Abordarea comparativa in psihoterapie si consiliere psihologica

ABORDAREA COMPARATIVA IN PSIHOTERAPIE SI CONSILIERE PSIHOLOGICA

Psihoterapie comportamentala. - Albert Bandura - considera ca P.C este teoria invatarii care combina tehnicile conditionarii clasice si operante cu invatarea observationala

v    TERAPIA comportamentala iclude o serie de tehnici care au sopul de a-i det.pe oameni sa-si modifice comportamentul.

v    - Terapiile comportamentale au cateva caracteristici comune (chiar daca au strategii diferite) : 1. focalizarea asupra comportamentului, 2. accentul pus pe tehnicile de invatare si 3. evaluare riguroasa a rezultatelor;

PRINCIPIILE SI POSTULATELE TC-C

PRINCIPIUL DE BAZA AL ORIENT. COMP. = FIINTA UMANA ESTE PRODUCATORUL SI PRODUSUL MEDIULUI SAU!

v    1-Terapia comportamentala are la baza principii derivate din cercetarea experimentala din domeniul invatariibazate pe obs. si nu pe convingeri personale. Obiectivele tratamentului sunt exprimate in termeni concreti si obiectivi ptr. a face posibila repetarea interventiei terapeutice. In timpul terapiei sunt evaluate comp. problematice precum si conditiile care contribuie la mentinerea acestora. Eficienta metodelor de evaluare este verificata prin interm.unor metode de cercetare.;

v    2-TC. se ocupa de problemele curente ale clientilor si de factorii care le influenteaza in prezent.TC sunt aplicate pt. a modifica factorii actuali relevanti care influenteaza comport. clientilor.

v    3-Clientii au rol activ in cadrul terapiei ; isi monitorizeaza comport. atit in timpul cit si in afara sedintelor de psihot., invata si exerseaza noi modele de comport. si noi strategii de a face fata probl. Jucind un rol activ in timpul sedintelor.

v    4-TC se desf.pe cat posibil in mediul natural al clientului. Abordarea terapeutica consta in deprinderi de autoreglare a comport. transferate apoi in viata de zi cu zi.Sarcinile si temele pt. acasa -elem. imp. al tc.

v    5-TC pune accent pe tehnici de autocontrol comportamental . Clientul este instruit sa initieze, realizeze si evalueze demersul terapeutic, fiind responsabil de propria schimbare.

v    6-Tehnicile terap. Sunt construite sa se potriveasca fiecarui client in parte.

v    7-demersul terapeutic presupune colaborarea intre client si terapeut.

v    Alte caracteristici adaugate de Corey : 8-Psihoterapia evolueaza de la simplu la complex, de la situatii facile la situatii dificile .9-TC este scurta comparativ cu alte sisteme terapeutice.10-Tehnicile terap. se combina in pachete de strategii in vederea cresterii eficientei psihot.

Obiectivele terapeutice: (precise,concrete,clar formulate,masurabile,intelese,acceptate de client). Obiectivul central-crearea de noi conditii pt. invatare pornindu-se de la supozitia ca procesul de invatare poate ameliora comport.problematic.. Clientul fixeaza obiectivele terapiei indrumat de terapeut.

v    Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice:1-terapeutul ofera clientului motivatia ptr.stabilirea unor scopuri + jucarea unui rol activ de catre pac. ;2-clientul denumeste modific pozitive pe care le asteapata in urma Tcc ;3-atentia este focalizata pe ceea ce clientul doreste sa realizeze si nu pe ce nu doreste sa fc ;4-clientul imp. cu terapeutul stabilesc daca obiectivele sunt realiste; 5-se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor; 6-se cade de acord daca se continua demersul de atingere a obiectivelor sau se reformuleaza ;7-odata stabilite obiectivele incepe demersul de definire a acestora.

Rolul terapeutului in cadrul TC:

se utilizeaza tehnici comune altor abordari -reflectia,clarificarea,rezumarea intrebarile deschise dar si unele specifice.

