Depresia si anxietatea la varsta a treia

Depresia si anxietatea la varsta a treia

Destul de frecvent, batranetea este vazuta ca o perioada de stres legata de plecarea copiilor din casa parinteasca, pensionare, imbolnaviri, diminuarea resurselor materiale, decesul prietenilor de o viata sau a partenerului si alte evenimente stresante de natura psihosociala sau fizica care reduc semnificativ si calitatea vietii. Schimbarea modului de viata, schimbarea locuintei si internarea varstnicilor in institutii de batrani constituie cele mai stresante evenimente de viata, exprimate obisnuit prin cresterea ratei depresiilor si a mortalitatii la acesta categorie de virsta . [1]

Reducerea sau pierderea vederii, auzului sau a altor functii psihomotorii si incapacitatea de a se autoingriji, urmate de cresterea dependentei fata de altii sunt factori implicati in stres si depresie dublate de diminuarea stimei fata de sine si de incertitudinea zilei de maine, ce le intuneca posibilitatile de a se proiecta intr-un viitor mai bun.

Depresia, caracterizata prin sentimente de tristete de intensitate variabila, apare la un procent destul de ridicat dintre varstnici, dar se pare ca varsta in sine nu reprezinta un risc pentru depresie, ci o serie de factori intalniti mai frecvent la acest grup de populatie, cum ar fi vaduvia, doliul, bolile cronice, cresc vulnerabilitatea la tulburari depresive. Depresia este o stare de scadere a consideratiei fata de propria persoana asociata cu sentimente de neajutorare si lipsa de speranta, ea este o forma de raspuns psihofiziologic la un stress cronic, aparent imposibil de rezolvat.

Manifestarile comune includ: reducerea energiei si concentrarii, tulburari de somn (trezire in zori ), inapetenta, slabire in greutate si variate acuze somatice. In functie de severitatea clinica se descrie starea (episod) depresiva majora si stari depresive usoare si moderate.

Episodul depresiv major se caracterizeaza prin urmatoarele: [2]

- indispozitie deprimanta;

- reducerea interesului si a placerii pentru orice activitate;

- astenie, fatigabilitate, lipsa de energie, chiar inertie si mutism;

- tulburari de somn (mai ales insomnie);

- pierderea respectului de sine si a increderii in propriile puteri;

- tulburarea activitatii psihomotorii, cu agitatie sau lentoare si bradipsihie;

- sentimente de culpabilitate

- diminuarea activitatilor cognitive (memorie, atentie, gandire, imaginatie);

Simptomele somatice asociate sunt: cefalee, dispnee, palpitatii, crize dureroase precordiale, hipertensiune arteriala, variate sindroame dispeptice, dureri cu caracter reumatic, transpiratii. Simptomele psihice asociate pot fi anxietatea, agresivitatea, starile de panica, fobiile si obsesiile.

Pensionarea, ca eveniment previzibil al vietii majoritatii populatiei ajunsa la a treia etapa de varsta, este considerata ca fiind o conditie favorabila, la care se adapteaza bine majoritatea pensionarilor.

Totusi in multe cazuri ea este acompaniata de o "criza psihologica", pe care pensionarii o resimt ca un stres considerabil, trait prin: diminuarea stimei de sine, pierderea creativitatii si a statutului social ca surse de prestigiu, dublate uneori de tristete, anxietate si chiar episoade depresive. Pensionarea poate reactiva unele predispozitii spre anumite tulburari psihice.

Pentru majoritatea indivizilor activi si eficienti, pensionarea reprezinta un eveniment de viata stresant pentru ca o data cu iesirea dintr-un sistem de munca, de relatii sociale si preocupari profesional-cotidiene, isi pierd statutul socio-profesional. Uneori acest eveniment este resimtit in mod dureros si deprimant pentru ca ei se simt inutili. In asemenea situatii pensionarea este acompaniata de: [3]

- pierderea statutului profesional si al valorii sociale;

- diminuarea relatiilor sociale si calitatea vietii;

- sentimentul de rejectie sociala resimtit ca un abandon dureros, generat de faptul ca nu mai sunt utili si ca societatea nu mai are nevoie de capacitatile si experienta lor profesionala.

La acestea se adauga si problemele financiare datorita venitului redus precum si bolile caracteristice acestei varste si diminuarea retelei de suport social prin pierderea persoanelor apropiate, situatii in care disperarea si depresia ii fac uneori sa recurga la acte autolitice.

Pe langa cele amintite, atentia marita pe care o acorda propriei persoane, dublata de teama de boala si de diminuarea fortelor fizice si psihice, pe care unii nu le pot accepta, creeaza uneori un comportament cu multe eforturi pentru a-si mentine vitalitatea si fortele (neadaptandu-se la varsta lor cronobiologica), ceea ce poate genera atat decompensari organice cat si depresive.

Starile depresive la persoanele varstnice, determina un dezechilibru in plan intern pe de o parte, iar pe de alta parte, perturba relatiile individului cu cei din jurul sau si creeaza fenomene de dezadaptare .

La majoritatea persoanelor in varsta depresia este insotita de o stare anxioasa fata de ideea mortii si regretul pentru perioadele fericite din viata individuala. In unele cazuri ideea de inutilitate sau cea de neluare in seama, de catre cei din jur imprima un caracter tragic de tristete si sentimentul de frustrare.

Persoanele care sufera de depresie sunt pesimiste si inhibate, nefericite si nelinistite, manifesta negativism fata de conversatii si au greutati in activitatea de concentrare .[4]

Un element terapeutic esential in depresii il reprezinta suportul social, al carei prezenta trebuie sa se manifeste atat prin cresterea comportamentului protectiv cat si prin stabilirea unei legaturi emotionale mutuale, punand accentul pe restaurarea securitatii afectiv-relationale a depresivilor. Interactiunea pozitiva si puternica intre suportul social si individul supus unor evenimente de viata stresante (suferinte organice, separare, pensionare, decesul partenerului), joaca un rol semnificativ atat in diminuarea prevalentei si severitatii cat si in cresterea eficientei terapeutice a subiectilor depresivi.