu se da jos din pat inaintea asigurarii necesarului de hrana.

Evaluare nursing:

asistenta medicala trebuie sa ia in considerare pericolele actuale si potentiale;

pacientii imobilizati partial sau total au riscul de aparitie a contractiilor musculare, escarelor, atrofiilor musculare;

un pacient care ia medicamente are riscul efectelor secundare;

un pacient cu braunula sau sonda vezicala are risc de infectie.

Implicatii nursing:

identificarea factorilor actuali si potentiali care pot duce la injurii;

asistenta medicala ofera informatii parintilor despre pericolele care pot apare in diferite stadii de dezvoltare a copiilor, despre efectele secundare ale medicamentelor si interactiunile medicamentoase.

Securitatea psihologica

Pentru a avea o securitate si siguranta psihologica o persoana trebuie sa inteleaga ce asteapta de la altii, inclusiv membrii familiei si personalul medical sau ce asteapta de la proceduri tehnice sau noi experiente.

Un student se poate simti in nesiguranta cand intra in facultate sau un muncitor cand incepe o noua munca. In general, aceste pericole sunt depistate indirect prin discutii.

Evaluare nursing:

este dificila pentru ca presupune pentru asistenta medicala sa interpreteze limbajul si comportamentul individului. Aceste pericole cauzeaza stres, iar individul are diferite moduri de a se adapta la stres (modificari de comportament, de ex. refuza sa participe la ingrijire, lipsa de implicare pentru un  individ care pana atunci era activ).

Implicatii nursing:

asistenta medicala poate utiliza metode de reducere a pericolelor mai ales cand pericolele potentiale includ schimbarea rolului, imaginii corporale sau o interventie chirurgicala;

prin discutii cu individul si familia acestuia se poate reduce anxietatea determinata de aceste pericole si poate creste implicarea sa in ingrijire.

2.3 NEVOIA DE DRAGOSTE SI APARTENENTA

Siguranta care rezulta din iubire si sentimentul de apartenenta maresc sentimentul de siguranta.

Reflectia noastra prin ochii altora cat si abilitatea noastra de a interpreta raspunsurile altora este esenta apartenentei.

Pentru copii si tineri nevoia de dragoste parinteasca se situeaza la cel mai elementar si fiziologic nivel posibil.

Evaluare nursing:

asistenta medicala trebuie sa identifice schimbarile in relatia individului cu familia, modificarile fizice si de comportament pot indica tulburari in satisfacerea acestei nevoi (cefaleea, tulburari de somn si nutritie, tulburari gastrointestinale);

manifestari normale ale afectiunii si dragostei sunt nerabdare in ceea ce priveste vizita familiei sau anxietate cand familia nu vine sa-l viziteze.

Implicatii nursing:

se faciliteaza legatura cu familia.

2.4 NEVOIA DE STIMA DE SINE

Stima de sine deriva din sentimentul ca suntem apreciati de cei din jurul nostru.

Dar, de asemenea, stima de sine este determinata de propria evaluare a performantelor obtinute atat in viata personala cat si profesionala.

Evaluare nursing:

o persoana care devine dependenta de membrii familiei, de alte persoane si-au pierdut stima de sine;

dezvoltarea legata de pubertate sau menopauza poate schimba imaginea persoanei;

modificarea imaginii corporale (de ex. amputatie sau histerectomie) pot afecta aceasta nevoie.

Implicatii nursing:

trebuie sa se manifeste respect fata de individ.

2.5 NEVOIA DE AUTOREALIZARE

Maslow defineste autorealizarea "a fi cinstit fata de tine insuti, fata de posibilitatile pe care le ai".

Pentru a fi cu adevarat realizat o persoana trebuie sa-si dezvolte activitatile, sa obtina performante.

Evaluare nursing:

schimbarea rolului, modificarile statutului si imbolnavirile pot afecta aceasta nevoie;

pierderea nevoii duce la modificari de comportament (frustrare, dependenta de altii).

Implicatii nursing:

incurajarea individului sa ia decizii;

stimularea creativitatii.

Concluzii

Homeostazia reprezinta mentinerea la valoarea normala a diferitelor componente ale mediului intern.

Adaptarea interna la stres si la modificarile din mediul intern si extern implica actiunea multor sisteme.

Fiinta umana este holistica.

Ierarhia nevoilor umane dupa A. Maslow este: nevoi fiziologice, de siguranta si securitate, de dragoste si apartenenta, de stima de sine si de autorealizare.

STRES SI ADAPTARE

CONCEPTUL DE STRES

ORIGINEA FACTORILOR DE STRES

FACTORII CARE INFLUENTEAZA        MANIFESTARILE LA STRES

STADIILE SINDROMULUI DE ADAPTARE GENERALA

SEMNELE SI SIMPTOMELE STRESULUI

PROCESUL DE INGRIJIRE

1. Conceptul de stres

In ultimii ani cuvantul stres a devenit un cuvant familiar. Parintii se refera la stresul provocat de ingrijirea copiilor, cei ce lucreaza se refera la stresul muncii lor, pacientul il utilizeaza pentru a se referi la un anumit disconfort pe care il resimte si pe care il percepe drept cauza a multora dintre simptomele sale, medicul il utilizeaza pentru a avertiza pacientul sau impotriva riscurilor care pot deriva daca nu se iau masuri adecvate.

In 1986, Griffith Kenney afirma ca " stresul se prezinta ca un paradox; el este necesar pentru viata, dar poate fi daunator vietii".

Viata oricarui organism este o serie de raspunsuri la stresul intern si extern. Aceste stresuri includ:

foamea;                     

setea;                        

frigul;

frica de emotii;

caldura;

frica de operatie;

caldura;

accidentele;

invazia bacteriana;

moartea unei persoane dragi.

Stresul poate fi:

fizic;

emotional;

intelectual;

social;

spiritual.

In mod obisnuit efectele sunt multiple deoarece stresul afecteaza persoana in ansamblu.

Fizic stresul poate ameninta homeostazia fiziologica a unei persoane.

Emotional stresul poate produce sentimente negative, distructive.

Intelectual stresul poate altera gandirea si abilitatea persoanei de a rezolva problemele.

Social stresul poate altera relatiile cu altii, iar spiritual poate schimba conceptia despre viata.

Tinand cont de variatele definitii date stresului, se poate spune ca acesta se traduce printr-o stare de tensiune a organismului in care actioneaza sistemele de aparare pentru a infrunta o situatie de amenintare.

Stresul ca un stimul

Definit ca un stimul, stresul este privit ca un eveniment sau ca un grup de consecinte cauzatoare de un raspuns distructiv. Evenimentele se definesc ca "o schimbare a vietii" sau ca "eveniment al vietii".

Factorii stresanti pot fi: decesul sotului sau sotiei, divortul, ispasirea pedepsei in inchisoare, decesul unui membru al familiei, casatoria, pensionarea, sarcina, etc.

Indiferent ca ele sunt evenimente pozitive sau negative, sunt considerate stresante.

Spitalizarea constituie un eveniment in viata unui individ si prin factorii din mediul spitalicesc devine stresanta.

In urma unor cercetari efectuate in mediul spitalicesc s-a intocmit o scara de apreciere a stresului, care cuprinde:

a) factori de stres pentru pacient

b) factori de stres pentru asistente

Factori de stres pentru pacient (1)

pierderea unui simt;

internarea pentru o boala care pune in pericol viata;

pierderea unui organ;

posibilitatea de-a fi desfigurat;

acceptarea unei interventii chirurgicale;

explicarea inadecvata a unui diagnostic;

absenta casei;

explicarea inadecvata a tratamentului;

prezenta unor bolnavi gravi in acelasi salon;

Factori de stres pentru pacient (2)

izolarea in cazul unei boli contagioase;

perspectiva unei diminuari a functionalitatii;

atitudinea indiferenta a echipei de ingrijire;

spitalizarea intr-un centru departe de casa;

spitalizare dupa accident;

perspectiva durerii si a indispozitiei;

internare de urgenta;

mediu estetic dezagreabil;

internare numai pentru probe de diagnostic;

Factori de stres pentru pacient (3)

lipsa vizitatorilor;

spitalizare anterioara;

modificarea cantitativa a activitatii fizice;

sarbatori sau evenimente familiale in perioada spitalizarii;

schimbari in obiceiurile alimentare si ale somnului;

probleme de limbaj in comunicare;

izolare de prieteni;

schimbari in gradul de intimitate;

absenta de la scoala

Factori de stres pentru asistente

contactul cu o boala grava sau cu moartea;

comportament autoritar al superiorilor;

neincrederea pacientului in competenta lor profesionala;

situatii in care frica sau sentimentul de frica s-ar putea ivi;

teama de esec in efectuarea unor tehnici;

factori care pot influenta stabilirea unei comunicari adecvate cu pacientul si ceilalti membrii ai echipei de ingrijire;

competitia si rivalitatea

Stresul ca un raspuns

Ca raspuns, stresul se concentreaza pe reactii mai degraba decat pe evenimente, fiind considerat ca un raspuns nespecific al organismului la orice fel de pericol.

Acest raspuns nespecific a fost numit sindrom de adaptare generala la stres.

Desi multe afectiuni au caracteristici diferite ca semne si simptome, pacientii pot avea multe semne si simptome comune legate de stres. Cauzele pot fi diferite si trebuie diferentiate de raspunsul la stres.

Deoarece stresul este o stare a organismului el poate fi observat numai prin schimbari produse in organism.

2. Originea factorilor de stres

Toti factorii de stres au in comun faptul ca perturba homeostazia.

Pot avea origine in:

interiorul organismului;

mediul extern.

Factorii de stres de origine interna fiziologica sunt:

reziduurile rezultate din metabolismul lipidelor;

medicamentele;

dezechilibrele metabolice si hormonale

Factori externi fizici sunt:

caldura si frigul exagerate;

zgomotul;

lumina prea puternica;

traumatismele.

Factori de stres psihologici interni sunt:

gandurile;

sentimentele (stima de sine scazuta, lipsa sperantei, singuratate).

Factori de stres externi sociali sunt:

conflictul;

presiunea exercitata asupra persoanei pentru a face ceva;

schimbarea locului de munca;

schimbul de locuinta;

schimbarea responsabilitatilor

3. Factorii care influenteaza manifestarile la stres

natura factorului stresant si intensitatea acestuia;

perceptia stresorului;

numarul factorilor stresanti;

durata expunerii la factorii stresanti;

experienta cu un stresor comparabil;

suportul de care beneficiaza;

varsta.

