OBIECTIVE DE INVATAT:

Caracterizarea generala a teoriilor de referinta;

Scoala cartografica;

Scoala sociologica;

Scoala mediului social;

Teoria imitatiei;

Teoria multifactoriala;

Starea de temibilitate si formele clinice ale starii periculoase;

Teorii sociologice moderne:

o       orientarea ecologica:

teza raioanelor delictoase;

teza concentrica;

teza sectoriala sau radiala;

teoria centrata pe circumscriptie (areal);

particularitati privind delicventa juvenila in Romania;

o       teoria culturala a delicventei;

o       teoria conflictului  de culturi;

o       teoria subculturilor delicvente;

o       teoria asociatiei diferentiale;

o       teoria invatari sociale;

o       teoria autoconceptualizarii.

Teorii axate pe organizarea si functionarea sociala

o       Teoria dezorganizarii sociale;

o       Teoria anomiei;

Abordari axate pe controlul social

o       Teoria infranarii (retinerii);

o       Teoria „legaturii sociale”;

o       Alte ipostaze;

Teorii de orientare conflictuala;

o       Teoria interactionismului social, a etichetarii si stigmatizarii

Teorii de orientare socialista;

o       Teoria marxista;

o       Noua criminologie;

o       Teoria realitatii sociale a crimei

Noile orizonturi explicative

o       Tendinta evolutiva;

Teoria evolutiva;

Teoria interactiva;

o       Tendinta integrativa

Teoria conflictuala unificata;

Teoria integrativa;

Teoria reintegrarii prin blamare (rusinare);

Teoria echilibrului controlului;

Paradigma ecologica evolutiva.

APLICATII INTRODUCTIVE

Extrageti si redati principalele limite explicative asupra genezei criminalitatii si formelor sale de manifestare, care apartin teoriilor de orientare biologica si, respectiv, teoriilor de orientare psihologica!

In baza cunoasterii pe care ati dobandit-o in viata si activitatea dumneavoastra, de pana in prezent, va rugam sa va pronuntati asupra unui minim de 10 (zece) elemente, care apartin mediului extern, care au determinat evolutia criminalitatii in Romania post – revolutie, prezentandu-le in ordinea considerarii, descendente, a importantei lor!

Dar la specificul judetului dumneavoastra, care ar fi, in ordinea importantei lor, principalii factori criminogeni din ultimii ani de la Revolutia din Decembrie 1989?

1. CARACTERIZARE GENERALA

Premisa – teoriile de inspiratie biologica, psihologica si psihiatrica, centrate pe studiul infractorului, nu pot explica, satisfacator, criminalitatea si crima.

Esenta – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care genereaza si celelalte comportamente sociale.

EXPRESIA PLASTICA: „Societatile nu au altceva decat criminalii pe care ii merita mediul social este bolionul de cultura a criminalitatii, microbul este criminalul, un element care nu capata importanta decat in ziua in care el isi gaseste bulionul ce-l va face sa fermenteze” (Lacassagne)

Fatete ale relationarii factorului social – criminalitatea:

o       Variatia procentelor infractiunilor in functie de variatiile organizarii sociale, indeosebi de sistemele institutionalizate mari si proceselor ce au in cadrul lor;

o       Procesele sociale si psihosociale prin care o persoana devine infractor:

Imitatia;

Invatarea sociala;

Valoarea atitudinii;

Compensatia;

Frustrarea;

Stigmatizarea;

Asociatia diferentiala, etc.

Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalitatii este exclusiv exogen (factori socioculturali, economici, s.a.), intre personalitatile infractorilor si cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care sa influenteze criminalitatea si crima.

2. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINTA

2.1. Scoala cartografica (Andre Michel Guerry si L.A.J. Quettelet)

Particularitatile criminalitatii in cadrul celor cinci sectiuni in care s-au incadrat departamentele franceze:

o       Zona bogata – rata ridicata a criminalitatii economice (contra proprietatii) si doar ½ din criminalitate cu violenta;

Teza oportunitatii infractionale – in provinciile bogate se afla mai mult de furat si de aceea se fura mai mult;

Legea termica a delincventei

Regiunile calde – infractiuni sangeroase;

Regiunile reci – infractiuni contra proprietatii;

Evolutie, ulterioara – clima afecteaza organizarea sociala (cald prelungire viata exterioara infractiuni contra persoanelor; lungimea mortilor atentate la proprietate)

Quettelet:        constanta diferitelor comportamente intr-o societate data;

se pot enumera, dinainte, viitorii infractori (omucideri, hoti, puscariasi) „aproape cum cineva poate enumera, in avans, nasterile si decesele”

nu saracia genereaza criminalitatea, ci „discrepantele dintre posibilitatile materiale si nevoile, aspiratiile oamenilor”

legea saturatiei criminale – intr-un mediu social dat, in conditii individuale si fizice date se comite un numar determinat de infractiuni. (De corelat cu legea suprasaturatiei criminale)

2.2. Scoala sociologica – Emile Durkheim

• Criminalitatea, fenomen social          normal

functional

util

• Anomia si criminalitatea
• Anomia – starea obiectiva a mediului social caracterizata prin degradarea normelor sociale, societatea ne mai fiind capabila sa regleze tendintele crescande ale individului spre idealuri materiale si prestigiu social, determinand izolarea sociala si pierderea identitatii T infractiunea se poate dezvolta
• Suicidul

2.3. Scoala mediului social – dr. A. Laccasagne

A se vedea expresia plastica, deja invocata, privind „bulionul de cultura ” T factorul individual rol criminogen secundar, altminteri avem de-a face cu un nebun si nu cu un criminal.

Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor sociala precara.