Atributiile terapeutului comportamentalist: conf. Spieger si Guevremont :

v    culege inf. referitoare la antecedentele cu caracter situational,amploarea si dimensiunile problemei in plan comport. si la consecintele acestora. 2-clarifica cu clientul problemele acestuia. 3-planifica si stabileste comport. tinta. 4-formuleaza imp. obiectivele terap.5-identifica conditiile care mentin problema.6-implementeaza planul de schimbare7-evalueaza succesele demersului terapeutic.8-conduce viitoarele demersuri de evaluare.

v    Un alt rol imp. al terapeutului consta in modelarea comport. BANDURA considera ca achizitiile obtinute in urma invatarii directe pot fi atinse si prin observ. comport. celorlalti. Astfel clientul isi insuseste noi modele de comport. prin intermediul imitatiei, terapeutul fiind demn de urmat. TC se caract. prin rolul activ jucat atit de terapeut cit si de client. Terapeutul il va invata pe client noi metode Terapia este incheiata cind noile deprinderi de autoreglare psihica au fost generalizate si pot fi utilizate de client in afara terapiei

Strategii si tehnici specifice psiht. comport

v    1-Evaluarea-evidentierea problemelor si simptomelor clientului a antecedentelor precum si a consecintelor lor.Clientul monitorizeaza frecventa si intensit. problemelor-simptom, acestea devenind un instrument al psihoterapiei.Instrrmente de evaluare:inventarele si scalele de autoevaluare,tehnici bazate pe obs. directa.Evaluarea si autoevaluarea se realizeaza permanent- permit depistarea erorilor-schimbarile in sfera comport.se produc gradat, altele ramin neschimbate.

v    2-Tehnici de relaxare;Metoda de autoreglare care presupune destinderea musculara si calmarea psihica.

In Europa cea mai cunoscuta met.:Metoda antrenamentului autogen a lui SCHULTZ-1930-iar in SUA-tehnica relaxarii progresive-IACOBSON-1938-Relaxarea trebuie practicata zilnic pt. a obtine rezultate. Tehnicile actuale de relaxare se combina cu alte strategii de tip comport. cum ar fi: desensibilizarea sistemica, antrenamentul asertiv, prog. de ,,self-management'',relaxare. ex.prin Hipnoza ( consid. o relaxare mai profunda,contribuie la obt. de rezultate rapide si durabile. ) - O tehnica de relaxare dureaza si 4-8 ore sub indrumarea terap., dupa care odata insusita poate fi poracticata acasa - 15-25 min sedinta.

v    3- Desensibilizarea sistemica-Strategie comport. elaborata de J.WOLPE-1958- cere clientului sa-si imagineze situatii din ce in ce mai anxiogene.Treptat clientul devine tot mai putin sensibil la stimuli care ii produceau inainte anxietate.

- Etapele D.S.

insusirea unei tehnici de relaxare,2-alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatii anxiogene de la ce amai putin anxiogena la cea mai anxiogena,3- desensibilizarea propriu-zisa.

Dupa Tehnica modificata a lui Jacobson : dupa ce si-a insusit relaxarea musculara,clientului i se cere sa-si imagineze scene agreabile. I se cere apoi sa practice relaxarea si acasa-30 min.Ulterior se lucreaza asupra listei cu situatii anxiogene de intensitate progresiv crescatoare.

v    4- Strategiile de expunere In acest caz expunerea se realizeaza in plan real. 2 variante:de sensibilizare ,,in vivo'' si metoda inversiunii. Des. In vivo presupune confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Metoda inversiunii consta in expunerea ptelungita in plan real sau imaginar la stimuli generatori de anxietate, fara declansarea unor comport. de reducere a acesteia