4. Stadiile sindromului de adaptare generala

Cand o persoana se confrunta cu un factor de stres major, organismul va raspunde intr-un anume mod, indiferent de natura acelui factor, iar raspunsul organismului la o amenintare a fost numit SINDROM DE ADAPTARE GENERALA (SAG).

Termenul scoate in evidenta faptul ca raspunsul este generalizat si adaptativ, scopul acestuia fiind neutralizarea factorului de stres si restabilirea homeostaziei.

Stresul este normal pentru viata umana. Fara factori de stres dezvoltarea ar fi inhibata.

Cand stresul actioneaza pe o durata de timp foarte lunga, iar marimea lui este mare, reduce rezervele organismului si induce starea de epuizare care contribuie la aparitia bolilor si chiar la moarte.

SAG este un raspuns colectiv la stres al mai multor sisteme si aparate ale organismului si are rolul de a pregati organismul pentru a actiona.

SAG este un raspuns neuroendocrin la care participa sistemul nervos simpatic, hipofiza, suprarenalele si tiroida.

SAG are o evolutie trifazica:

reactia de alarma;

rezistenta;

epuizare.

1) Reactia de alarma activeaza sistemul neuroendocrin.

Stimulii externi prin nervii senzitivi sunt transmisi centrilor sistemului nervos simpatic, unde stimulul este identificat ca un factor de stres. Prin stimularea centrilor sistemului nervos simpatic, apare raspunsul numit raspuns de "fuga sau de lupta".

Simultan, stimularea centrului nervos simpatic transmite informatia la hipotalamus care activeaza la randul sau corticosuprarenala, medulosuprarenala, tiroida.

Acest complex de raspunsuri are loc foarte rapid si solicita din partea organismului un consum exagerat de energie. Rezultatul final este cresterea capacitatii corpului de-a se apara impotriva excitantilor externi si imbunatatirea functionalitatii ca urmare a unei ventilatii si circulatii optime.

2) Rezistenta

Stadiul de rezistenta este stadiul in care are loc adaptarea organismului la actiunea factorilor de stres.

Prin mobilizarea sistemelor enumerate anterior organismul reuseste sa neutralizeze sau sa distruga factorii de stres.

Productia de hormoni este apoi redusa printr-un feed-back negativ. Cand organismul este eficient in lupta impotriva factorilor de stres, adaptarea se opreste in acest stadiu.

3) Epuizarea

Daca stadiul rezistentei nu este eficient organismul va intra in stadiul al treilea.

Fara o interventie externa rezultatul acestui stadiu este moartea.

5. Semnele si simptomele stresului

Stresul induce modificari:

fizice;

cognitive;

emotionale;

comportamentale.

1) Modificarile fizice

a) la nivelul aparatului cardiovascular:

tahicardie;

HTA;

vasoconstrictie;

cresterea aportului de oxigen la nivelul tesuturilor;

aport suplimentar de sange la creier si inima;

retentie de lichide;

cresterea glicemiei.

b) la nivelul aparatului respirator:

tahipnee;

cresterea schimburilor gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare;

hiperventilatie;

cresterea capacitatii sangelui de transport al oxigenului.

c) la nivelul aparatului digestiv:

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

reducerea secretilor digestive;

reducerea peristaltismului;

anorexie;

greturi, varsaturi;

creste necesarul nutritiv;

constipatie;

diaree.

d) la nivelul aparatului urogenital:

polakiurie.

e) la nivelul aparatului locomotor:

cresterea contracturii musculare.

f) la nivelul metabolismului:

hiperglicemie (prin mobilizare din depozitele hepatice);

mobilizarea calciului din oase;

tulburari ale metabolismului protidic;

mobilizarea lipidelor din rezerve.

2) Modificarile cognitive (ale gandirii)

Stres minor:

creste starea de alerta a organismului;

creste atentia la detalii;

creste abilitatea de rezolvare a problemelor;

creste capacitatea de a invata ( pentru o perioada de timp).

Stres moderat:

invatarea devine dificila, recomandarile cele mai simple pot fi uitate (de exemplu pacientii care se pregatesc pentru operatie).

Stres sever:

orientarea spre o singura problema;

nu inregistreaza si alte idei;

deficienta in luarea deciziilor;

prezenta ideilor agatatoare.

3) Modificarile emotionale

anxietatea;

iritabilitatea;

reducerea stimei de sine;

suspiciune;

depresie;

lipsa de energie si abilitate de a intreprinde actiuni.

4) Modificarile comportamentale

neindeplinirea sarcinilor;

aparitia erorilor comportamentale;

modificari in nivelul de activitate;

vorbire rapida;

directia conversatiei tinde sa devina propria persoana;

pierderea cursivitatii in vorbire;

agresivitate;

activitate lipsita de scop.

6. Procesul de ingrijire

6.1 Culegerea datelor

Modul in care o persoana receptioneaza si raspunde la factorii stresori este foarte diferit.

Evaluarea se refera la:     

istoricul starii de stres;

examinarea clinica pentru a depista unele simptome si semne ale stresului.

Exemple de factori stresori in functie de stadiul de dezvoltare:

a) copil:

rezolvarea conflictului dintre independenta si dependenta;

inceperea scolii;

stabilirea de relatii.

b) adolescent:

acceptarea psihica a schimbarilor organismului;

dezvoltarea relatiilor heterosexuale;

alegerea carierei;

obtinerea independentei.

c) adult:

mariajul;

parasirea locuintei;

cresterea copiilor;

inceperea unei activitati;

acceptarea schimbarilor fizice legate de varsta;

mentinerea statutului social si a standardului de viata.

d) varstnic:

acceptarea scaderii abilitatilor fizice;

acceptarea pensionarii;

acceptarea mortii sotiei sau prietenilor.

6.2 Diagnostice nursing:

Anxietate legata de:

teama de moarte;

schimbari in statusul de sanatate;

perceptia deformata a conceptului de sine;

schimbari in statusul socio-economic;

schimbarea mediului (spital);

conflictul cu valorile esentiale.

Teama legata de:

schimbari ale organismului (pierderea unei parti a organismului, desfigurari).

separarea de familie;

bariere de limbaj;

durere.

Comportament individual inadecvat legat de:

schimbari ale organismului;

sistem de suport inadecvat;

perceptii nerealiste;

durerea cronica.

Conflict decizional legat de:

deficit de cunostinte;

convingeri si valori neclare;

dileme etice;

contradictia cu propriile convingeri si valori.

6.3 Planificare - Implementare:

Interventiile nursing au ca obiective:

reducerea anxietatii;

identificarea mecanismelor prin care pacientul se poate adapta;

planificarea masurilor de reducere a stresului (exercitii fizice, perioade de odihna, tehnici de relaxare-yoga

Interventii nursing in caz de anxietate:

discutii cu pacientul pentru exprimarea sentimentelor;

evitarea situatiilor care produc frustrare sau accentueaza anxietatea;

sprijinul pacientului in cazul cresterii confortului psihologic si fiziologic;

utilizarea de metode care reduc anxietatea (tehnici de relaxare, discutii deschise);

evitarea discutiilor contradictorii cu alte persoane.

Interventii nursing in caz de frica:

identificarea cauzei fricii;

sprijinul pacientului in cazul cresterii confortului fiziologic si psihologic;

utilizarea de metode care reduc frica;

identificarea resurselor pacientului;

evitarea situatiilor care accentueaza starea de frica (tensiunile, panica).

Interventii nursing in caz de comportament individual inadecvat:

identificarea comportamentului individual inadecvat;

identificarea resurselor pacientului (abilitati, cunostinte);

incurajarea pacientului in luarea deciziilor si rezolvarea unor situatii problema.

Interventii nursing in caz de conflict decizional:

sprijinul pacientului in luarea de decizii in concordanta cu valorile personale;

identificarea si evaluarea alternativelor in luarea unei decizii;

discutii cu pacientul pentru a identifica cauza conflictului;

sprijinul si suportul pacientului in luarea deciziei (cea mai buna).

6.4 Evaluare

Include:

observarea pacientului (reducerea sau absenta manifestarilor anxietatii si/sau fricii);

masurarea T.A. si a pulsului;

discutii cu pacientul despre resursele gasite pentru adaptarea la stres.

Concluzii

Stresul este un eveniment sau un grup de consecinte cauzatoare de un raspuns distructiv.

Stresul poate fi fizic, emotional, intelectual, social si spiritual.

Raspunsul nespecific al organismului la un factor stresor se numeste sindrom de adaptare generala la stres.

Factorii de stres pot avea origine in interiorul organismului si in mediul extern.

Sindromul de adaptare generala are o evolutie trifazica: reactia de alarma, rezistenta si epuizare.

Stresul produce modificari fizice, cognitive, emotionale si comportamentale.

Probleme nursing legate de stres sunt anxietate, teama, comportament inadecvat si conflict decizional.

CRESTEREA, DEZVOLTAREA SI MATURAREA

STADIILE CRESTERII SI DEZVOLTARII

FACTORII CARE INFLUENTEAZA CRESTEREA SI DEZVOLTAREA

PRINCIPIILE CRESTERII SI DEZVOLTARII

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA FIZIOLOGICA

teorii legate de maturare

teorii psihosociale

teorii cognitive

teorii morale

teorii spirituale

Termenii de crestere si dezvoltare se refera la procese dinamice.

Cresterea este o schimbare fizica, o crestere in marime. Poate fi masurata cantitativ. Indicatorii cresterii sunt:

greutatea;

inaltimea;

lungimea oaselor;

dentitia.

Dezvoltarea reprezinta o crestere a complexitatii functiei si aptitudinilor (dupa James si Mott - 1988). Este capacitatea si aptitudinea unei persoane de a functiona.

Dezvoltarea este un aspect comportamental al cresterii, de ex. o persoana dezvolta abilitatea de a merge, de a vorbi si de a fugi.

Cresterea si dezvoltarea sunt independente, dar si procese aflate in interrelatie.

De ex. muschii, oasele si sistemul nervos al unui sugar trebuie sa creasca pana la un anumit punct pentru a fi capabil sa stea in pozitie sezanda sau sa mearga. Cresterea dureaza 20 de ani, iar dezvoltarea continua si dupa aceasta varsta.

Maturarea se refera la dezvoltarea unor caracteristici ereditare, cum ar fi de ex. statura.