2.4. Teoria imitatiei (Gabriel Tarde)

• Teze fundamentale:
• Crima este o profesie care se invata ca oricare alta, iar criminalii sunt oameni obisnuiti care au invatat sa comita infractiunile, asa cum altii au invatat anumite meserii legale.
• Indivizii imita faptele comportamentale (criminale) in aceeasi maniera in care se copiaza felul de a se imbraca.
• Crima – fenomen anormal, „un rau”, sursa de „rele”.

Legile imitatiei

• Indivizii imita pe altii direct proportional cu intensitatea si frecventa legaturilor lor (in oras mai mare);
• Inferiorii imita superiorii; dinspre oras spre rural; dinspre clasa superioara spre clasa inferioara;
• Cand doua tipare comportamentale se lovesc, unul din ele poate lua locul celuilalt.

2.5. Teoria multifactoriala (Ensico Ferri)

• Crima este un fenomen de origine complexa, adica biologic, fizic si social. Predominarea unuia sau altuia dintre acesti factori determina variatiile bio – sociologice ale criminalitati; criminalul este intotdeauna produsul actiunii simultane a conditiilor biologice, fizice si sociale.
• TIPOLOGIA FACTORILOR CRIMINOGENI

T    Antropologici: constitutia organica ce corespunde constitutiei psihice; caracteristici personale (varsta, sex, etc.)

T    Fizici, cosmo-telurici (clima, solul, anotimpuri)

T    Mediul social (densitatea populatiei, familia, educatia, alcoolismul, etc.)

TIPOLOGIA CRIMINALILOR

T    Nascuti (stigmate anatomice, gen surprinse de Lombroso)

T    Nebuni, patologii mentale;

T    Obisnuiti sau din obisnuinta dobandita;

T    De ocazie;

T    Din pasiune.

• Legea suprasaturatiei criminale – in conditii de „anomie sociala”, determinata de razboi, revolutii, alte schimbari rapide, criminalitatea ajunge la un maxim posibil, dupa care revine la normalul din conditii sociale normale.
• TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor):
• Politice – democratizarea societatii, respectarea drepturilor omului de catre guvernanti, climat politic adecvat realizarii aspiratiilor individuale;
• Economice: economie de piata libera; reducerea preturilor; salarii bune functionarilor publici; banci de credit; locuinte sociale, iluminatul public, etc.;
• Legislative, civile si administrative: simplificarea legislatiei civile si comerciale; facilitarea accesului la justitie, celeritate si corectitudine; abrogarea interdictiei avortului; reglementarea prostitutiei si accesul preotilor la casatorie;
• Educationale: salarizare corecta a personalului didactic; educatia copiilor abandonati; interdictia spectacolelor obscene si violente, a tripourilor;
• Stiintifice: metode si tehnici moderne de studiere a criminalitatii si de protectie a victimelor.

2.6. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”, care reprezinta „predispozitiile criminale” care pot sau nu sa se traduca in comportamente criminale, in functie de prezenta sau absenta conditiilor favorizatoare de mediu fizic si social;

PROGRESUL

T    Diminuarea criminalitatii (educatia morala)

versus

T    Exacerbarea criminalitatii, prin aparitia de noi forme (la progresul economic)

Formele clinice ale starii periculoase (Jean Pinotel)

APLICATII PRACTICE

1. Ce intelegeti prin cartografierea infractiunilor dintr-un judet ?                   __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ __________ ______ ____ ___________________
2. Asertiunea, potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice similare se comite un numar determinat de infractiuni apartine de:
1. Legea suprasaturatiei criminale . 1
2. Legea saturatiei criminale . 2
3. Prin legea termica a delicventei se sustine, in mod exclusiv, ca:
1. In regiunile calde predomina infractiunile cu violenta .. 1
2. In regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii 2
3. Clima afecteaza organizarea sociala si aceasta este cea care amprenteaza, diferit, criminalitatea .. 3
4. Toate cele trei variante, descrise mai sus .. 4
4. Redati principalele argumente pentru care Emile Durkheim considera ca fenomenul criminalitatii este:
1. Un fenomen normal;
2. Un fenomen functional;
3. Un fenomen util.
5. Explicati legile imitatiei criminale, prin prisma mecanismelor specifice de realizare !
6. Definiti conceptul de „stare de temibilitate”, asa cum el a fost enuntat de catre Raffaele Garofalo !
7. Invocati principalele argumente pentru care capacitatea criminala puternica, in corelatie cu adaptabilitatea ridicata determina, in opinia lui Jean Pinatel, forma cea mai grava a starii de pericol !

Document online: Protectia dreptului de autor - proceduri si sanctiuni instituite de Legea dreptului de autor Eseu: Alte moduri de dobandire a proprietatii - ocupatiunea, traditiunea

3. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE

3.1. Teoriile de orientare ecologica – zonele care cultiva deteriorarea morala au un rol criminogen nociv.

q       Teza raioanelor delictuoase (Shaw si McKay) – in interiorul oraselor exista raioane cu o mare concentrare de delicventa (cele care separa partea afacerilor si comerciala de cartierele de locuit), dar, in acelasi timp, si de mortalitate, saracie si conditii proaste de locuit.

q       Teoria concentrica (Berges) – delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si, treptat, se reduce la indepartarea de el.

q       Teoria sectoriala sau radiala (Hoit) – concentrarea delicventei pe sectoare sau radial, de-a lungul principalelor artere de comunicatie.

q       Teoria centrata pe circumscriptie (areas), care amprenteaza criminalitatea prin absenta locurilor de joaca, ori absenta caselor de cultura, cluburilor, etc.

o       Cateva perspective criminologice – ecologice la particularitatile delicventei juvenile ale Romaniei anterevolutie.