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

v    5 Desensibilizarea si reprocesarea prin metoda miscarilor oculare(DRMO).Tehnica elaborata de F.SHAPIRO-1995.Include o serie de tehnici comport. combinate cu utilizarea miscarilor ritmice a globilor oculari, tehnica utilizata in tratamentul amintirilor cu caracter traumatic. A fost aplicata asupra victimelor abuzurilor sexyale, socurilor roduse de confruntari militare, clienti cu atacuri de panica, anxietate, etc. Met. are ca obiectiv restructurarea in plan cognitiv sau reprocesarea informatiilor

Se realizeaza prin urmat. Etape numite "etapele miscarilor globilor oculari" : Etape: 1-etapa de pregatire cuprinde form. aliantei terapeutice si explicarea modului in care funt. met. 2-etapa de evaluare isi propune identificarea obiectivelor- tinta a amintirilor traumatice care genereaza anxietate.        3- etapa de desensibilizare. Presupune vizualizarea imaginilor cu caracter traumatizant, verbalizarea gindurilor si convingerilor negative si constientizarea senz. fiziologice. Expunerea este limitata in timp nu dureaza mai mult de 1 min.,clientul este instruit sa urmareasca degetul aratator al terap. care se misca ritmic si rapid in fata ochilor clientului de aprox. 12 pina la 24 de ori.Apoi i se cere clientului sa blocheze experientele negative inspirind profund si apoi sa relateze ce anume isi imagineaza,simte sau gindeste.4- etapa implementarii si consolidarii cognitiilor pozitive care au fost initial identificate ca inlocuitoare ale celor negative.-obiectivul demersului terapeutic consta in realizarea unei asocieri intre evenim.traumutic si cognitii cu continut adaptetiv in asa fel incit amintirile traumatizante sa nu mai aiba forta de a produce anxietate si ginduri negative.5-clientului i se cere sa vizualizeze din nou evenim. Traumatic impreuna cu gindurile si convingerile pozitive apoi sa-si scaneze corpul prin intermediul atentiei indreptate spre interior si sa identifice tensiunile musc existente

v    .6- Antrenamentul asertiv -reprezinta o tehnica de antrenare a abilitatilor sociale. Se adreseaza pers. care au dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale acasa sau la locul de munca.

Terapia este utila urmatoarelor categ. de subiecti(COREY-2001)-: cei care nu sint capabili sa-si exprime minia; - au dificultati in a spune nu; - cei excesivi de politicosi care ii lasa pe ceilalti sa profite de pe urma lor; - cei carora le este greu sa-si exprime dragostea sau alte sentim pozitive ; - cei care consid. ca nu au dreptul sa-si exprime gindurile,convingerile,sentimentele. Obiectivele antrenamentului asersiv sint urmatoarele:1- largirea repertoriului de comportamente cu caracter adaptativ care sa permita subiectilor sa decida cind anume trebuie sa se comporte in mod asertiv. 2- invatarea acestora sa se exprime pe ei insisi tinind seama de sentimentele si drepturile celorlalti.

v    7-Programele de self-management si de comport. autodirijat-COREY-2001- aceste programe au drept scop sa-i invete pe clienti tehnici de reglare si autoreglare psihica in scopul de a-si conduce existenta intr-un mod mai eficient.

Ideea de baza a terapiei - oamenii trebuie sa invete div. stategii de a rezolva situatii problematice,acestia asumindu-si responsabilitatea punerii lor in aplicare in viata de zi cu zi.

Clientii care urmeaza cursurile de self - management, sunt cei care decid ce comportament ar dori sa modifice (fumatul , consumul de alcool, droguri, mancatul excesiv).

Caracteristicile unui program eficient propus de Cornier si Cornier : - o combinatie de metode si tehnici este mai eficienta decat una singura ; - strategiile de self-m . trebuie utilizate cu regularitate o per.mai lunga de timp ptr.obt.de rezultate optime; - utilizarea metodei autointaririlor reprez. un element important in cadrul programelor de self-m.