Maturarea este o secventa a schimbarilor fizice, aflate sub influenta factorilor genetici (James si Mott - 1988). Maturarea este independenta de mediu., dar poate fi influentata de factorii de mediu.

De ex., nutritia inadecvata poate afecta mersul si cresterea.

1. Stadiile cresterii si dezvoltarii

Dezvoltarea si cresterea unei persoane este individuala. Stadiile cresterii, de obicei, corespund cu schimbarile dezvoltarii. Este, in general, acceptat ca aceste aspecte ale cresterii si dezvoltarii nu sunt determinate de factorii genetici, sunt influentate de mediu.

Cresterea si dezvoltarea au 5 componente majore:

psihologica;

cognitiva;

psihosociala;

morala;

spirituala

Etapele cresterii - caracteristici si implicatii nursing

2. Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea

genetici;

de mediu.

Ereditatea determina cea mai mare parte a cresterii, dar nu o influenteaza in totalitate.

Mediul este factorul determinant primar al dezvoltarii.

Ereditatea si mediul contribuie la dezvoltare, fiecare influentand individual mai mult sau mai putin diferite aspecte ale dezvoltarii.

Mostenirea genetica a individului este stabilita in timpul conceptiei. Aceasta mostenire genetica ramane neschimbata de-a lungul vietii. Mostenirea genetica determina anumite caracteristici ca de ex. sexul, statura fizica si rasa.

Factori de mediu care influenteaza cresterea si dezvoltarea individului sunt:

familia;

religia;

clima;

cultura;

scoala;

comunitatea;

alimentatia.

De ex. proasta alimentatie a copilului se asociaza cu infectii frecvente.

3. Principiile cresterii si dezvoltarii

Cresterea si dezvoltarea sunt continue, diferitele procese fiind influentate de factorii de mediu, genetici si maturare.

Toti oamenii au un anumit mod de crestere si dezvoltare.

Durata si efectele fiecarui stadiu variaza de la o persoana la alta.

Invatarea poate ajuta sau impiedica procesul de maturare, depinzand de ceea ce a invatat.

Fiecare stadiu de dezvoltare are propriile caracteristici. De ex. Piaget sustine ca in stadiul senzitivo-motor (de la nastere la 2 ani) copilul invata sa coordoneze activitati simple motorii.

Cresterea si dezvoltarea se realizeaza in sens cefalocaudal, incepand de la cap - miscarea trunchiului - maini - membre inferioare. Aceasta idee este sustinuta de faptul ca la nastere capul este mult mai mare pentru corpul copilului.

Cresterea si dezvoltarea se realizeaza in sens proximal spre distal, de la centrul organismului spre exterior. De ex. sugarul se poate rostogoli inainte de a prinde un  obiect de policele si indexul.

Dezvoltarea incepe de la simplu spre complex, de la acte singulare la acte complexe. De ex. actul de a bea si inghiti o cana cu apa, copilul trebuie sa invete o serie de acte singulare: coordonare ochi - mana, prindere, coordonare mana - gura, controlul miscarilor buzelor si limbii in timpul bautului si inghititului.

Dezvoltarea este diferita. Dezvoltarea diferentiata incepe cu raspunsul general si progresele legate de raspunsurile specifice. De ex. raspunsul initial al unui sugar implica tot corpul, dar la 5 ani raspunde mult mai specific prin teama sau ras.

Unele stadii ale cresterii si dezvoltarii sunt critice. Este cunoscut faptul ca, de ex., primele 10-12 saptamani dupa conceptie sunt critice. Incidenta anomaliilor congenitale ca rezultat al expunerii la agenti chimici, virusuri, medicamente este mai mare in acest stadiu.

Ritmul cresterii si dezvoltarii este inegal. Este cunoscut ca cresterea este mai importanta la sugar decat in perioada de copil mic. Dezvoltarea asincrona este demonstrata de cresterea rapida a capului in perioada de sugar si a extremitatilor la pubertate.

4. Cresterea si dezvoltarea fiziologica

Cresterea fiziologica se refera la marimea individului si functionalitatea organismului. Modul de crestere este similar pentru toti oamenii. Rata cresterii este foarte rapida in perioada prenatala, neonatala, de sugar si de adolescenta.

Rata cresterii este incetinita in perioada copilariri si minima la adult.

4.1 Teorii legate de maturare

Teoria lui ARNOLD GESELL

Teoria lui ROBERT HAVIGHURST

Teoria lui ARNOLD GESELL

Arnold Gesell a observat si descris modificarile in cresterea si comportamentul copiilor de la nastere la adolescenta. El crede ca schimbarile copilului sunt rezultate ale ereditatii, iar mediul are un foarte mic efecte asupra dezvoltarii individului.

El a descris ciclurile comportamentului care ar fi esentiale pentru toti copii, iar aceste cicluri tind sa coincida cu varsta cronologica a copilului.

El categoriseste perioada 6 luni - 1 an un stadiu mai bun sau mai prost.

In timpul stadiului mai bun copilul pare a fi in balanta cu lumea inconjuratoare si cu oamenii.

In stadiul mai prost copilul pare a fi nefericit si frustrat atat fata de aspectele fizice ale mediului cat si fata de oameni.

Gesell considera aceste stadii ca o parte necesara a procesului normal de maturare.

Gesell utilizeaza teoria somatotipica a lui SHELDON (1942) pentru a explica diferentele existente intre indivizi in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii.

Somatotipul descrie tipul organismului si tendintele personale.

Tipul endomorf este bland, gras, care mananca mult si prefera confortul si apropierea de alte persoane.

Tipul mezomorf are muschii si oasele bine dezvoltate, ii plac activitatile si prefera sa domine in situatii sociale.

Tipul ectomorf este slab, fragil, sensibil si retras de la situatiile sociale.

Teoria lui ROBERT HAVIGHURST

Robert Havighurst crede ca invatarea este baza vietii si ca oamenii invata toata viata.

El descrie cresterea si dezvoltarea ca un proces desfasurat in 6 stadii, in fiecare stadiu invatandu-se de la 6 la 10 aptitudini

Stadiul I - sugar si copil mic

invata sa mearga;

invata sa vorbeasca;

invata sa-si controleze sfincterele;

invata sa ia alimentele solide;

invata diferentele sexuale;

realizeaza o stabilitate psihologica;

formuleaza concepte simple despre realitatea fizica si sociala;

invata sa distinga raul de bine;

invata sa devina emotionat fata de parinti, rude sau alte persoane.

Stadiul II - prescolar

invata aptitudinile fizice necesare pentru a organiza un joc;

construieste atitudini sanatoase fata de propria persoana;

invata sa se descurce singur;

invata rolul social masculin sau feminin;

dezvolta aptitudini fundamentale legate de scris, citit sau efectuarea de calcule;

dezvolta conceptele necesare pentru viata de zi cu zi;

realizeaza o independenta personala;

dezvolta atitudini fata de grupuri sociale si institutii.

Stadiul III - adolescenta

realizeaza relatii noi si mai mature cu persoane de ambele sexe;

realizeaza un rol social feminin sau masculin;

realizeaza o independenta emotionala fata de parinti si alte persoane;

accepta propriul fizic si utilizeaza efectiv organismul;

realizeaza o independenta economica;

se pregateste si alege o ocupatie;

se pregateste pentru casatorie si viata de familie;

dezvolta aptitudini intelectuale si concepte necesare pentru viata civica;

doreste si realizeaza un comportament social;

necesita un set de valori si un sistem etic ca un ghid pentru comportament.

Stadiul IV - adultul tanar

isi alege un partener;

invata sa traiasca cu un partener;

isi intemeiaza o familie;

creste copii;

isi construieste o casa;

incepe o munca;

isi asuma o responsabilitate civica;

isi gaseste un grup social placut;

Stadiul V - adult de varsta medie

isi asuma o responsabilitate civica si sociala;

stabileste si mentine un standard economic al vietii;

sprijina copii pentru a deveni adulti;

dezvolta activitati in timpul liber;

accepta si se adapteaza la schimbarile fiziologice specifice varstei;

accepta ideea de bunici;

stabileste relatii cu sotul / sotia ca cu o persoana.

Stadiul VI - varstnic

accepta modificarile fizice si ale starii de sanatate;

accepta repausul si scaderea mobilitatii;

accepta moartea sotiei / sotului;

stabileste legaturi cu persoane de aceeasi varsta;

se achita de obligatiile sociale si civice;

stabileste legaturi necesare vietii.

4.2 Teorii psihosociale

Teoria lui SIGMUND FREUD

Teoria lui HARRY STACK SULLIVAN

Teoria lui ERIK ERIKSON

Dezvoltarea psihosociala se refera la dezvoltarea personalitatii. Personalitatea este un concept complex greu de definit. Este considerata ca o expresie exterioara (interpersonala) a propriului interior (intrapersonal).

Cuprinde temperamentul, sentimentele, independenta, trasaturile, conceptia de sine, comportamentul, stima de sine, abilitatea de interactiune cu alte persoane, abilitatea de a se adapta la schimbarile vietii.

Teoria lui SIGMUND FREUD

Sigmund Freud prin studiile sale a introdus o serie de concepte despre dezvoltare care se folosesc si in prezent.

Dupa Freud, personalitatea are 3 aspecte:

id-ul care este motivat de impulsuri si nevoi primitive si orientat direct catre placere sau rasplata;

ego-ul reprezinta exprimarea eu-lui care in mod constient controleaza comportamentul, isi fixeaza scopuri si interpreteaza realitatea;

superego-ul sau constiinta; este sursa vinovatiei, inhibitiei sau rusinii.

Ego-ul este forta care mediaza intre id si superego.

Dupa Freud dezvoltarea are 5 stadii

Stadiile dezvoltarii dupa Freud

Teoria lui HARRY STACK SULLIVAN

Harry Stack Sullivan delimiteaza 6 stadii ale dezvoltarii interpersonale (de la sugar la adult).

El nu neaga si rolul ereditatii, in dezvoltare, el crede ca factorii sociologici au cea mai mare influenta.

Stadiile dezvoltarii interpersonale dupa Sullivan

Teoria lui ERIK ERIKSON

Erik Erikson a adaptat si a extins teoriile lui Freud despre dezvoltare.

Spre deosebire de Freud, Erikson crede ca ego-ul este elementul central al personalitatii.