Repartitia statistica a minorilor internati pentru comiterea de infractiuni grave, pe judete si, in cadrul judetelor dupa criteriile provenientei urban si rural, care indica mai buna localizare si directionare a masurilor preventive;

Imperativul orientarii masurilor preventive, in raport cu minorii de 14 ani, spre zona perifericului urban (56,6 %)

Particularizarea masurilor preventive in raport cu tipurile distincte de criminalitate, spre spatii geografice si sociale cu potential criminogen specific ridicat:

Omorul in rural;

Violul si talharia in urban;

Rolul aglomeratiei in comiterea furturilor din buzunare;

Incidenta mediului geografic putin populat asupra comiterii violurilor

APLICATIE PRACTICA

Realizati si redati diferenta specifica intre teoriile:

1. Concentrica si sectoriala;
2. Raioanelor delictuoase si teoria centrata pe areas !

3.2. Teorii axate pe cultura si invatarea psihosociala si sociala

Teoria culturala a delicventei (Taft)

ESENTA            – Caracteristicile culturii unei societati date si la un moment dat determina criminalitatea, in special ramanerea in urma a elementelor culturii spirituale (moravuri si obiceiuri), fata de schimbarile din cultura materiala.

EXEMPLE         – Trasaturile specifice culturii americane, cu impact asupra delicventei varstei tinere:

Lupta permanenta a individului pentru realizarea sa materiala;

Individualismul excesiv;

Accentul pe pozitia ocupata in societate (Taft);

Solutionarea problemelor individuale si sociale pe calea violentei;

Cultul desfatarilor si antoiertarii;

Anonimatul vietii contemporane;

Atitudinea nepasatoare a adultilor fata de copii;

Tendinta de consolidare a pozitiei in societate si de obtinere a popularitatii in mod ieftin;

Setea de succes (W.C. Kwaraceus)

– Particularitati etno-culturale, de genul obiceiului portului cutitului la serpar in Oas si Maramures

Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin)

ESENTA – in situatia in care conduita omului este determinata de grup, atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare si normele societatii sau ale altui grup genereaza delictul.

Tipuri de conflicte de culturi

q       conflictul primar, intre normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite, ori intre acestea si cele ale societatii in ansamblul sau, care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului sa nu fie uniforme si armonioase;

q       conflictul secundar, aparut atunci cand, aceeasi cultura, in decursul evolutiei generale a societatii date se subdivide, in raport cu particularitatile grupurilor sociale, tot mai numeroase.

Teoria subculturilor delicvente (Albert K. Cohen)

ESENTA: Subcultura delincventa, determinata de diferentele de clasa, tipurile de aspiratii ale parintilor si procesul educativ familial, tratamentul in institutiile de invatamant, etc., reprezinta cauza principala a criminalitatii, cu mecanismul sau specific de producere si manifestare:

familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede in clasa mijlocie, deficit tradus in:

atitudini de comunicare scazute;

intarzieri si inabilitati in satisfacerea nevoilor si trebuintelor racordate asteptarilor clasei de mijloc;

ramaneri in urma in procesul instructiv-educativ;

in scoala, copii din astfel de familii suporta mereu o stare de stres din cauza ca profesorii ii evalueaza pe baza criteriilor si valorilor specifice clasei mijlocii, straine lor, motiv pentru care au urmatoarele variante de evolutie:

raman in categoria „baietilor de cartier”, multumindu-se cu un status social scazut;

raman in grupa „baietilor de colegii”, cu eforturi deosebit de mari ale lor si familiilor;

se strang in „bandele baietilor de cartier” care cultiva si dezvolta ostilitati fata de simbolurile si standardele clasei de mijloc, o adevarata subcultura, apreciate corecte de catre ei tocmai pentru ca sunt opuse clasei superioare;

treptat, treptat intregul comportament se dezvolta si se manifesta conform noilor norme ale subculturii de grup.

Tipologia subculturilor delicvente (Cohen)

F     nonutilitara – fura „doar asa”, nu pentru ca au nevoie;

F     malitioasa – faptele sunt facute din dorinta de a deranja pe altul, de a sfida tabuurile;

F     negativista – diametral opusa normelor clasei dominante;

F     nestatornica – fura o varietate larga de bunuri;

F     hedonism de scurta durata – membri bandei de cartier se strang si intreprind ceva din considerente stricte de placere momentana;

F     autonomie de grup, accentul pe independenta bandei fata de institutiile sociale si pe neacceptarea altor presiuni, decat cele din interiorul bandei respective.

Teoria „oportunitatilor diferentiale” (Cloward si Ohlin)

ESENTA – Sursele criminalitatii deriva din insasi formele particulare de subcultura, determinate, la randul lor, de disponibilitatea inegala pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar in interiorul lumii delicvente si deviante:

Subcultura infractionala: absenta modelelor conventionale care vizeaza oameni ce pot obtine succese cu mijloace legale si prezenta modelelor de succes infractional – modelul atitudinilor de cultivare a relatiilor cu persoane dubioase, corupte – avocatii, politicieni, politisti care favorizeaza criminalitatea;

Subcultura de conflict – violenta intre bandele rivale, formate din membri care nu s-au realizat nici in lumea conventionala si nici in cea infractionala, din lipsa oportunitatilor specifice;

Subcultura de refugiu, a celor care nu s-au realizat nici in cultura conventionala, nici in lumea infractionala si nici in cea de conflict, devenind paria societatii – drogatii, alcoolicii, sexualistii deosebiti.

Teoria „asociatiei diferentiale” (E. Sutherland, D.Cressey)

ESENTA: Comportarea delicventa este una invatata prin interactiune cu alte persoane, din cauza unui exces de definitii favorabile violarii legii, care precumpanesc, respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente si a izolarii de modele antidelicvente.

Mecanismul explicativ, prin prisma celor zece teze majore ale teoriei de referinta.

Critica asertiunii, potrivit careia „cinematografele, ziarele si alte agentii impersonale de comunicare joaca un rol relativ putin important in geneza comportamentului delicvent”, in termenii formulati de catre Jean Chazel (L enfance delinquente, in: „Que sais-je ?”, Press Universitaire de France, 1953, Paris, p. 15-44), precum si in lumina mediatizarilor din presa romaneasca post-decembrista.