Strategiile de self-m. cuprind metode de automonitorizare, autorecompensare,contracte realizate cu propria persoana si controlul stimulilor.Programele de comport. autodirijat reprezinta o varianta a celor de s-m.WATSON si THARP ne propun un astfel de progr.care cuprinde 4 trepte:1- stabilirea obiectivelor ; 2-transf. obiectivelor in comport. tinta; 3-automonitorizarea; 4-stabilirea unor planuri care sa cuprinda strategii de schimbare.

3.3. INTRODUCERE IN PSIHANALIZA FREUDIANA - ZAMFIRESCU V.D. pg.17-41, I .

1.Psihanaliza - sistem de discipline axat pe ideea de inconstient

Disciplinele psihanalitice, psihoterapia, psihopatologia,psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicata, se afla in interrelatii cronologice si logice. Dpdv cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitica. Prin teoretizarea experientei dobandite prin psihoterapie s-a ajuns la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care, la randul sau, a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-a cladit metapsihologia si psihanaliza aplicata.

Tot acest sistem de discipline se bazeaza pe

ideea de inconstient, si accentueaza faptul ca

in spatele simptomelor nevrotice se afla continuturi inconstiente si, faptul ca

inconstientul poate deveni in anumite circumstante patogen.

Psihologia psihanalitica afirma ca inconstientul nu este apanajul nevroticilor, ca si oamenii "sanatosi" au inconstient.

Psihoterapia. Caracteristici generale

Psihanaliza, prima forma de psihoterapie cunoscuta de cultura europeana, a fost dezvoltata de Freud, medic neurolog, cu rezultate notabile in neurologia de laborator, intr-o perioada cand psihiatria considera ca orice disfunctie psihica, are un substrat organic.

Freud a invatat de la pacientele sale isterice ca prin mijloace strict psihice se poate actiona asupra simptomelor in sensul vindecarii (disparitiei simptomelor). Psihanaliza isi propune, utilizand mai intai hipnoza si apoi asociatia libera, sa dezgroape evenimentul traumatic si sa elibereze afectul blocat impreuna cu acesta, ceea ce conducea la disparitia simptomelor.

Psihanaliza matura nu mai este interesata doar de disparitia simptomului, ci si de conflictele psihice structurale generatoare de diverse simptome punctuale. Dizolvarea unui simptom prin dezvaluirea cauzelor sale inconstiente nu exclude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baza ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face putin probabila aparitia altor simptome de tip nevrotic.

I. Def Psihanaliza este o psihoterapie cauzala, fie ca abordeaza simptomul, ca in faza inceputurilor ("Studii asupra isteriei"), fie ca abordeaza fundamentele personalitatii ca in faza matura.

Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la inceput, se realiza prin constientizarea "traumei infantile", care se afla la baza simptomului. "Vindecarea" ca maturizare psihica, presupunand interesul pentru conflictele fundamentale ale personalitatii, caracteristica pentru psihanaliza matura, se realizeaza prin constientizarea si depasirea respectivelor conflicte.

II. Psihanaliza este o psihoterapie nondirectiva

Psihanalistul nu urmareste sa modifice comportamentul analizandului sau orientandu-l intr-o anumita directie prin sugestie sau recomandari directe. O asemenea modificare de comportament risca sa fie pasagera, adica sa dureze doar atata timp cat se mentine influenta psihoterapeutului.

Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivatia sa profunda (inconstienta), prin constientizarea acestei motivatii, care se dovedeste de cele mai multe ori anacronica (neadaptata) personalitatii adulte. Extinderea Eului constient prin includerea motivatiilor inconstiente din perioadele timpurii ale formarii personalitatii asigura, intr-o prima faza a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca intr-o faza ulterioara si chiar post- terapie sa se instaleze modificari durabile ale comportamentului.

III. Psihanaliza este o psihoterapie bazata pe fenomenul de transfer

Idei preconcepute false considera ca psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual in care dialogul dintre terapeut si pacient urmareste interpretarea materialului furnizat de cel din urma: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri , ceea ce ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si, implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde.