El descrie 8 stadii ale dezvoltarii

Stadiile dezvoltarii dupa Erikson

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA FIZIOLOGICA

1. Teorii cognitive
2. Teorii morale
3. Teorii spirituale

Teorii cognitive

v    Teoria lui JEAN PIAGET

v    Dezvoltarea cognitiva se refera la modul in care fiecare persoana invata sa gandeasca, judece si sa utilizeze limbajul.

v    Aceasta depinde de inteligenta persoanei, de abilitatile de perceptie si abilitatea de a procesa informatia.

v    Dezvoltarea cognitiva reprezinta o progresie a abilitatilor mentale de la gandirea ilogica la cea logica, de la rezolvarea de probleme simple la cele complexe si de la intelegerea ideilor concrete pentru a intelege conceptele abstracte.

Teoria lui JEAN PIAGET

Cea mai cunoscuta teorie

Aceasta teorie a dezvoltarii cognitive a stat la baza altor teorii (teoria dezvoltarii morale a lui Kohlberg si teoria dezvoltarii increderii a lui Fowler).

Dupa Piaget, dezvoltarea cognitiva este un proces secvential in care o varietate de noi experiente (stimuli) sunt necesari pentru ca abilitatile intelectuale sa se dezvolte.

Dupa Piaget dezvoltarea cognitiva are 5 faze

Stadiile si fazele dezvoltarii cognitive dupa Piaget

Teorii morale

Teoria lui FREUD

Teoria lui Erikson

Teoria lui Erikson

Teoria lui CAROL GILLIGAN

Dezvoltarea morala este un proces complex care nu este inteles pe deplin si se refera la a invata a se cuveni sa fie facut sau nu. Este mai mult decat imprimarea regulilor, virtutilor si valorilor parintilor copiilor.

Termenul de morala inseamna a distinge raul de bine.

Moralitatea se refera la necesitatea oamenilor de a trai impreuna intr-o societate.

Comportamentul moral este modul in care persoana percepe aceste necesitati si raspunde la ele.

Dezvoltarea morala este modelul schimbarii comportamentului moral cu varsta.

Teoria lui FREUD

El crede ca mecanismul distingerii binelui de rau este superego-ul sau constiinta.

Copilul adopta si internalizeaza standarde morale si caractere dupa caracterele parintilor prin procesul de identificare.

Tot el crede ca comportamentul moral rezulta din intensitatea superego-ului care este "supermoral" in conflict cu ego-ul "moral" in conflict cu id-ul sau "total nonmoral".

Aceasta intensitate a superego-ului depinde de intensitatea sentimentelor de agresiune si atasament fata de modelul parintilor decat de standardele actuale ale parintilor.

Teoria lui Erikson

A elaborat teoria dezvoltarii morale si virtutilor.

El considera ca fidelitatea, dragostea, grija si intelepciunea sunt numai caracteristici ale adultului

Teoria dezvoltarii morale si virtutilor a lui Erikson

Teoria lui Kohlberg

Kohlberg sugereaza trei niveluri ale dezvoltarii morale.

El se focalizeaza pe motivele care au dus la luarea unei decizii si nu la moralitatea acestei decizii

Nivelurile dezvoltarii morale dupa Kohlberg

Teoria lui CAROL GILLIGAN

Carol Gilligan a efectuat cercetari timp de 10 ani in special pe persoane de sex feminin.

Rezultatul a fost ca barbatii sunt individualisti, autonomia fiind elementul central al teoriei despre dezvoltarea morala.

El descrie 3 stadii. Fiecare stadiu se termina printr-o perioada de tranzitie. Perioada de tranzitie este perioada in care individul reorganizeaza un conflict sau disconfort cu un comportament prezent si considera ca este necesar sa il schimbe.

Stadiul 1 - autoingrijire (grija pentru propria persoana)

In acest stadiu individul este concentrat asupra propriei ingrijiri.

El se simte izolat, singur.

Persoana este concentrata asupra supravietuirii.

Stadiul se termina cand individul devine egocentric (are nevoie de relatii cu alte persoane).

Stadiul 2 - preocupare pentru alte persoane

In acest stadiu individul devine mai responsabil si mai supus la nevoile altor persoane.

Tranzitia apare cand exista dificultati in relatiile cu alte persoane datorita dezechilibrului dintre grija pentru propria persoana si cea pentru alte persoane.

Stadiul 3 - grija pentru propria persoana si pentru alte persoane

In acest stadiu persoana vede necesitatea existentei unei balante intre grija pentru propria persoana si pentru alte persoane.

Apare conceptul autoresponsabilitatii, dar si a responsabilitatii pentru alte persoane.

Gilligan crede ca femeia vede moralitatea in integritatea relatiilor, iar barbatii considera ca este drept ceea ce este just.

Teorii spirituale

v    Teoria lui Fowler

v    Componenta spirituala a cresterii si dezvoltarii se refera la intelegerea relatiilor individului si la perceptiile despre directia si sensul vietii.

v    Fowler considera ca credinta sau dimensiunea spirituala este forta care guverneaza viata persoanei.

v    Teoria lui Fowler a fost influentata de alte teorii (Piaget, Kohlberg si Erikson).

v    Fowler crede ca dezvoltarea credintei este un proces interactiv intre persoana si mediul inconjurator.

Stadiile dezvoltarii spirituale dupa Fowler

Aplicarea conceptelor despre crestere si dezvoltare in practica nursing

Aceste teorii explica unul sau mai multe aspecte ale cresterii si dezvoltarii individului.

Tipic aceste teorii explica numai un aspect al dezvoltarii individului, ca de ex. aspecte cognitive, morale sau fizice.

Aceste teorii se limiteaza la o parte a vietii (sugar, copil mic sau adult).

Aceste teorii au, de asemenea, limite. Aceste teorii explica numai un aspect al procesului de crestere si dezvoltare. Astfel, dezvoltarea persoanei nu trebuie fragmentata, ea trebuie vazuta ca un intreg.

O alta limita a acestor teorii este faptul ca se specifica achizitionarea de noi aptitudini la o anumita varsta.

Practica arata ca aceste aptitudini nu apar exact la varsta specificata in aceste teorii.

Dezvoltarea umana este o sinteza complexa a dezvoltarii psihologice, cognitive, fiziologice, morale si spirituale.

Aceste teorii sunt necesare pentru a explica comportamentul si a directiona interventiile nursing.

Intelegand abilitatea intelectuala a copilului o ajuta pe asistenta medicala sa anticipeze si sa explice reactiile, raspunsurile si nevoile.

Asistenta medicala poate astfel incuraja comportamentul individului pentru a fi mai apropiat de stadiul respectiv de dezvoltare.

Aceste teorii sunt de real folos in planificarea interventiilor nursing.

De ex., alegerea unei jucarii pentru un baiat de 3 ani necesita cunostinte despre dezvoltarea fizica si cognitiva, la fel si despre preferintele individuale.

In cazul adultilor, asistenta medicala ii poate ajuta sa inteleaga si sa anticipeze schimbarile psihosociale sau limitarea exercitiilor fizice la persoanele varstnice.

CONCLUZII

Cresterea este o schimbare fizica, o crestere in marime.

Dezvoltarea reprezinta o crestere a complexitatii functiei si aptitudinilor.

Maturarea se refera la dezvoltarea unor caracteristici ereditare.

Cresterea si dezvoltarea au 5 componente majore: psihologica, cognitiva, psihosociala, morala si spirituala.

Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea sunt genetici si de mediu.

Cresterea si dezvoltarea sunt continue. Fiecare stadiu de dezvoltare are propriile caracteristici. Ritmul cresterii si dezvoltarii este inegal.

Cresterea si dezvoltarea se realizeaza in sens cefalocaudal si proximal spre distal.

Dezvoltarea incepe de la simplu spre complex, de la acte singulare la acte complexe.

Teorii legate de maturare sunt: teoria lui Arnold Gesell, teoria lui Robert Havighurst.

Teorii psihosociale sunt: teoria lui Sigmund Freud, teoria lui Harry Stack Sullivan, teoria lui Erik Erikson.

Teorii cognitive sunt teoria lui Jean Piaget.

Teorii morale sunt: teoria lui Freud, Erikson, Kohlberg, Carol Gilligan.

Teorii spirituale sunt teoria lui Fowler.

ETAPELE VIETII

ETAPA DE NOU-NASCUT SI SUGAR

ETAPA COPILULUI MIC

ETAPA COPILULUI PRESCOLAR

ETAPA COPILULUI SCOLAR

ETAPA ADOLESCENTEI

ETAPA ADULTULUI TANAR

ETAPA ADULTULUI DE VARSTA MEDIE

ETAPA ADULTULUI IN VARSTA

1. ETAPA DE NOU-NASCUT SI SUGAR (0-1 AN)

Dezvoltarea fizica

Perioada neonatala dureaza de la nastere la 28 zile, iar cea de sugar de la 1 luna la 1 an.

Separarea copilului de caldura, protectia si mediul lichidian al organismului matern presupune un efort de adaptare la solicitarile mediului extern, asa cum spunea Lawrence Frank "sunt alteratii violente care contribuie la stabilirea unei homeostazii fiziologice independente de organismul matern".

Prima evaluare a dezvoltarii normale fizice este realizata prin masurarea lungimii, greutatii si perimetrului cranian.

Perioada de nou-nascut cuprinde doua etape:

perioada neonatala precoce (1-7 zile);

perioada neonatala tardiva (8-28 zile).

In mod normal un nou-nascut trebuie sa aiba 2900-4000 g la nastere (nou-nascut eutrofic). Cel cu greutate intre 2500-2900 g este dismatur, iar cel sub 2500 g este prematur.

Talia medie a nou-nascutului este de 49-52 cm.

Prima respiratie si primul tipat impun viata. Aceasta prima respiratie si prim tipat sunt primele semne de sanatate ale copilului.

Prima respiratie furnizeaza organismului oxigenul indispensabil vietii, din acest moment copilul devine dependent de oxigen pentru toata viata lui.

Primul tipat intarzie la nou-nascutii care prezinta perturbari ale functiilor vitale si suferinte cerebrale grave. Aceste suferinte se datoreaza agresiunilor din timpul sarcinii sau nasterii.

In functie de aceasta prima respiratie si tipat, de coloratia pielii (care la nou-nascut trebuie sa fie roz), de bataile inimii, prezenta reflexelor, nou-nascutul primeste prima nota din viata lui - scor APGAR - foarte important pentru aprecierea dezvoltarii psihomotorii viitoare a copilului.