Teoria propriu-zisa a invatarii sociale a comportamentului delicvent

ESENTA: Comportamentul criminal deriva din contextul interactiunii dintre persoana si mediul social, cu accent pe grupurile de apartenenta si pe mecanismele definite in termenii de observare, experienta, conditionare sociala, modelare, intarirea reactiei de raspuns, de genul:

F     copii raman devinati, daca nu sunt pedepsiti; (Paterson)

F     observarea experientelor adultului ofera copiilor prilejul de a invata paternurile comportamentale ale acestora, valorile si anxietatile lor; (Baldwin)

F     pe masura ce se va cultiva anxietatea in anticiparea pedepsei, aplicabila in urma unui eventual delict, persoana in cauza va renunta la intentia delictuala. Altminteri, aceasta va persista si se va amplifica chiar (Trasler)

F     conceptia lui Albert Bandura privind dimensiunea invatarii sociale a comportamentului agresiv si mecanismului acestui proces, in termenii: originile agresiunii, instigatorii agresiunii si regulatorii agresiunii (Ahud Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa „Sansa” S.R.L., Bucuresti, 1992, p. 36-38)

Teoria autoconceptualizarii (J. Yablonski)

ESENTA: Factorul cauzal al crimei si delicventei este insasi autoconceptualizarea infractorului, inteleasa astfel:

F     copiii care sunt maltratati fizic, sexual sau emotional, in special de catre parinti, isi dezvolta o scazuta autoestimare si, de aici, sunt in mai mare masura sa comita delicventa la varsta adolescentei, avand mai putina grija si preocupare fata de ce se va intampla cu ei;

F     astfel de forte  autodistructive ii imping spre droguri, crima, violenta si suicid, actele lor fiind, de cele mai multe ori, lipsite de sens

APLICATII PRACTICE

Studiati si redati, in scris, elementele de specificitate care disting:

1. teoria culturala a delicventei, de teoria subculturilor delicvente;
2. teoria conflictului de culturi, de teoria oportunitatilor diferentiale !
1. Explicati etiologia criminalitatii, prin prisma principalelor teze ale teoriei asociatiei diferentiale !

Un tanar de 14 ani, crescut intr-o familie in care tatal, pe fondul „relatiilor speciale” cu unii reprezentanti ai autoritatilor politice locale, a reusit sa acumuleze o avere substantiala, prin eludarea sau chiar incalcarea legii, fara a fi tras la raspundere penala, a sustras autoturismul parintelui si l-a condus pe drumurile publice dintr-o alta localitate comitand un accident grav de circulatie, in urma caruia a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, cu toate incercarile sale de mituire a politistului care a instrumentat cauza.

Ulterior, s-a aliat cu alti membri ai unei bande de cartier, aflata intr-un permanent conflict violent cu o banda similara, pentru suprematia locala.

Destramandu-se banda de apartenenta, fiind invinsa de rivala sa, tanarul nostru s-a refugiat in „singuratate” si apoi a inceput sa consume, alaturi de alti tineri, in mod sistematic droguri.

Analizati cazul de mai sus prin prisma particularitatilor urmatoarelor subculturi: de conflict; de refugiu; infractionala !

3.3. Teorii axate pe organizarea si functionarea sociala

Teoria dezorganizarii sociale (Scoala de la Chicago)

ESENTA – Adevaratele cauze ale fenomenului infractional constau in efectele secundare negative care insotesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului, in principal cele economice – industrializarea, urbanizarea – care, la randul lor, genereaza crize economice si sociale, mobilitatea deosebita a populatiei. Pe acest fond, apar comunitatile umane eterogene, insuficient de bine structurate, cu o coeziune foarte slaba, care nu mai pot sa-si exercite corespunzator functiile de socializare si control social asupra membrilor lor si care favorizeaza criminalitatea.

De urmarit impactul dezorganizarii generalizate, inerent procesului noii organizari din Romania post-decembrista, asupra exploziei criminalitatii nationale !

APLICATIE PRACTICA

Enumerati principalele fatete ale dezorganizarii sociale din Romania post-decembrista si redati relationarea fiecareia in parte cu aceasta criminalitate nationala !

Teoria anomiei (Robert K. Merton)

Anomia – termen introdus de catre É. Durkheim, in lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale - 1893), in acceptia de patologie sociala, generata de lipsa regulilor morale si juridice, pe baza carora sa fie organizata viata economica.

Pe fondul parcelarii treptate a muncii oamenilor, acestia devin dependenti unii fata de altii si puternic diferentiati, ceea ce naste starea de anomie, respectiv ruptura solidaritatii sociale, cauzata si de individualizarea excesiva a scopurilor, de reducerea substantiala a rolului integrator in colectivitate a individului din partea institutiilor demiatoase – familia, biserica, corporatiile.

In societatile industriale, schimbarile fiind rapide determina crize care modifica normele sociale, individul nemaiavand norme clare de raportare a atitudinilor si comportamentelor.

Tipologia modurilor de adaptare a persoanei in baza relationarilor pe care le realizeaza intre scopurile, intentiile si interesele definite prin cultura si civilizatia data si mijloacele legitime pe care aceeasi societate le ofera pentru realizarea acestor scopuri, idealuri. (MERTON)

VICIILE SI CRIMA cantonate la inovatie.

LEGENDA: + acceptare; - respingere; - + concomitent respingere si inlocuire cu altele

3.4. Abordari axate pe controlul social

ESENTA: Teoriile de referinta sustin ca principalele cauze ale criminalitatii deriva din carentele si disfunctionalitatile in conceperea si exercitarea autocontrolului si controlului social.

