Globalizarea - un concept multidimensional intre modernitate si necesitate

Globalizarea - un concept multidimensional intre modernitate si necesitate

"A devenit un termen la moda, folosit de ceva timp in dezbaterile politice, publicistice si stiintifice in mod          inflationist, si care este privit, pe de o parte ca o amenintare, si pe si pe de cealalta ca o oportunitate. "

(Johannes Varwick)

Nu ne propunem sa detaliem componentele multiple, cauzele, consecintele si

strategiile de solutionare ale globalizarii, (didactica politica, pedagogia pentru pace,

etc.) ci doar sa observam impactul acesteia asupra vietii social - culturale.

In ciuda popularitatii sale, termenul "globalizare", cel mai vehiculat cuvant al anilor '90, nu se bucura de un consens, asupra manifestarilor empirice sau asupra consecintelor sale existand argumente teoretice si practice care sustin ca globalizarea este departe de a fi un fenomen nou. Pe de alta parte, cu greu se poate identifica o valoare fundamentala a lumii postmoderne care sa nu fie afectata de globalizare. Unii autori prefera utilizarea altor doi termeni: deznationalizare si internationalizare, care par a se identifica pe mai multe arii: economica, de comunicare si cultura, ecologica, mobilitatea deplasarii peste granite, securitatea (rezolvarea conflictelor). Indiferent de termenul folosit, mottoul tuturor politicilor postmoderne devine: "gandeste global, actioneaza local!".

Controversata problema actuala a educatiei globale poate fi considerata :

a) parte a globalogiei (stiinta a globalului, a mondialului) in curs de constituire ca prelungire a sociologiei, ca stiinta a societatii.

b) parte a stiintelor educatiei referitoare la: dimensiunile educatiei, politicile educationale, noul curriculum, ipoteze pe care urmeaza sa le valideze sau nu generatii de cercetatori.

Exista si delimitari ideologice intre: internationalizare (ideologie a mondializarii) si globalizare (ideologie a globalizarii). Ideea globalizarii e sustinuta inca de pe vremea lui Marcus Aurelius, care se declara "cetatean al lumii, nu doar al Romei" si pana la reprezentantii educatiei progresive, care cred ca "este vremea sa ridicam o civilizatie fara precedent, care sa depasesca bazele nationalismului."

Nici internationalizarea academica (intensificarea interdependentelor, a comunicarii, a schimburilor intre institutiile educationale la nivel planetar) nu este o noutate. O dovedesc dialogul dintre Erasmus si Nicolaus Olahus, visul acelui Collegium Pansoficum al lui Comenius, studiile carturarilor romani la Liov, Padova, Paris, Viena, etc. Aspiratia catre o Comunitate Academica Universala se construieste pe baza programelor de cercetare academica transnationale de tipul "Tempus", "Erasmus-Socrates", dar si prin tentative de creare a unor spatii academice de producere universala a valorilor (ex. Universitatea Central - Europeana). In acest caz, cooperarea internationala nu exclude limitarea autonomiei atat la nivel individual cat si institutional. Megaproiectul CODREE (Cooperation for Reinforcing the Developement of Education in Europe) infiintat la initiativa UNESCO, are ca prioritati: educatia pentru toti, educatia pentru secolul XXI, dezvoltarea capacitatilor pentru reforma si evolutia educatiei, etc.

Globalizarea este un fenomen cu o larga emergenta istorica, jalonat de evenimente deosebite: criza petrolului si miracolul japonez din anii`70, caderea Zidului Berlinului, dezvoltarea fenomenului I T.

Perspectiva economica a globalizarii a atins chiar ideea ca "nu vor mai exista economii nationale".

Perspectiva stiintelor politice sustine ca relatiile transnationale au erodat puterea statului modern: statele cedeaza autonomia in favoarea unor organizatii transnationale regionale (UE, EFTA, ASEAN ) sau mondiale (OECD, ONU, FMI , BM).

Pespectiva culturala considera ca globalizarea constituie o forta care genereaza fragmentare si unificare deopotriva, sustinand atat dezvoltarea comunitatilor locale cat si a celor globale. In fond, politica educatiei consta in "grija statelor pentru declansarea fortelor spirituale ale popoarelor si pentru marirea nelimitata a patrimoniului cultural ". (St. Barsanescu, 2003, p.4)

1.1.1. Educatia globala: conceptualizari, evolutii si modele contemporane

Intr-o definitie generica, globalizarea educationala este o integrare a unei dimensiuni internationale in functiunile fundamentale ale institutiilor educationale.

Caracteristici ale educatiei in era globalizarii :

A. Dezinstitutionalizarea educatiei

a) globalizarea economica si cea informationala duc la schimbarea actului de predare - invatare

b) estomparea pana la anulare a idealului educational in statele nationale

c) dezinstitutionalizarea actului de predare-invatare de tip traditional (experiente de invatare prin retele virtuale, certificate de competenta)

d) idealul educational va fi impus de cerintele economice, de competitia globalista

B. Internationalizarea unor dimensiuni educationale are drept consecinte:

a) invatamantul universitar reprofilat si pe educatia adultilor

b) mobilitatea elevi, studenti, cadre didactice

c) "imprumuturi" in domeniul modelelor de reforma "asistate" de experti straini

d) incurajarea, in diferite state, a dimensiunii internationale a curriculumului

e) schimburile  intense de opinii

C. Noile tehnologii si implicatiile lor in procesul educational

- scoli si universitati prin e-mail, internet, videoconferinte, etc.

D. Educatia publica si educatia privata

Concepte asumate si implementate de sistemele educationale sunt: competitivitatea, libera alegere, piata educationala, privatizarea institutiilor scolare.