Organele care s-au maturizat in perioada intrauterina, dar care nu au functionat incep un proces complex de adaptare la viata extrauterina. La nivelul plamanilor ajunge oxigenul, alimentatia pe gura va antrena functia tuturor organelor tubului digestiv, sensul circulatiei se modifica. Inima incepe sa se adapteze altor conditii, tegumentul trebuie sa impiedice invazia germenilor.

Pozitia nou-nascutului seamana cu cea din uterul mamei: bratele flectate si mainile cu pumnii stransi. Gatul este scurt, abdomenul cu dimensiunile sale depaseste toracele care este scurt cu aspect de trunchi de con.

Functia intregului organism este dirijata de sistemul nervos central.

El este imatur si explica hipertonia cu rigiditatea nou-nascutului.

In primele luni se constata prezenta unor reflexe: reflexul de agatare, de imbratisare, reflexul Moro, reflexul punctelor cardinale, etc.; o data cu maturarea SNC aceste reflexe dispar.

Auzul

Nou-nascutul reactioneaza violent la zgomote. Abia dupa 2 luni intoarce capul dupa sunetele agreabile, care au un efect de linistire a copilului, cele dezagreabile agitandu-l.

Vazul

Copilul la nastere reactioneaza la o sursa puternica de lumina. Tot in aceasta perioada apare strabismul "fiziologic" care dispare in conditii normale in jurul varstei de 6 luni. Dupa 2 saptamani urmareste cu privirea obiectele viu colorate.

Gustul si mirosul

Sunt bine dezvoltate la nastere. Intestinul gros al nou-nascutului se populeaza cu bacterii imediat dupa nastere: bacilul bifidus la sugarii alimentati natural si bacili coli la sugarii alimentati artificial.

Bacilul bifidus are rol de a fermenta lactoza ramasa in intestin in acid lactic. Aciditatea mai mare din colon asigura sugarului rezistenta fata de bacterii si explica consistenta moale a scaunelor.

Dezvoltarea psiho-
sociala

Desi copilul nu este constient de sexualitatea lui, stimularea partilor corpului ii produc placere. Initial gura este prima sursa de satisfactie si prima modalitate de a explora obiectele. Freud numeste acest stadiu - stadiul oral al dezvoltarii sexuale.

Diferentele de comportament intre sexe au fost notate foarte devreme la copil. Astfel, fetitele demonstreaza abilitati mai pronuntate lingvistice decat baietii. Copii de sex masculin sunt superiori in aptitudini motrice, cu toate ca coordonarea activitatilor fine motorii se dezvolta mai devreme la fetite.

Copilul raspunde instinctiv la solicitari din mediu.

Daca sunt lumini stralucitoare, zgomote puternice sau atingeri din partea persoanelor straine (stimulari tactile)  copilul poate deveni iritabil sau sa manifeste teama si ingrijorare chiar si fara a avea abilitatea de a intelege boala, copilul se simte sistematic bolnav si isi exprima aceasta stare prin comportament. Somnul si apetitul pot fi afectate.

2. ETAPA COPILULUI MIC (1-3 ANI)

Dezvoltarea fizica

De la totala dependenta fata de parinti, copilul de aceasta varsta ajunge sa castige un anumit grad de independenta. Libertatea fizica va fi obtinuta in special prin invatarea mersului.

Rata de crestere este mai putin accelerata decat in perioada anterioara, desi se mentine la un ritm rapid. Secventa dezvoltarii motorii neuromusculare este cefalocaudala, porneste de la extremitatea cefalica spre membrele inferioare.

Cresterea fizica a corpului este disproportionata, asincrona. In jurul varstei de 2 ani greutatea si circumferinta capului copilului este aproximativ egala cu cea a adultului. Sistemul osos si muscular se dezvolta rapid de la stadiul de sugar la cel de adult, accelerandu-se semnificativ in perioada adolescentei. Se maturizeaza capacitatea de termoreglare.

Copilul mic este foarte susceptibil la infectiile respiratorii.

Copilul mic este foarte activ fizic si se caracterizeaza prin miscari ample ale corpului, coordonarea miscarilor fine, a musculaturii fine inca nu s-a dezvoltat.

Acuitatea vizuala este aproximativ la fel ca cea a adultului.

Se dobandeste gradat controlul sfincterian.

Copilul mic poate manca cu minim ajutor.

In concluzie, caracteristicile fizice ale acestei perioade sunt:

incetinirea ritmului cresterii;

schimbarea proportiilor dintre cap, trunchi si membre;

completarea dentitiei temporare;

desavarsirea functiei locomotorii;

aparitia de reflexe conditionate.

Dezvoltarea psihosociala

La aceasta varsta copii se straduiesc sa-si dobandeasca independenta psihologica prin confruntarea copilului cu parintii si anturajul. Nevoile nu mai sunt satisfacute atat de promt ca in etapa anterioara.

La aceasta varsta copilul isi descopera puterea de a manipula si controla situatiile; isi dezvolta capacitatea de a decide.

De multe ori, apare ceea ce se numeste confruntarea de vointe intre parinti si copil. Daca rasplata este mai frecvent aplicata decat pedeapsa, copilul va simti placerea sa castige aprobarea parintilor adoptand comportamente noi.

Copilul invata pentru prima data ca o placere amanata poate deveni o placere castigata. Erikson numeste acest stadiu - stadiul dezvoltarii conflictului dintre autonomie si rusine sau indoiala.

Copilul invata ceea ce cei din jurul lui se asteapta ca el sa stie si devine constient ca este un individ distinct de cei din jur si ca comportamentul sau ii poate afecta pe cei din jur.

Daca i se permite sa faca ceea ce este capabil sa faca, in acord cu Erikson, el va dezvolta un simt stabil, de incredere si autonomie.

Daca nu se intampla asa, el se va indoi de capacitatile sale si va fi suspicios fata de ceilalti indivizi si fata de mediu.

Teoria lui Havighurst referitoare la acest stadiu ia in considerare obiectivele de invatare: sa invete sa mearga, sa se alimenteze cu alimente solide, sa vorbeasca, sa ajunga la controlul sfincterelor si sa dezvolte un sentiment de incredere si autonomie.

Dezvoltarea psihosexuala

Controlul sfincterian ofera copilului un sentiment de putere care poate fi folosit in scopul de a manipula relatia cu parintii. Dorinta de a le face placere se poate concretiza in folosirea olitei, iar supararea fata de parinti se poate manifesta prin refuzul de a proceda in acest mod.

Freud numeste aceasta perioada stadiul anal al dezvoltarii sexuale.

La aceasta varsta copilul nu vede nici o diferenta neta intre baieti si fetite. Multi psihiatrii considera ca copilaria precoce este cea mai importanta perioada in dezvoltarea sexuala, deoarece copilul primeste afectiunea necesara de la mama si tata si invata sau esueaza in a invata sa iubeasca pe ceilalti.

Dezvoltarea cognitiva

Procesele de gandire ale copilului mic sunt centrate asupra lumii fizice inconjuratoare si asupra a ceea ce se intampla "acum". O energie extraordinara si mobilitatea copilului ii permite explorarea mediului. Prin joc el isi defineste proprietatile obiectelor: atingandu-le, aruncandu-le si lovindu-le.

Cea mai importanta achizitie cognitiva la aceasta varsta este dezvoltarea limbajului. Prin limbaj copilul mic si parintii stabilesc o noua forma de comunicare.

Capacitatea de a asocia cuvantul cu obiectul (simbolism) ii da copilului in jurul varstei de 2 ani posibilitatea de a avea control asupra mediului pentru ca isi poate exprima nevoile.

Daca parintii incurajeaza exprimarea prin limbaj a copilului, acesta se va simti rasplatit de aprobarea aratata de parinti si va repeta cuvantul. S-a demonstrat ca acei copii cu abilitati lingvistice superioare au petrecut mult timp cu parintii lor exersand capacitatile de comunicare verbale.

Vocabularul incepe sa se formeze si sa se dezvolte in jurul varstei de 1 an, cu repetitii ale cuvintelor si progresand prin constructia propozitiilor simple: "pleaca acum", "da-mi apa", "nu vreau", etc.

Apar rationamente simple.

Bagajul lingvistic al copilului de 3 ani contine in jur de o mie de cuvinte.

Dezvoltarea morala

Copilul mic nu a atins stadiul preconventional al moralitatii al lui Kohlberg desi comportamentul este influentat de aprobarea sau dezaprobarea parintilor.

Tot in aceasta perioada incepe sa se contureze "conceptul de sine".

3. ETAPA COPILULUI PRESCOLAR
(3-6 ani)

Dezvoltarea fizica

Aceasta perioada este caracterizata prin activitati intense fizice si mentale. Cresterea fizica diminua fata de primii trei ani, insa are loc o constanta progresie in greutate si lungime la sfarsitul varstei de 6 ani, baietii si fetele cresc in mod similar in greutate si inaltime pana in jurul varstei de 6 ani, dupa care baietii devin ceva mai grei si mai inalti decat fetele. Nevoia de somn este mult mai mare decat la adult.

Activitatea creste cantitativ si din punct de vedere al diversitatii. Combinata cu aceasta crestere a activitatii copilul manifesta o nemarginita curiozitate. Aceasta curiozitate ajuta copilul sa exploreze lumea in care traieste, dar, de asemenea, il expune la accidente.

Activitatile fizice includ abilitatea de a merge pe bicicleta, a urca scarile alternand piciorul si de a se imbraca singur.

Copilul poate sari, isi mentine echilibrul, se implica in activitati sportive, isi dezvolta capacitatea de a lovi mingea, de a merge pe jos. Eliminarea este controlata.

Catre varsta de 6 ani copilul va pierde primii din dintii temporari. Acest progres poate interfera minim cu capacitatea de a se alimenta.

Dezvoltarea psihosociala

Erikson numeste acest stadiu - stadiul initiativei contra vinovatiei. Initiativa da copilului la aceasta varsta un sentiment de realizare si diminua astfel criza de opozitie din etapa anterioara. Ei pot manifesta dorinta de a aranja la loc jucariile sau spala sau imbraca singuri fara ajutor.

Desfasurarea acestor activitati indeparteaza sentimentul de vinovatie ca nu au raspuns asteptarilor parintilor. Copilul incepe sa-si dezvolte initiativa, raspunzand cu "nu" deciziei parintilor.