Gwyn NETTLER – PREMISE

omul necesita crestere si educatie;

variatiile in atasamentul fata de altii si in angrenarea in modul de viata impus determinate de diferentele de educatie;

atat atasamentul, cat si angajarea sunt influentate de:

• controale interne – constiinta si sentimentul de vina;
• controale externe – care cultiva, indeosebi, sentimentul rusinii;

cand slabesc atasamentul si angajamentul se determina criminalitatea.

Teoria infranarii (retinerii) sau „teoria rezistentei la frustrare” (Walter C Reckless)

ESENTA: Sorgintea criminalitatii se afla in absenta sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe si structurii psihice interne, in interactiunea si interconditionarea lor, in special in slaba rezistenta la frustrare.

Structura sociala externa – data de grupurile de apartenenta in care persoana este socializata si care-i ofera oportunitatile dobandirii unui statut social si mijloacele realizarii scopurilor, sentimentului identificarii cu grupul s.a.

Structura psihica interna asigura constiinta identitatii de sine si a imaginii despre sine, convingerea orientarii spre scopuri dezorabile si toleranta la frustrare.

MECANISMUL EXPLICATIV

cotele scazute ale regulatorilor interni – autocontrolul, parerea despre sine, supraego-ul, toleranta la frustrare, simtul responsabilitatii, abilitatea de a gasii solutii alternative – conduc la criminalitate;

idem, carentele sistemului de control extern privind consolidarea normelor, scopurilor si asteptarilor, supervizarea si disciplinizarea afectiva (controlul social), alte masuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri si responsabilitati);

frustrarea, prin ea insasi, nu declanseaza, automat, un comportament agresiv ci suscita o stare de anxietate si de tensiune afectiva care pot declansa sau nu reactia agresiva;

nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrarii (agresiunea constitutionala – determinata de epilepsii sau paranoia – ori cea determinata de parintii bolnavi sau alcoolici);

frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand:

F                                             actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator;

F     in cultura data (sau subcultura), reactia la frustrare „cere” un raspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol);

F     situatia frustranta decurge din caracteristicile unui frustrator, care si asa este privit astfel;

F     situatia concreta data are o forta de incitatie deosebita.

Teoria „legaturii sociale” (Travis Hirski)

ESENTA: Pe masura ce legatura dintre individ si societate slabeste, probabilitatea delicventei creste.

Dimensiuni implicate

E     atasamentul – legaturile afective ale fiecaruia fata de ceilalti oameni considerati importanti, care determina sentimente de obligatie fata de ei si autocontrolul propriului comportament in raport cu acestia;

E     angajamentul, comportamentul rational in conformitate, care determina investirea timpului si energiei pentru ceva. Exemplu: tinerii investesc in fumat, bautura, pierderea timpului, ceea ce le reduce posibilitatile de a dobandi o educatie buna si o evolutie in cariera, ceea ce concura la evolutia criminala;

E     implicarea, imediata angajamentului si derivat al sau, care presupune „absorbirea”, „scufundarea” in valorile traditionale; lipsa acesteia duce la orientarea spre neconventional – devianta si criminalitate;

E     credinta, respectiv atribuirea validitatii normelor morale conventionale. Cu cat este mai mare, cu atat si conformitatea este mai ridicata; daca este scazuta, normele sociale sunt considerate imorale si riscul incalcarii lor este mare.

H        Probabilitatea delicventei este ridicata la tinerii cu atasament scazut fata de familie si scoala si la cei cu atitudini negative fata de propriile realizari.

Alte ipostaze ale controlului social cu impact criminogen si preventiv

F     utilizarea recompenselor prevazute de normele sociale, in mod corect stimuleaza comportamentul social sau prosocial, pe cand folosirea recompenselor specifice grupului deviant si / sau delicvent favorizeaza devianta si / sau delicventa;

F     similar, utilizarea pedepselor.

F     diminuarea, nejustificata, a rolului statului pe coordonata binelui public;

F     capacitatea redusa in controlul si stapanirea mecanismelor de asigurare a ordinii publice;

F     carente in exercitarea dreptului de politie a statului pe tripticul – protejarea drepturilor omului – apararea si asigurarea drepturilor celorlalti – conservarea si asigurarea bunei functionalitati a institutiilor statului de drept;

F     finalizarea necorespunzatoare a unor controale sociale – scaparea de raspundere penala, pe fond de coruptie;

F     persoane cu functii in institutiile de control social „rau adaptate, fiind foarte bine adaptate la un model de adaptare inadaptat”, care nu-si exercita adevarata menire, pe acest fond;

F     insuficienta strategiilor si politicilor in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii, in special, in aplicarea lor;

F     limite bugetare pentru institutiile de control social.

3.5. Teorii de orientare conflictuala

Premisa: rolul cel mai important si benefic pentru societate revine conflictelor si nu consensului.

D               Teoria interactionismului social, a etichetarii si stigmatizarii

ESENTA: Criminalitatea nu exista astfel ca atare, ci este rezultatul considerarii sale de catre grupurile dominante care, prin etichetarea si stigmatizarea celor care au comis acte deviante si delicvente ii imping, din nou, spre devianta si delicventa.