E. Rolul organizatiilor internationale in promovarea politicilor educationale transnationale

UNICEF, UNESCO, Banca Mondiala promoveaza reducerea institutiilor guvernamentale la sustinerea sistemului educational public si protejarea grupurilor dezavantajate social.

F. Produse ale globalizarii educatiei: bacalaureatul international, sisteme internationale de evaluare a performantelor scolare (ex. Programul PISA), reuniunile ministilor educatiei, conferinte tematice internationale, rapoarte, enciclopedii, programe de colaborare, sisteme de publicatii, etc.                                                  

G. Reforma curriculara, integrata in reformele globale ale societatii, reflecta obiectivele de dezvoltare ale acesteia si nu devine realitate sociala si pedagogica decat daca reuseste sa transforme, cu timpul, practica educationala (relatii didactice, relatiile scolii cu familia si comunitatea, mentalitatile, climatul educational al scolii,etc.)

Concluzii

Desi este sustinuta si ideea ca implicatiile educationale ale fenomenului globalizarii sunt pure speculatii, realitatea mondiala pare a le contrazice prin:

a) Comercializarea imaginii in campanii de marketing:

- cresterea schimburilor educationale (se preconizeaza ca 10% din populatia liceala sa fie inclusa in astfel de actiuni)

- internationalizarea curriculumului (bilingvism, cooperare in domeniul cercetarii )

- "imprumuturi" in domeniul politicilor educationale (modele de reforme: Montessori, Dewey, Pestalozzi)

b) Privatizarea ca business direct sau indirect :                                 

-schimburi de opinii intre decidenti educationali

c) Capitalizarea: munca educationala e generatoare de valoare, plusvaloare si profit; principiul unitatii in diversitate nu poate anula nici autonomia decizionala, nici valorile educatiei nationale sau locale.

1.1.2. Redefiniri ale modului de cultura traditional din perspectiva fenomenului globalizarii

"Nu exista cultura cu majuscula, ci numai culturi diverse,

varietate totdeauna la plural; varietatea lor e o binefacere, e

sursa practic nesfarsita a improspatarii viziunii noastre despre

lume si a definirii individului si umanitatii, este marea sursa a

identitatii". (M. Malita , 98, p.14)

Cum influenteaza globalizarea procesul educatiei? In volumul citat anterior, se incearca o definitie: "Peste planeta sunt aruncate plase care o strang ca si cum ar apara-o de dezintegrare. Una este a comunicarii instantanee, alta a informatiei nelimitate; alta financiar-bancara si a economiei globale; o retea se refera la ecologie, alta este a institutiilor politice si de securitate, a problematicii comune, toate suprapuse pe vechea retea a oamenilor de stiinta si pe cea straveche a idealului universal. Numim strangerea planetei in naframe si navoduri globalizare" (Op. cit., p. 13)

Fenomen universal, cultura popularǎ se regǎseste in manifestǎri locale unice, este stabilǎ si dinamicǎ, in acelasi timp, nu doar se mosteneste, ci se si invatǎ. Continand productiile spirituale ale culturii populare, folclorul este astǎzi pentru minoritǎti un mijloc de revitalizare, de pǎstrare a identitǎtii nationale. Spre exemplu, folcloristul maghiar Bela Bartok a cules aproximativ 10.000 de melodii, din care peste o treime sunt romanesti. Dupǎ 1990, culegerile de folclor maghiar, german, turcesc, albanez, etc. apǎrute in Romania confirmǎ cǎ folclorismul, ca studiere si promovare a folclorului, este o replicǎ datǎ globalizǎrii, cultura popularǎ autenticǎ devenind o carte de vizitǎ, un pasaport apreciat in lume.

Tendintei de "planetizare", prin conturarea unor entitati transculturale si transfrontaliere i se opune cea de "atomizare", de separare in grupuri, regiuni, comunitati. Dinamizarea sistemelor contemporane se realizeaza prin diversitate, nu prin omogenitate, imposibila la cele peste doua mii de popoare existente, cinci mii de etnii, fiecare cu traditii specifice sau care se aseamana. De aceea, este nevoie de o educatie prin si pentru diversitate culturala. Termeni concurenti educatiei interculturale sunt: educatia multiculturala, educatia antirasista, educatia pentru valori democratice, globala, incluziva, educatia pentru toleranta, etc. Nu intamplǎtor, o tarǎ ca Bolivia, la O.N.U., in 1973 a ridicat pentru prima datǎ problema ocrotirii folclorului. In 1989, la Paris, un document transmis de UNESCO tuturor guvernelor lumii e intitulat " Recomandare privind ocrotirea culturii traditionale si a folclorului", iar in1999, la Washington, se dezbate "Planul de actiuni privind ocrotirea si revitalizarea a ceea ce era consideratǎ intangible cultural heritage".

Filozofia diversitatii in actiune pledeaza pentru deschidere, empatie si comunicare a valorilor fiecarei culturi prin programe axate pe continuturi (curriculum intercultural) centrate social (pe egalizarea sanselor de reusita) si pe elev, care trebuie educat in spiritul perceperii propriei situatii viitoare.

Din aceste perspective, trebuie redefinit modul de cultura traditional: "Afirmatia ca globalizarea va duce la pierderea specificitatii este o prejudecata. Dimpotriva, integrarea creeaza structurile pentru ca taranul roman sa se puna in valoare cu ceea ce are mai specific. Asa se intampla si cu valorile culturale. In contrast cu celelalte culturi, se va vedea ce avem noi specific si asta va ajuta tocmai la pastrarea a ceea ce avem de valoare. Ba chiar oamenii se vor simti incurajati sa pastreze ceea ce au ca traditie si ca mestesuguri." (St. Tanase, 2005, p.3)