Atitudinea parintilor este hotaratoare. Daca intrebarile copilului si dorinta lui de a cunoaste sunt ridiculizate si tratate superficial, simtul vinovatiei poate frana dezvoltarea emotionala viitoare.

Teoria lui Havighurst se refera la achizitiile psihologice pe care copilul si le insuseste la aceasta varsta: realizarea diferentelor sexuale, inceputul formarii conceptelor de viata.

Prescolarului mic ii place sa se joace izolat de ceilalti copii. El vorbeste mult singur si pentru sine. Dupa 4 ani il intereseaza mai mult activitatea desfasurata in grup, incepe sa se identifice cu grupul, apare sentimentul de apartenenta la grupul de fete sau baieti.

Structurile afective castiga in stabilitate. Interesul pentru mediul inconjurator este foarte mare, dar copilul se plictiseste repede, comutandu-si interesul succesiv de la un obiect la altul, trecand pe neasteptate de la o activitate la alta.

Dezvoltarea psihosexuala

Freud divide perioada prescolara in doua etape in ceea ce priveste dezvoltarea sexuala. De la 3-4 ani incepe stadiul falic; copii de ambele sexe experimenteaza placerea sexuala la atingerea organelor genitale.

De la 4-5 ani incepe stadiul oedipian in care apare atasamentul profund fata de parintele de sex opus si identificarea cu parintele de acelasi sex. Copii de aceasta varsta se vad pe sine insisi ca adulti in miniatura, baietii pretinzand ca sunt ca "tata", iar fetitele imitand-o pe mama.

Dupa Freud, atractia sexuala fata de parintele de sex opus este un conflict care se rezolva mai tarziu in dezvoltarea emotionala.

Parintii incurajeaza copii sa adopte o identitate sexuala foarte devreme, imbracandu-l in haine specifice sexului sau cumparandu-le jucarii specifice: minge de fotbal pentru baieti si papusa pentru fete. In ultimul timp tendinta este de a incuraja parintii sa minimalizeze comportamentul sexual al copilului in favoarea intereselor si abilitatilor individuale.

Copilul intre 3-6 ani are o curiozitate naturala de a-si descoperi corpul si in curand afla ca baietii sunt altfel construiti decat fetele.

Dezvoltarea cognitiva

Piaget plaseaza copilul prescolar in stadiul preoperational, in care apare centrarea atentiei asupra propriei persoane. El incepe sa prinda sensul a doua idei in acelasi timp; de ex. "daca mananci vom putea merge cateva ore in parc". Copilul isi dezvolta capacitatea de a intelege simbolurile scrise, ca de ex. literele de alfabet sau numerele, poate citi chiar unele cuvinte si poate numara si chiar socoti cu numerele de baza. Intrebarile lui se refera la lumea fizica, ca de ex. "Unde merge soarele noaptea ?", "Cum se formeaza curcubeul ?".

Procesul de gandire se extinde incluzand fantezia. Studiile demonstreaza ca acei copii la care le este stimulata fantezia, mai tarziu vor da dovada ca poseda o deosebita creativitate.

Dezvoltarea neuropsihica a copilului prescolar este dominata de dezvoltarea bagajului de cunostinte, a vocabularului, iar comunicarea verbala capata un caracter fluent si variat.

Pana la 5 ani memoria se dezvolta intr-un ritm mai rapid decat gandirea sa. Ideatia copilului este prodigioasa, fantasticul si irealul luand contururi fabulative ce pot fi greu diferentiate din povestirile lui de ceea ce este real.

Atentia involuntara se transforma in atentia voluntara, copilul devenind capabil sa se concentreze 20-30 minute asupra unor activitati mai putin atractive pentru el.

Aceasta etapa este cea mai favorabila formarii deprinderilor datorita tendintei copilului de a imita preocuparile si comportamentul adultului (limbi straine, muzica, pictura, etc.).

Dezvoltarea morala

Frica de pedeapsa este aceea care modeleaza comportamentul copilului prescolar.

Copilul ajunge spre sfarsitul acestei perioade spre 5-6 ani in stadiul preconventional a lui Kohlberg, in care ideea de a fi bun ii permite sa se simta bine, il elibereaza de vinovatie si il ajuta sa fie favorizat de aceia care il ingrijesc.

4. ETAPA COPILULUI SCOLAR (6-12 ANI)

Dezvoltarea fizica

Intrarea in scoala este un eveniment important al vietii. Programul de imunizare se continua si in timpul scolii. Rata de crestere fizica este constanta, cu exceptia unui puseu de crestere inaintea inceperii pubertatii.

In jurul varstei de 12 ani functiile vitale au parametrii asemanatori cu cei ai adultului. La aceasta varsta, in general, fetitele sunt mai inalte si mai dezvoltate decat baietii de aceeasi varsta. Cu exceptia molarului 2 si 3 apar toti dintii permanenti. Fizionomia fetei incepe sa se contureze, sa semene cu cea a adultului.

Activitatea de coordonare se imbunatateste, astfel incat copii incearca sa activeze in sporturi competitive.

Nutritionistii considera foarte importanta aceasta etapa in stabilirea comportamentului alimentar din viata adulta.

Reducand grasimile din alimentatie se reduce riscul aparitiei afectiunilor cardiovasculare mai tarziu in viata.

O alimentatie sanatoasa evita riscul obezitatii care reprezinta un factor de risc pentru hipertensiunea arteriala. Cresterea si dezvoltarea fizica trebuie sa fie echilibrate prin somn si odihna adecvate.

Dezvoltarea psihosociala

Conflictul harnicie - complex de inferioritate defineste aceasta perioada conform teoriei lui Erikson.

O mare influenta este exercitata de prieteni si anturaj.

Daca harnicia copilului este laudata si daca i se permite si este incurajat sa-si indeplineasca scopurile propuse, rezultatul acestei etape va fi mentinerea unei bune stari de sanatate.

Daca copilul va fi ridiculizat si criticat el va deveni descurajat si se va simti nefolositor, fara valoare si inferior.

Havighurst a conturat cateva din sarcinile pe care copilul trebuie sa le indeplineasca la aceasta varsta:

adoptarea unei atitudini favorabile, sanatoase fata de propriul organism in crestere;

sa invete sa intretina o prietenie cu copii de aceeasi varsta;

sa invete rolul masculin sau feminin corespunzator;

sa-si dezvolte concepte, constiinta, moralitatea si scala de valori;

sa-si dezvolte aptitudinile fundamentale in scriere, citire;

sa atinga independenta personala.

Dezvoltarea psihosexuala

Freud numeste acest stadiu perioada de latenta. Conflictul oedipian s-a rezolvat, iar copilul va avea ca model parintele de acelasi sex.

Baietii formeaza grupuri de baieti, iar fetele numai de fete. Fetele incep o identificare de rol folosind rujul sau incercand sa invete sa gateasca sau sa coase. Baietii incearca sa castige simpatia si respectul celorlalti membrii ai grupului, dar si admiratia fetelor.

Dezvoltarea cognitiva

Dezvoltarea neuropsihica si intelectuala a copilului scolar este marcata de un eveniment foarte important, inceputul scolarizarii care este un moment de o semnificatie psihologica deosebita.

Copilul trece dintr-un cadru in care activitatea de joc era predominanta in alt cadru in care procesul de initiere organizat dupa anumite reguli si principii ce trebuie riguros respectate devine activitatea de baza.

"Criza de adaptare scolara" (irascibilitate, oboseala, refuz scolar, indiferenta fata de obligatiile scolare) trebuie interpretata ca un esec al dezvoltarii psihologice din prima copilarie. Poate denota si consecinta unei suferinte cerebrale minime la nastere (sindromul disfunctiei cerebrale minime). Multi educatori sunt de parere ca aceasta perioada este cea mai importanta pentru dezvoltarea cognitiva. In aceasta perioada invatatorii trebuie sa-si asume o mare responsabilitate in dezvoltarea copilului.

Sub influenta procesului de invatamant se produc transformari importante in sfera cognitiva, volitiva si caracteriala.

Se face trecerea la gandirea logica, operatorie.

Se dezvolta capacitatea de analiza si compararea obiectelor pe baza unor criterii esentiale.

Se dezvolta atentia voluntara si memoria logica. Se dezvolta si componentele psihice ale personalitatii: aptitudinile, temperamentul si caracterul.

Piaget caracterizeaza acest stadiu cognitiv ca fiind "stadiul concret operational".

Copilul se ocupa de situatii si fenomene concrete, dar poate lua in considerare si alte idei si le poate comunica intr-un mod controlat.

Isi dezvolta in aceasta perioada simtul de orientare, de localizare a obiectelor in spatiu si de apreciere exacta a dimensiunilor. Fetele detin abilitati superioare in citit, scris, vorbit.

Dezvoltarea morala

Perioada scolara este foarte importanta pentru dezvoltarea etica.

Este stadiul de nivel conventional, ceea ce Kohlberg  numeste moralitatea "baiatului bun" care doreste sa-si mentina relatiile si sa obtina incuviintarea celorlalti. Parintii, profesorii, cunoasterea legilor incep sa influenteze comportamentul.

ETAPELE VIETII

ETAPA ADOLESCENTEI

ETAPA ADULTULUI TANAR

ETAPA ADULTULUI DE VARSTA MEDIE

ETAPA ADULTULUI IN VARSTA

5. ETAPA ADOLESCENTEI (12-18 ANI)

Este perioada de tranzitie intre copilarie si perioada de adult, un timp de maturizare fizica, sociala si emotionala, de pregatire a baietilor pentru stadiul de barbat si a fetelor pentru stadiul de femeie.

Adolescentii de astazi sunt mai inalti, mai supli si mult mai independenti decat stramosii lor, insa acest acces liber la masini, experiente sexuale, la abuzul de droguri le solicita un inalt nivel de maturitate in scopul luarii unor decizii rationale.

Dezvoltarea fizica

Ritmul de crestere fizica, initial foarte rapid, scade mai tarziu in adolescenta. Cresterea rapida poate determina un sentiment de lipsa de familiaritate cu propriul organism.

Datorita rapidei cresteri, adolescentii au nevoi crescute nutritive. Apetitul mare al adolescentilor poate crea probleme, in sensul obezitatii.