MECANISM EXPLICATIV:

p     grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale, cele cu o pozitie dominanta exercitand o influenta primordiala in varii domenii;

p     grupurile dominante considera ca deviante comportamentele care intra in conflict cu ele, cu ideile si asteptarile lor;

p     comportamentele definite ca deviante nu au, in ele insele, acest caracter, prin manifestarea lor obiectiva, ci sunt deviante doar pentru ca sunt definite astfel de catre grupul care creeaza normele si configureaza situatiile date in sensul deviantei (A se vedea ipostazele si formele de incriminare – dezincriminare a homoxexualitatii, dupa caz);

p     mecanismul la care apeleaza grupurile sociale pentru crearea deviantei este cel al stigmatizarii autorilor unor astfel de comportamente;

p     mecanismele stigmatizarii reprezinta „instrumentele principale care creeaza devianta sociala” (S. Shoham), iar sursa deviatiei se situeaza in „interactiunea dintre persoana care este autorul actului si persoanele care condamna aceste acte” (E. Becker);

p     delicventii reprezinta doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social, de urmarire penala;

p     determinarea statutului de delicvent in societate se realizeaza prin stigmatizare. Reactia fata de autorii deviantei creeaza stereotipul delicvent, aparut pe baza stigmatizarii si etichetarii;

p     etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate intr-o structura generala a populatiei;

p     stereotipia delicventa atrage ura claselor de mijloc si superioara; provocand regruparea lor intr-o actiune solidara contra claselor inferioare;

p     stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbari in statutul si rolurile sale sociale, la pierderea prestigiului avut inaintea faptei. De acum, se va intalni in viata cu obstacole pe care nu este in masura sa le depaseasca, tocmai pe fondul stigmatizarii, si pierde numeroase sanse (A se vedea, neacceptarea incadrarii in munca, din considerente de cazier judiciar);

p     in consecinta, apare reactia persoanei impotriva segregatiei si stigmatizarii, reactie ce o indeparteaza si mai mult de comunitate, deplasandu-se spre grupuri deviante si spre infractionalitate;

organele de control social conditioneaza, prin actiunea lor, argumente noi pentru criminalitate;

devianta si delicventa sunt o functie a reactiei sociale.

EDWIN M. LEMERT – etapele deviantei secundare rezultata din procesul de stigmatizare si etichetare

D       Teorii de orientare (marxista)

ESENTA – Principala sursa a criminalitatii se regaseste in proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, in existenta claselor sociale antagonice si in lupta dintre acestea.

A     Karl Marx, Friederic Engels si V.I. Lenin – proprietatea capitalista genereaza, continuu, inegalitati economico-sociale, exploatarea omului de catre om, contradictii antagonice permanente, alienarea sociala generalizata, toate aceste reprezentand surse principale generatoare de criminalitate, cea primara reprezentand-o tocmai inegalitatile economice.

Insasi formele de manifestare a criminalitatii si dinamica fenomenului depind de formele inegalitatilor si contradictilor sociale, ale organizarii structurale a capitalismului

A     Jan Taylor, Paul Walton si Jock Young – Noua criminologie care priveste cauzalitatea la intersectia conexiunilor intre sapte categorii, in succesiunea lor: originile indepartate ale actului deviant, originile sale imediate, actul insusi, originile imediate ale reactiei sociale, originile indepartate ale acestei reactii, rezultatul reactiei sociale asupra actiunii viitoare a delicventului, natura procesului deviantei ca intreg.

Daca patronii sunt legati doar prin legea civila, care regleaza competitia dintre ei, fortele muncitoare ale societatii industriale sunt controlate prin legea penala si aplicarea ei.

A     Teoria realitatii sociale a crimei (Richard Quiney), descrisa in:

Definirea oficiala a crimei: Crima ca o definire legala a conduitei umane este creata de agentii clasei dominante intr-o societate organizata politic;

Formularea definitilor crimei: Definitiile crimei sunt compuse din comportamentul ce intra in conflict cu interesele clasei dominante;

Aplicarea definitilor crimei: Definitiile crimei sunt aplicate de catre clasa care are puterea sa contureze (modeleze), impune si administreze legea penala;

Cum tiparele comportamentale se dezvolta in legatura cu definitiile crimei: oamenii se organizeaza in actiuni care au o probabilitate ridicata de a fi definite drept criminale;

Construirea unei ideologii a crimei: O ideologie a crimei este construita si difuzata de clasa dominanta pentru a-si asigura intaietatea;

Construirea realitatii sociale a crimei: Realitatea sociala a crimei este construita din formularile si aplicarile definitiilor crimei, dezvoltarea tiparelor comportamentale inrudite cu aceste definitii si construirea unei ideologii a crimei

APLICATII PRACTICE

La care din urmatoarele tipuri de adaptare sociala incadreaza R.K. Merton viciile si crima ?

ritualism. 1

evaziune 2

inovatia .. 3

rebeliunea . 4

Explicati, de ce ?!

Redati conditiile in care frustrarea poate duce la agresivitate !

Explicati continutul „angajamentului” si al „credintei”, vehiculate in contextul „legaturii sociale”, si relationarea lor cu criminalitatea !

Retineti si descrieti etapele deviatiei secundare rezultata din procesul de stigmatizare si etichetare !

Redactati un referat privind propriile opinii asupra teoriilor explicative de inspiratie marxista !

4. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE

TENDINTA EVOLUTIVA

D       Teoria evolutiva (Robert Sampson si John Loub)

ESENTA – Exista variatii cantitative si calitative in diferite faze ale aceluiasi individ, care amprenteaza evolutia sa spre criminalitate.

Factorii criminogeni, in interactiunea si interconditionarea lor:

p     extravaganta si disciplina aspra a parintilor

p     lipsa de supraveghere a mamei;

p     respingerea parentala a copilului;

p     lipsa atasamentului fata de copil, care este respins emotional;

p     caracteristici structurale aparte ale familiei:

o       aglomerarea gospodariei;

o       instabilitatea resedintei;

o       criminalitatea parentala;

o       dezbinarea familiala;

o       marimea;

o       statutul noilor veniti;

o       ocupatia mamei.

p     atasamentul si performantele scolare scazute

Comportamentul infractional de la aceasta varsta  ancorat, in comportamentul antisocial din copilarie care le-a redus oportunitatile pentru schimbari pozitive in viata si probabilitatea legaturilor sociale pozitive.

Depinde de carentele si disfunctionalitatile legaturilor sociale, ale „CAPITALULUI SOCIAL”, in acceptia de atasament fata de sotie, stabilitatea slujbei si angajamentul, etc.

Poate fi ampretat de delicventa juvenila, dar legaturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament.