In realitate factorul afectiv este foarte important in psihanaliza, transferul, fenomenul psihic pe care se bazeaza psihanaliza, fiind de natura preponderent afectiva. Teoretizat pentru prima data sistematic in 1912 in articolul lui Freud "Despre dinamica transferului", transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic utilizat.

Pentru a desemna fenomenul central al psihanalizei Freud a folosit termenul german "Übertragung." Ce se intampla: in conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaza asupra analistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, in prima sa copilarie, le-a dezvoltat fata de figurile parentale, precum si fata de alte figuri familiale apropiate. Transferul este in mod esential o repetitie, o retraire a trecutului in legatura cu persoana analistului. De aceea, psihanaliza mai poate fi definita si ca o retraire prescurtata a vietii.

Interventia psihanalistului in raport cu transferul consta in a pune in evidenta caracterul inadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecvare care se manifesta sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului.

Motivatia si comportamentul persoanei presupun aspecte constiente, dar si aspecte inconstiente, care tin de anii primei copilarii, anacronice fata de prezent, egodistone (neacceptabile pentru partile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, analizandul este pus in situatia de a realiza o retraire corectiva. Sesizand caracterul inadaptat al schemelor de gandire, afective si de comportament, se deschide posibilitatea depasirii blocajelor de dezvoltare si adoptarii de modalitati noi, mature (adaptate) de relationare.

Transferul este un fenomen care se produce in toate situatiile de viata, dar cadrul analitic urmareste, prin particularitatile sale, sa-l favorizeze. In special in relatiile de autoritate (profesor-elev sau student, medic-pacient), dar si in relatiile de iubire, trecutul este prezent in dif. proportii fara ca aceasta prezenta sa poata fi controlata. Psihanaliza isi propune sa stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Cadrul psihanalitic nu creeaza, ci doar stimuleaza transferul.

Particularitatile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt:

constanta si neutralitatea ambiantei, ele permitand realizarea a ceea ce in etologie se numeste "experiment de izolare". Subiectul , ferit de stimulii mediului sau obisnuit, este pus in situatia de a proiecta continuturile psihicului sau. Dpdv al neutralitatii, cabinetul ideal ar trebui sa fie o incapere cu peretii albi, in care sa nu se afle decat mobilierul necesar procesului analitic, adica divanul pentru analizand si fotoliul analistului, precum si o masa cu doua scaune de cealalta parte a camerei pentru intrevederile preliminare.

neutralitatea analistului, care nu se reduce la aspectele exterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuie sa fie discreta si constanta) sau comportamentul, exprimat paradigmatic prin zambetul binevoitor, ci se exprima esential prin dimensiunea interioara: psihanalistul nu trebuie sa introduca in relatia terapeutica problemele personale, fapt care ar ingreuna sau chiar ar face imposibila analiza transferului.Dar este si poate fi psihanalistul intr-adevar un ecran alb, pe care analizandul sa proiecteze?

Psihanalistul dezvolta reactii afective inconstiente fata de analizand, transfer si contratransfer.

Psihanalistul manifesta in mod spontan reactii afective inconstiente de tipul transferului fata de ceilalti oameni, inclusiv fata de analizand. Pentru a evita situatiile in care psihanalistii nu-si puteau controla reactiile transferentiale fata de pacienti, s-a ajuns la introducerea analizei personale ca un element obligatoriu al formarii psihanalitice (1925), prin care se urmarea ca "petele albe" de pe harta psihica a psihanalistului sa fie cat mai putine, iar reactiile sale transferentiale sa poata fi controlate.

Spre deosebire de transferul analistului, care este reactia spontana la analizand, contratransferul este reactia inconstienta a psihanalistului la transferul analizandului.