Pubertatea - maturarea organelor sexuale, are loc in timpul adolescentei. Apar menstruatiile la fete, la inceput neregulate, apoi stabilizandu-se in cicluri lunare pe o perioada de 28 zile. Baietii experimenteaza ceea ce se numesc "polutii nocturne" care constau in ejacularea spontana a lichidului spermatic. Aceste doua evenimente poate cauza anxietate.

Dezvoltarea psihosociala

Erikson caracterizeaza criza adolescentului in cadrul dezvoltarii psihosociale ca identitatea in contradictie cu confuzia rolului jucat.

Un simt al identitatii individuale se dezvolta in timpul acestor ani si, de asemenea, se desfasoara procesul de impacare cu schimbarea imaginii fata de propria persoana:

"Cine sunt eu ?",

"Ce fel de persoana sunt ?".

Aceasta imagine este confruntata cu imaginea pe care ceilalti o au fata de el:

"Cum ma vad ceilalti oameni ?".

Incepe separarea psihologica fata de membrii familiei; este perioada in care prietenii sunt mai importanti, iar activitatile din cadrul grupului devin mai apreciate.

De multe ori adolescentii actioneaza in moduri care favorizeaza distantarea emotionala de parintii lor. Acesta este un mod de manifestare a independentei.

Desi de multe ori in ochii parintilor adolescentii apar ca fiind dificili, neascultatori, totusi si pentru aceasta perioada sprijinul parintesc este si raman esential.

Incepe sa se manifeste interesul de a se angaja pe o anumita directie profesionala si apar incercari de gasire a partenerului de viata. Incurajat de anturaj si de familie adolescentul reuseste sa ajunga la o rezolvare a congruentei dintre propria imagine si imaginea altora despre el, aceasta conducand la stabilirea identitatii.

Cei care nu reusesc sa-si stabileasca identitatea sunt adultii de mai tarziu care vor esua mereu in luarea deciziilor cu privire la pregatirea profesionala, valori morale, ceea ce Erikson numeste confuzie de rol.

La aceasta varsta copii au nevoie de modele reale. Daca parintii nu pot fi aceste modele pentru copii lor, atunci ei vor face eforturi disperate de a deveni cineva, preluand identitati "gata fabricate", de ex.: consumul de droguri, fumatul, alcoolul, etc.

Viata afectiva este extrem de bogata. Structurata sub aspectul principalelor forme de activitate, ea se afla intr-un continuu proces de maturare in stransa interdependenta cu interesele, idealurile, convingerile (frecvent schimbatoare), aptitudinile si aspiratiile.

Havighurst enumera cateva obiective de dezvoltare pe care adolescentul trebuie sa le atinga in aceasta perioada:

stabilirea unor relatii mai mature cu colegii de acelasi sau de sex opus;

deprinderea rolului feminin sau masculin corespunzator;

dobandirea independentei emotionale fata de parinti sau adulti;

pregatirea pentru viata de familie;

depinderea unui sistem de valori si etic ca pe un ghid pentru comportament;

dobandirea unui comportament social responsabil

Tinerele fete sunt mai constiente de acest "sine", devin constiente de rolul lor biologic pe care il au, sunt speriate de importanta lor pe plan social: camin familie, maternitate. Sunt pline de complexe de teama, se simt frustrate de afectivitate, baietii parandu-li-se mai putin sensibili. Este varsta la care se fac usor stari depresive, nevroze.

Un psihic care va pastra un gen de relatii corecte de colegialitate si prietenie nu va ajunge niciodata la dezechilibre psihice. Viziunea despre viata, relatiile sociale se adancesc, adolescentul ajunge sa discearna intre bine si rau, si chiar observa defectele celor din jur.

Dezvoltarea psihosexuala

Freud trateaza adolescenta ca sinonima cu pubertatea, pe care el o defineste ca fiind numitorul comun dintre nevoile emotionale, fizice si identitatea sexuala. Adolescentii devin preocupati cu ceea ce pentru ei inseamna normalitate in dezvoltarea lor, de cele mai multe ori nu sunt multumiti de felul in care arata, iar opinia grupului din care face parte este mult mai importanta pentru el decat ceea ce parintii cred despre acest lucru.

Mijloacele moderne de contraceptie (pilule, sterilet, diafragma, etc.) nu au eliberat adolescentii de responsabilitatea comportamentului sexual, deoarece studiile au demonstrat existenta conflictului dintre o decizie sexuala premeditata si adoptarea unor norme sociale de abstinenta. Nerezolvarea acestui conflict creeaza anxietate.

Maturizarea sexuala se caracterizeaza prin aparitia pilozitatii axiale si genitale, schimbarea vocii la baieti, dezvoltarea organelor sexuale, aparitia menarhei la fete si a polutiilor nocturne la baieti.

Toate acestea creeaza stari confuze si disconfort, apare acneea juvenila care ii dau stari depresive si complexe de inferioritate.

Este foarte important pentru copil sa fie informat corect despre aceste modificari fiziologice ale organismului.

Este varsta primelor iubiri cand adolescentul este mai visator, mai sensibil si daca nu i se raspunde acestor sentimente are senzatia ca "s-a sfarsit lumea".

Spre sfarsitul adolescentei tinerii devin constienti de calitatile lor, noi dobandite, fetele vor fi constiente de feminitatea lor, vor fi mai atente cu tinuta, se vor simti mai mature decat baietii de varsta lor.

In aceasta etapa bolile cu transmitere sexuala sunt mult mai frecvente decat in alte etape de dezvoltare.

Dezvoltarea morala

Cand o persoana intra in etapa adolescentei cele mai multe dintre criteriile morale au fost deja stabilite prin influentele exercitate de parinti sau alti adulti. Pe parcursul adolescentei aceste criterii morale pot fi reexaminate.

Daca parintii nu-si mentin moralitatea adolescentii sunt forte afectati chiar daca ei cauta in acelasi timp sa-si dobandeasca independenta fata de parinti. Valorile acelor adulti vor fi eliminate si vor deveni o parte a filozofiei adolescentului. Acest tip de adolescenti vor dezvolta nivelul postconventional descris de Kohlberg.

Cunoasterea dezvoltarii normale a copiilor de diferite grupe de varsta permite asistentei medicale sa planifice in mod corespunzator ingrijirea. Fiecare varsta constituie o provocare. Unele dintre acestea pot avea de-a face cu nevoile de siguranta, de securitate.

Poate cel mai important rol al asistentei medicale este de a sustine si sprijini, de a incuraja depasirea conflictelor caracteristice fiecarei etape.

6. ETAPA ADULTULUI TANAR (18-44 ANI

Dezvoltarea fizica

Adultul tanar se afla in perioada de maxima dezvoltare. Conceptul "de sine" cu care s-a ocupat in anii adolescentei este definitiv format. La aceasta varsta se pot forma stereotipiile. In general, daca feedback-ul de la anturaj este pozitiv, adultul tanar va avea o perceptie bine definita si reala despre persoana sa fizica.

Aceasta perceptie il va ajuta sa-si mareasca sentimentele sale fata de starea sa psihica de bine. Perceptia modului in care o persoana arata din punct de vedere fizic este si in aceasta perioada influentata de modul in care altii o privesc. Increderea generata de un concept sanatos fata de propriul organism este un factor important in atingerea scopurilor fixate in viata.

Cresterea fizica este completata in acesti ani, dupa care are loc scaderea nevoilor calorice ale organismului. Deoarece talia nu este complet finalizata in primii ani ai acestei perioade o ingestie exagerata de calorii poate produce obezitate.

Adoptarea unui comportament sanatos bazat pe consumul de fructe, legume previne aparitia afectiunilor cardiovasculare. Statisticile din ultimii ani arata ca din ce in ce mai multi tineri consuma alcool si droguri, consum care se manifesta in rata crescuta de sinucideri la aceasta varsta.

Dezvoltarea psihosociala

Erikson numeste acest stadiu - stadiul conflictului dintre dorinta de intimitate si izolare. Deoarece o parte din tinerii de astazi nu mai simt nevoia de a-si intemeia o familie, ei pot avea probleme in indeplinirea acestei nevoi de intimitate.

Adultul tanar este competitiv, productiv, creativ, o persoana care vede rezultatul si recompensa pentru decizia luata.

Erikson era de parere ca izolarea are loc atunci cand intimitatea, competitivitatea si relatiile sunt experimentate cu si impotriva acelorasi persoane.

Havighurst enumera o serie de scopuri pe care o persoana si le propune pentru aceasta faza:

alegerea unei profesii;

pregatirea profesionala;

intemeierea uni camin;

convietuirea cu partenerul/partenera;

cresterea copiilor;

cresterea responsabilitatilor civice;

apartenenta la un grup social.

Dezvoltarea psihosexuala

Aceasta etapa poate fi caracterizata prin implinirea sexuala in cadrul unor relatii de lunga durata care au ca scop satisfacerea dorintei de intimitate. Acesta este cazul ideal. Desigur ca exista o multitudine de persoane care sunt dezamagite chiar si atunci cand se implica in relatii de lunga durata.

Barbatii se afla in varful performantelor sexuale in jurul varstei de 18-20 ani, pe cand femeia mult mai tarziu, in jurul varstei de 40 ani. Cresterea ratei relatiilor extraconjugale a determinat cresterea morbiditatii prin boli cu transmitere sexuala la populatia tanara.

Dezvoltarea cognitiva

Adultul tanar este preocupat in mod deosebit de dezvoltarea si aplicarea aptitudinilor practice si profesionale necesare pentru a-si construi o viata satisfacatoare.

Completarea studiilor si angajarea il ajuta sa devina independent financiar de parinti. Independenta castigata aduce la randul ei responsabilitati care presupun o abilitate extraordinara in planificarea, depasirea problemelor, anticiparea lor si interpretarea realitatii.

De multe ori lucrurile abstracte care domina gandirea tanarului nu pot fi parasite, dar ele totusi pot fi interpretate cu scopul de a deveni mai practice.

Gandirea comuna poate deveni mai sistematica, mai decisiva si mai orientata asupra unui scop. Adultii tineri sunt energici, intreprinzatori si ambitiosi.

Totusi conflictele emotionale in legatura cu identitatea, dependenta/independenta si alte problematici ale adultului pot interfera cu accelerarea/fortarea dezvoltarii cognitive si multi tineri experimenteaza o perioada de indecizie sau pasivitate relativa inaintea rezolvarii acestor conflicte.

Dezvoltarea morala

Multi tineri sunt in cautarea unei filozofii etice sau religii la care sa adere si pe care sa o adopte. Ei ating cel mai inalt nivel moral descris de Kohlberg in care binele universal este general valabil.