D       Teoria interactiva (Terreme Thornberry)

Premisa – combina valentele teoriilor: legaturii sociale, controlului social si invatarii sociale, in special conceptele aferente – atasamentul fata de parinti; angajamentul fata de scoala; increderea in valorile conventionale; asociatiile cu anturajul delicvent; adoptarea valorilor delicvente; angajarea in comportamentul delicvent.

Ipostaze combinative

cu cat atasamentul fata de parinti si angajamentul fata de scoala sunt mai scazute, cu atat creste riscul delicventei si invers;

increderea in valorile conventionale influentata, la randul sau, de atasamentul fata de parinti si angajamentul fata de scoala – pe care el il afecteaza – faciliteaza indirect comportamentul delicvent;

comportamentul delicvent influenteaza negativ, in mod direct, atasamentul fata de parinti si angajamentul fata de scoala si, indirect, increderea in valorile conventionale, prin intermedierea influentei sale asupra atasamentului;

asocierea anturajului poate afecta comportamentul, dar si acesta din urma poate influenta alegerea anturajului;

in timp ce slabirea legaturii cu societatea conventionala poate fi cauza initiala a delicventei, delicventa va deveni, indirect, propria sa cauza datorita abilitatii sale de-a slabi in continuare legaturile persoanei cu familia, scoala si increderea conventionala;

particularitati, pe varste: 11 – 12 ani angajamentul fata de scoala si asocierea cu alti delicventi primeaza; la adolescenta mijlocie (15 – 16 ani) atasamentul fata de parinti joaca un rol mai redus, adolescentul fiind implicat, in mai mare masura, in activitati exterioare casei; la adolescenta tarzie prevaleaza angajamentul in activitati conventionale (angajarea in munca, colegiu, serviciu militar) si angajamentul familial (casatoria si proprii copii), care inlocuiesc atasamentul fata de parinti si angajamentul fata de scoala.

APLICATII PRACTICE

1. Asertiunea, potrivit careia diferiti factori criminogeni actioneaza in maniera particulara, in functie de etapele vietii defineste:
1. Tendinta explicativ – criminologica integrativa . 1
2. Tendinta explicativ – criminologica evolutiva 2
2. Un tanar de 14 ani, cunoscut cu tare biologice – hipoglicemie, hipersecretia glandelor sexuale in raport cu varsta, cu labilitate emotionala, cu deficit patologic a comis un furt. Ulterior, si pe fondul maririi gradului de hipoglicemie, al abandonului scolar si carentelor majore educational – familiale (parinti au devenit alcoolici si au apelat la pedepse dure fata de copil) a comis, la 17 ani un furt prin escaladare si, fiind surprins de victima, i-a aplicat mai multe lovituri cu cutitul, punandu-i viata in pericol.

Situatia descrisa se incadreaza la:

a.      cercetarea criminologica transversala . 1

b.      cercetarea criminologica longitudinala .. 2

3. In viziunea Teoriei evolutive, comportamentul delicvent este explicat prin prisma
1. disciplinei aspre a parintilor . 1
2. respingerea parentala a copilului .. 2
3. comportamentul antisocial din copilarie, care i-au redus oportunitatile pentru schimbari pozitive si pentru legaturi sociale pozitive 3
4. Teoria interactiva explica determinismul criminalitatii si crimei prin prisma:
1. corelatiei factorilor bio-psiho-sociali 1
2. corelatiei atasamentului fata de parinti, angajamentului fata de scoala, increderii in valorile conventionale, etc. . 2

TENDINTA INTEGRATIVA

D                     Teoria conflictuala unificata

ESENTA – Cauzele criminalitati se regasesc in efectele interactiunii si interaconditionarii dintre:

p                     valorile si interesele din societatile complexe;

p                     modelele de actiune individuala;

p                     adoptarea legilor penale;

p                     aplicarea legilor penale;

p                     distribuirea oficiala a criminalitatii,

amprentate de

CONFLICT

MECANISMUL EXPLICATIV

p     Valorile si interesele din societatile complexe

valorile unei persoane (credintele despre ce este bine, drept si just sau cel putin scuzabil) si interesele sale (ceea ce o recompenseaza si de care beneficiaza) sunt determinate de conditiile in care se traieste;

societatile complexe, cu un inalt grad de diferentiere, sunt formate din oameni care traiesc in conditii foarte diferite;

cu cat societatea este mai complexa, cu atat mai multi oameni din ea au valori si interese diferite, chiar conflictuale.

p     Modelele (tiparele) de actiune individuala

oamenii tind sa actioneze intr-o maniera profitabila lor si in concordanta cu interesele si valorile lor; ei tind sa actioneze in felul in care considera ca este bine, corect sau cel putin scuzabil;

cand valorile si interesele sunt contradictorii, oamenii tind sa-si modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii, cu timpul tind sa creada ca actiunile care sunt in beneficiul lor sunt cu adevarat bune, corecte si juste sau cel putin scuzabile;

deoarece conditiile de viata ale unei persoane (deci si valorile si interesele sale) tind sa devina relativ stabile in timp, oamenii tind sa-si dezvolte modelele de actiune relativ stabile, care sunt in beneficiul lor si pe care le considera bune, corecte si juste sau cel putin scuzabile

p     Adoptarea legilor penale (legiferarea)

legiferarea este o parte a procesului conflictual, un compromis in care grupurile organizate incearca sa-si promoveze si sa-si apere valorile si interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afecteaza dreptul de autor);

legile penale reprezinta, de obicei, o combinatie da valori si interese ale mai multor grupuri, decat interesele si valorile unui singur grup; totusi, cu cat puterea politica si economica ale unui grup sunt mai mari, cu atat mai mult legea penala tinde sa reprezinte valorile si interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualitatii, cu toata opozitia Bisericii Ortodoxe Romane);

in general, cu cat puterea politica si economica este mai mare, cu atat mai putin probabil grupul respectiv va actiona in sensul incalcarii legii penale, si invers.

p     Aplicarea legilor penale:

in general, cu cat o persoana are mai multa putere politica si economica, cu atat este mai capabila sa obtina interventia institutiilor de aplicare a legii, atunci cand este inselata de catre cineva;

cu cat o persoana are o putere politica si economica mai mare, cu atat este mai dificil pentru institutiile de aplicare a legii sa acuze acea persoana, atunci cand ea inseala pe cineva;

institutiile de aplicare a legii tind sa acuze persoanele cu mai putina putere economica si politica, decat pe cele cu mai multa astfel de putere.