S-au inregistrat treceri la act contratransferentiale, ca de ex. cazul lui Jung, care raspunde sentimentelor pacientei sale Sabine Spielrein. Cartea Un triunghi psihanalitic, Sabine Spielrein intre Jung si Freud, contine detaliile acestei relatii, care a depasit cadrul terapeutic. Alaturi de analiza personala, supervizarea este un alt element al formarii psihanalitice al carui scop este de a evita astfel de derapaje, unul dintre scopurile principale ale supervizarii fiind contratransferul candidatului, ceea ce permite constientizarea si controlul acestuia.

Atat transferul analizandului, cat si contratransferul psihanalistului au fost privite in moduri diferite, in momente diferite . Ele au fost considerate initial de catre Freud, drept piedici. Ulterior, el si-a reconsiderat pozitia fata de transfer, considerandu-l motorul curei psihanalitice, fara a carui prezenta, (controlata), psihanaliza nu poate avea loc. In ce priveste contratransferul, abia in 1954 se poate vorbi de o cotitura , cand s-a constatat ca, intrucat contratransferul este indus de analizand prin intermediul identificarii proiective, el poate deveni un mijloc de cunoastere a inconstientului pacientului.

Alianta terapeutica

Intre psihanalist si analizand exista si o relatie de colaborare constienta. Relatia dintre psihanalist si analizandul sau nu este doar o relatie fantasmatica, "de la inconstient la inconstient", ci este, in acelasi timp, si o relatie de la Eu la Eu, de la constient la constient, numita in teoria tehnicii psihanalitice "alianta terapeutica". La diferiti autori, acelasi fenomen este denumit si "alianta de lucru" "transfer matur", "legatura realista" (Kohut).

In sens larg, alianta terapeutica desemneaza totalitatea factorilor care mentin pacientul in tratament si-l fac capabil sa depaseasca fazele de rezistenta si transfer ostil. In sens restrans, termenul se refera la o serie de caracteristici ale Eului analizandui:

v    capacitatea de a fi constient de disfunctia sa psihica. Daca aceasta capacitate este diminuata sau chiar absenta, perspectivele de reusita ale terapiei psihanalitice sunt diminuate.

v    aspectul constient al dorintei de vindecare, care motiveaza, solicitarea ajutorului unui terapeut;

v    capacitatea de a accepta in mod constient scopurile si mijloacele terapiei psihanalitice ("contractul" initial cu psihanalistul);

v    capacitatea de autoobservare

v    capacitatea de a accepta efortul, durerea si conflictul intern

Alianta terapeutica are o importanta deosebita pentru desfasurarea terapiei psihanalitice si de aceea detectarea la pacient a capacitatii de a dezvolta alianta terapeutica are valoare de pronostic in ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea angajarii intr-o psihanaliza reusita.

Psihopatologia psihanalitica

Experienta psihoterapeutica, a fost sintetizata la nivelul teoriei, ceea ce a dat nastere psihopatologiei si teoriei tehnicii psihanalitice. In esenta, prima este o teorie a conflictului inconstient. Disfunctiile de tip nevrotic au, dupa Freud, drept miza conflictul patogen dintre tendintele instinctuale, in special sexuale, tinand de sexualitatea infantila, asa cum se manifesta in etapa oedipiana, si cerintele culturale, care le interzic. La baza psihopatologiei psihanalitice a stat la inceput etiologia sexuala a nevrozelor.

Pozitia lui Freud, a dat nastere, in cadrul miscarii psihanalitice, la numeroase dispute si a condus la separarea catorva discipoli importanti, cum ar fi Adler si Jung.

Adler este primul care sustine despre conflictul nevrotic ca se poate desfasura si intre continuturi psihice noninstinctuale (nonsexuale); conflictele patogene cele mai importante se petrec, dupa Adler, intre continuturi care tin de dimensiunea sociala a omului, adica intre dorinta de autoafirmare, si simtul social (normele culturale). Nevroza este expresia esecului de a gasi cai acceptabile social de manifestare pentru dorinta de autoafirmare.