Aceasta pozitie morala se poate concretiza prin apartenenta la un grup, partid politic, prin exprimarea dezacordului cu agresivitatea, exprimarea acordului cu mentinerea unui mediu inconjurator nepoluat. In timpul acestor ani tanarul aplica principiile sale morale.

7.  ETAPA ADULTULUI DE VARSTA MEDIE (44-64 ANI)

Datorita deciziilor luate cu privire la adoptarea uni nou stil de viata si imbinarea lui cu propria filozofie o parte din adultii apartinand acestei grupe de varsta se simt foarte distantati din punct de vedere ideologic de copii lor.

Altii descopera ca a comunica in cadrul familiei nu numai ca iti ofera bucurie, implinire, dar asigura, de asemenea, o relatie de prietenie si respect.

In incercarea de a depasi stresul de zi cu zi, atat femeile cat si barbatii la aceasta varsta incep sa prezinte probleme de sanatate, ca de ex.: boli cardiovasculare, artrite, probleme oftalmologice si de auz.

Ei isi reexamineaza modul in care idealurile si obiectivele propuse in anii anteriori si-au gasit sau nu rezolvarea.

Decesul rudelor apropiate sau a parintilor produce stres. Divortul, de asemenea, este mult mai acceptat in aceasta etapa decat in cele anterioare. Pensionarea constituie un factor de stres major, in special pentru aceia care si-au concentrat preocuparile si activitatile mai ales asupra profesiei.

Dezvoltarea fizica

La femei intervine menopauza, iar la barbati andropauza, conditii acompaniate de modificari endocrine, somatice si fizice. La ambele sexe se constata o labilitate psihica marcata datorate modificarilor hormonale. La barbati apar problemele urinare, desi femeia nu mai este fertila dupa menopauza, barbatul poate continua sa procreeze.

Bolile cardiovasculare sunt prima cauza de deces la aceasta grupa de varsta. Problemele psihologice sau stresul pot determina cresterea ingestiei de alcool, de droguri sau crestere in greutate.

Are loc cresterea tensiunii arteriale, dificultati de acomodare. Exista extrem de multi oameni care au probleme cu recunoasterea acestor simptome si continua sa se considere foarte tineri. Aceste persoane accepta cu greutate modificarea survenita in organismul lor.

Alte persoane au un comportament invers; la primele semne ale imbatranirii organismului se considera foarte batrane, fara nici un tel, fara valoare si renunta la orice activitatea fizica. Acest raspuns la imbatranire are rolul de a accelera procesul imbatranirii.

Dezvoltarea psihosociala

Erikson identifica varsta mijlocie ca fiind caracterizata de contradictia de procreere - stagnare. Retrospectiva a ceea ce s-a facut si a ceea ce nu s-a facut poate crea sentimentul satisfactiei sau a dezamagirii.

La aceasta varsta, in general, oamenii isi fac bilantul propriilor capacitati, aptitudini dobandite de-a lungul timpului.

Havighurst enumera cateva dintre obiectivele care trebuie indeplinite la aceasta varsta: acceptarea si adaptarea la modificarile fiziologice survenite in organism, asistarea adolescentilor in procesul de devenire catre adult, adaptarea relatiei cu parintii.

Dezvoltarea psihosexuala

Adultul de varsta medie poate experimenta episoade de impotenta care au la origine in cele mai multe cazuri cauze psihologice.

Apare teama ca organismul nu-l mai ajuta sa faca fata nevoilor sexuale ale partenerului/partenerei. Daca sotul/sotia isi manifesta intelegerea criza poate fi depasita.

Dezvoltarea cognitiva

Capacitatea de cunoastere este neafectata, iar motivatia pentru a invata este deosebit de ridicata. Avansarea in cariera va solicita dezvoltarea unor noi aptitudini.

Este timpul in care persoanele isi fac mai mult timp pentru activitati recreative: citit, muzica, arta. Persoanele gasesc o deosebita recompensa in activitati profesionale. Dificultatile financiare legate de pensionare fac ca nivelul de trai sa scada.

Dezvoltarea morala

Critica, spiritul de a judeca al adultului de aceasta varsta este foarte mult bazat pe experienta anterioara. La aceasta varsta se atinge nivelul de dezvoltare postconventional. Este stadiul in care persoana are in atentie probleme care tin de etica. Dezvoltarea morala a individului poate progresa sau regresa ca raspuns la crizele emotionale. De ex. o boala serioasa poate afecta capacitatea individului de a aprecia evenimentele vietii. La acest nivel capacitatea de a empatiza este foarte mare, iar moralitatea poate avea o baza religioasa formativa sau informativa.

Privindu-se ca parte integranta a comunitatii persoana simte nevoia de a-i ajuta pe cei care sunt dezavantajati din anumite puncte de vedere.

8. ETAPA ADULTULUI IN VARSTA (PESTE 65 ANI)

Dezvoltarea fizica

Dezvoltarea fizica la aceasta varsta prezinta probleme specifice si unice. Toate sistemele si aparatele sufera modificari.

Pielea devine uscata si subtire datorita scaderii secretiei glandelor sebacee. Parul devine uscat si fara stralucire. La barbati apare alopecia, iar la femei caderea parului.

Unghiile devin subtiri, de consistenta scazuta si lipsite de culoare. Apar parodontopatiile,  cu pierderea dentitiei. Masa musculara diminua. Are loc redistribuirea tesutului adipos de la extremitati catre trunchi.

Apar decalcificari ale oaselor expunand astfel persoana la fracturi. Apare deformarea coloanei vertebrale, cu accentuarea convexitatii lombare. Datorita depunerilor de ateroame (lipide) pe peretele arterelor elasticitatea vaselor scade ducand la cresterea presiunii arteriale sistolice si diastolice.

Cutia tracica devine mai rigida conducand la scaderea expansiunii pulmonare, cu cresterea numarului respiratiilor. Scad secretiile gastrice si salivare. Peristaltismul intestinal scade ducand la constipatie.

Muschii vezicii urinare devin mai putin activi, producand astfel nicturia cu pierderea controlului mictiunii. Are loc o scadere a acuitatii auditive, gustul si mirosul sunt de asemenea afectate, simtul tactil ramane nemodificat.

La femei diminuarea nivelului de estrogeni continua, iar la barbati erectia si ejacularea sunt intarziate.

La nivelul sistemului nervos central apar modificari care vizeaza in primul rand sistemul nervos autonom.

Apar modificari de termoreglare, astfel incat barbatii sunt mai putin rezistenti la frig decat femeile. Boala Alzheimer apare mai ales peste 50 ani, dar simptomele devin mai proeminente mai tarziu.

Raspunsul eficient la stres este mult scazut. Rezistenta imuna a organismului scade.

Dezvoltarea psihosociala

In acord cu Erikson conflictul specific acestei varste este acela intre simtul integritatii si al disperarii. Modificarile care au loc in organism trebuie sa contribuie la ajustarea imaginii corpului pentru ca persoana sa participe optim la evenimentele vietii.

Lipsa de incredere in propriul corp, frica de boala, anxietatea de a deveni dependent si despartirea de persoanele din anturaj determina disperarea. Ca si in timpul adolescentei reactiile celor din jur afecteaza foarte mult modul in care persoanele in varsta se simt.

Dezvoltarea psihosexuala

Barbatii spre deosebire de femeile de aceeasi varsta pot procrea pana la varste inaintate, insa riscul de a procrea copii cu malformatii este foarte mare.

Dezvoltarea cognitiva

Apare scaderea circulatiei sanguine cerebrale datorita procesului de ateroscleroza, cu afectarea abilitatilor cognitive

Dezvoltarea morala

Evaluarea morala a vietii, experienta si observatia aduc persoanei in varsta o claritate etica si convingeri puternice.

Majoritatea ating stadiul postconventional a lui Kohlberg de pe pozitia caruia moralitatea este privita ca o problema a drepturilor omului si a principiilor de constiinta.

Concluzii

In perioada de nou-nascut si sugar functia intregului organism este dirijata de sistemul nervos central. Gustul si mirosul sunt bine dezvoltate la nastere. Copilul raspunde instinctiv la solicitari din mediu.

Etapa de copil mic se caracterizeaza prin incetinirea ritmului cresterii, aparitia de reflexe conditionate, dezvoltarea capacitatii de a decide. Procesele de gandire ale copilului mic sunt centrate asupra lumii fizice inconjuratoare.

Perioada de copil prescolar se caracterizeaza prin activitati intense fizice si mentale. Structurile afective castiga in stabilitate. Dezvoltarea neuropsihica a copilului prescolar este dominata de dezvoltarea bagajului de cunostinte, a vocabularului, iar comunicarea verbala capata un caracter fluent si variat. De la 3-4 ani incepe stadiul falic, iar de la 4-5 ani stadiul oedipian.

Dezvoltarea neuropsihica si intelectuala a copilului scolar este marcata de inceputul scolarizarii, moment de o semnificatie psihologica deosebita. Se dezvolta simtul de orientare, de localizare a obiectelor in spatiu si de apreciere exacta a dimensiunilor.

In etapa adolescentei au loc multe schimbari fizice, interne si externe. Incepe separarea psihologica fata de membrii familiei, este perioada in care prietenii sunt mai importanti, iar activitatile din cadrul grupului devin mai apreciate. Incepe sa se manifeste interesul de a se angaja pe o anumita directie profesionala si apar incercari de gasire a partenerului de viata. Bolile cu transmitere sexuala sunt mult mai frecvente.

Adultul tanar se afla in perioada de maxima dezvoltare. Adultul tanar este preocupat de dezvoltarea si aplicarea aptitudinilor practice si profesionale necesare pentru a-si construi o viata satisfacatoare. Ei ating cel mai inalt nivel moral.

In etapa adultului de varsta medie apar probleme de sanatate. La femei intervine menopauza, iar la barbati andropauza.  La aceasta varsta, in general, oamenii isi fac bilantul propriilor capacitati, aptitudini dobandite de-a lungul timpului. Capacitatea de cunoastere este neafectata, iar motivatia pentru a invata este deosebit de ridicata.

In etapa adultului in varsta toate sistemele si aparatele sufera modificari. Lipsa de incredere in propriul corp, frica de boala, anxietatea de a deveni dependent si despartirea de persoanele din anturaj determina disperarea.