Jung defineste nevroza ca pe o dezvoltare unilaterala, dezechilibrata, ca pe o dificultate a Eului in relatia cu unul sau mai multe complexe, importanta factorului sexual ca generator de conflicte nevrotice scazand considerabil.

Ulterior, Heinz Hartmann, (reprezentant al psihologiei Eului), subliniaza importanta majora a agresivitatii ca factor instinctual nonsexual pentru aparitia nevrozelor. Conflictele interne se structureaza drept conflicte intre nevoile instinctuale libidinale si nevoile instinctuale agresive.

Pe masura ce psihologia psihanalitica a dezvoltarii s-a maturizat, au fost puse in evidenta noi surse de conflict. O mare importanta au dobandit conflictele dintre nevoia de dependenta, sprijin, legatura si nevoia de autonomie, independenta, separare.

Psihologia sinelui (Kohut) a introdus in teoria conflictului factorul narcisic, orientat pe de o parte spre asigurarea valorii proprii si a mentinerii acesteia, iar pe de alta parte, spre siguranta si buna functionare a organismului. Nevoile narcisice pot intra in conflict atat cu nevoile instinctuale si cu nevoile care tin de dependenta, pe de o parte, cat si cu nevoile de independenta, pe de alta parte.

Prelucrarea psihica a conflictelor ireconciliabile se realizeaza prin producerea formatiunilor de compromis. Simptomele nevrotice si trasaturile de caracter nevrotice constituie astfel de formatiuni de compromis. Caracteristica unor astfel de formatiuni de compromis patologice consta in aceea ca partea de satisfacere a comportamentelor instinctuale, ca si a dorintelor inconstiente de relationare este mult prea mica, din cauza unor reglementari extrem de restrictive. Rezultatul este aparitia unor fenomene de dezechilibru, de autodistrugere, precum si perturbarea anumitor functii ale Eului.

Simptomul nevrotic este deci o formatiune de compromis rezultata din prelucrarea psihica a unui conflict inconstient.

Psihanaliza ca psihologie a inconstientului

Constatand ca, intre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cuvant de spirit, pe de alta parte, intre "normal"si "patologic" exista doar o deosebire de grad, si nu una de natura, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. In calitate de psihologie, psihanaliza este o psihologie a inconstientului, spre deosebire de psihologia prefreudiana, care este o psihologie a constiintei.

Psihologia inconstientului studiaza acele fenomene psihice care nu sunt accesibile in mod direct constiintei, ci doar datorita interventiei interpretarii de tip psihanalitic. Psihanaliza inconstientului nu anuleaza psihologia constiintei, ci o completeaza. Descoperirea inconstientului psihic va revolutiona si filosofia, antropologia, sociologia, estetica, etc Esenta psihologiei inconstientului, consta in ideea ca si oamenii sanatosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul lor are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Dezvoltarea psihanalizei ca psihologie a inconstientului s-a realizat in mai multe directii.

Primele continuturi ale inconstientului descoperite de psihanaliza au fost de natura instinctuala (componente ale sexualitatii umane neacceptate de cultura). El a constatat ca tendintele sexualitatii cele mai expuse refularii datorate cenzurii culturale apartin sexualitatii infantile, (care se manifesta pana la varsta de sase ani).

Adler, (primul disident), pune in atentie continuturile sociale ale inconstientului: dorinta de autoafirmare, vointa de putere si sentimente de inferioritate.

C.G. Jung, descrie o alta zona a inconstientului, suprapersonala, inconstientul colectiv , zona independenta de experientele individuale ale ontogenezei. El sustine ca, alaturi de inconstientul personal, exista continuturi ale inconstientului colectiv, arhetipurile, care provin din experientele fundamentale (filogenetice) ale omului ca specie.

Freud insusi, isi modifica mai tarziu viziunea asupra inconstientului, acceptand alaturi de "inconstientul de jos", produs de refulari, si un "inconstient de sus", alcatuit din norme culturale interiorizate afectiv in prima copilarie. Aceasta instanta superioara este numita de Freud Supraeu.

Melanie Klein initiaza un proces de "desexualizare" a inconstientului (teoria "relatiei cu obiectele") Deasemenea , la Fairbairn, refularea nu mai vizeaza continuturi instinctuale, ci structuri ale Eului si obiecte interne. De ex, iata cum functioneaza refularea in relatia cu mama. Initial copilul scindeaza imaginea mamei in obiect bun si obiect rau cu scopul de a-i diminua ambivalenta. Apoi, pentru a realiza un control mai bun, interiorizeaza obiectul rau, care este supus refularii. Cum anumite parti ale Eului raman legate de obiectul refulat, procesul refularii vizeaza si anumite parti ale Eului.

Inconstientul este recunoscut de toate scolile psihanalitice ca un factor dinamic, ceea ce a adus psihanalizei si denumirea de psihologie dinamica.

Dinamismului inconstientului se refera la tendinta acestei zone a psihicului de a se manifesta la nivelul constientului, manifestare care are un caracter mijlocit. Manifestarea in planul constiintei a continuturilor refulate este deformata, incifrata, mascata pentru a o face de nerecunoscut pentru instantele socializate. In cazul inconstientului colectiv, manifestarea acestuia la nivelul constiintei este una simbolica.

Metapsihologia

Sensul termenului "metapsihologie" se refera la dimensiunea cea mai generala si mai indepartata de experienta a psihologiei inconstientului. Este vorba de modele conceptuale de tipul celei de a doua viziuni asupra aparatului psihic, divizat in instante (Se, Eu, Supraeu). Principiile, conceptele fundamentale, modelele teoretice, perspectiva dinamica, topica si economica dau continut metapsihologiei.

Lucrarile in care sunt expuse ideile metapsihologice ale lui Freud sunt: "Proiect de psihologie" "Formulari asupra celor doua principii ale functionarii psihice" "Dincolo de principiul placerii" "Compendiu de psihanaliza" .

Freud vede in metapsihologie o modalitate de a-si satisface inclinatiile filosofice manifeste inca din prima tinerete. Sensul propriu al termenului de "metapsihologie", este acela de filosofie prima, de ontologie psihanalitica.

Aici se incadreaza in mod indiscutabil cea de a doua teorie despre instincte a lui Freud, formulata incepand cu 1921. Cele doua instincte fundamentale despre care vorbeste Freud acum, Eros si Thanatos, depasesc cu mult sfera psihologiei sau biologiei, avand o functie teoretica, asemeni principiilor prime din filosofia elina. "Secretul vietii", cum se exprima Freud, ar consta in lupta eterna dintre Eros si Thanatos, dintre instinctul vietii si instinctul mortii.

Psihanaliza aplicata

Psihanaliza aplicata studiaza produsele culturii majore din perspectiva inconstientului, demonstrand ca arta, literatura, religia, filosofia incorporeaza intr-o forma incifrata continuturi inconstiente.

Este vorba de dezvaluirea filonului inconstient din marile opere culturale si a modului in care inconstientul este incifrat, deghizat, la nivelul textului literar, filosofic, religios etc.

Trecerea de la psihopatologie la psihanaliza aplicata este mijlocita de psihologia inconstientului. Psihanaliza aplicata nu reduce spiritul la suflet (psihic), ci demonstreaza prezenta continuturilor psihice inconstiente in marile opere culturale, fara sa conteste valoarea lor estetica. Asta inseamna ca nu continutul psihic (inconstient sau constient) produce valoarea estetica, ci talentul creatorului.

Tendintele oedipiene refulate produc la nevrotic simptome, la omul sanatos psihic, disconfort psihic, iar la creatorul de geniu, opere literare de mare valoare, cum este "Hamlet" de Shakespeare. Cele mai frecventate dimensiuni ale psihanalizei aplicate sunt psihanaliza literaturii si psihanaliza artei.