Cu cat este mai mare diferenta de putere dintre victima si infractor, cu atat mai probabil infractorul va fi acuzat, daca el are mai putina putere decat victima si cu atat mai probabil el va fi mai putin acuzat, daca este mai puternic, economic si politic, in raport cu victima.

p     Distribuirea oficiala a ratei criminalitatii

Din cauza proceselor de legiferare si de aplicare a legii in maniera de mai sus, rata oficiala a criminalitatii, indivizilor si grupurilor tinde sa fie invers proportionala cu puterea lor economica si politica, independent de oricare alti factori care ar putea-o influenta.

D       Teoria integrativa (Delbert S. Elliot, Suzane S. Ageton si Rachelle J. Cantor), combina teoriile stresului, controlului social, si invatarii sociale, legaturii sociale, etc.

delicventa este mai ridicata cand o persoana este supusa unui stres ridicat si unui control slab, in conditiile in care stresul este una din sursele controlului social slab si slabeste legaturile conventionale ale unei persoane; alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitara, dezorganizarea sociala; aceasta din urma determinand cresterea stresului

D       Teoria reintegrarii prin blamare (rusinare), (John Braitwaite), combina teoria interactionalismului social, a etichetarii si stigmatizarii, teoria invatarii sociale, teoria oportunitatii, teoria controlului social, teoria asociatiei diferentiale si teoria subculturilor delicvente.

PREMISA – Blamarea (rusinarea), ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobarii, care au intentia si efectul de a induce persoanei blamate si / sau condamnate remuscari pentru faptele sale.

CAUZA CRIMINALITATII – esecul proceselor blamarii (rusinarii)

MECANISM EXPLICATIV:

• stigmatizarea, atunci cand blamarea conduce la sentimentul de deviant in cel blamat;
• reintegrarea, cei care au blamat asigura, in continuare, mentinerea legaturilor cu cel blamat si il sustin in remodelarea comportamentala, permitandu-i reintegrarea in grup. Altminteri, continuarea stigmatizarii, fara a-i permite reintegrarea, face probabil ca cel rusinat sa participe la o subcultura delicventa si, de aici, sa comita noi infractiuni;
• cresterea continua a urbanizarii si mobilitatii populatiei micsoreaza sansele „comunitarismului” (interdependentei indivizilor din comunitatea si cultura data); interdependenta de referinta cu cat este mai mare (ca la sate si comune n.ns.), cu atat se asociaza mai mult cu reintegrarea; lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care, la randul sau, are ca efect blocarea oportunitatilor pentru cel in cauza, formarea subculturilor, aparitia oportunitatilor ilegitime si, de aici, cresterea criminalitatii.

D       Teoria echilibrului controlului (Carles R. Tittle)

ESENTA – Cauza criminalitatii deriva din dezechilibru intre controlul la care o persoana este supusa din partea societatii si controlul pe care acea persoana il exercita asupra altora si in acea societate, iar crima intervine atunci cand se incearca reechilibrarea acestui control dezechilibrat.

Probabilitatea deviantei este in raport direct proportional cu gradul dezechilibrului controlului, aceasta proportie reprezentand si principala baza a motivatiei care conduce la delicventa.

Motivatia astfel conceputa, precum si predispozitia spre motivatie (predispozitie data de dorinta de autonomie a individului, pe deoparte, si de proportia de control la care este supusa si pe care el il exercita), ca principali factori criminogeni se asociaza cu:

p     provocarile – aparitia unor schimbari care invita la actul delicvent (insulte, etc.)

p     constrangerea, rezultata din probabilitatea scazuta a exercitarii efective a controlului potential propriu;

p     oportunitatea, circumstantele in care este posibila trecerea la act (violul nu este posibil, daca lipseste victima potentiala)

VARIATII ALE COMPORTAMENTULUI DEVIANT, CORELAT TIPULUI DE CONTROL

cei cu autonomie ridicata, inclinati sa controleze decat sa fie controlati, se pot angaja in:

exploatare, la dezechilibrul minim al controlului;

jefuire, la dezechilibrul mediu al controlului;

decadenta, la dezechilibrul maxim al controlului;

cei cu autonomie scazuta, preferand sa fie controlati:

pradare, la dezechilibrul marginal al controlului;

sfidare, la dezechilibrul moderat al controlului;

supunere, la dezechilibrul extrem al controlului;

indivizii cu deficiente minime de control au, de regula, retineri in a comite acte deviante, insa daca le fac, atunci sunt dintre cele mai grave;

indivizii cu deficiente pronuntate de control sunt mai putin capabili sa realizeze ca un comportament deviant al lor ar putea scapa controlul celorlalti si, in consecinta, se vor orienta spre deviante mai putin grave, de tipul supunerii ori sfidarii;

indivizii cu un surplus de control (controleaza mai mult decat sunt ei controlati) vor comite acte deviante de o gravitate direct proportionala cu marimea proportie controlului la care sunt supusi; daca surplusul de control asupra lor este mai redus, vor comite acte mai putin grave, exploatari si nu jefuiri ori decadente.

D       Paradigma ecologica evolutiva (Brian Vila), integreaza si valorifica valentele teoriilor: ecologica, integrativa, evolutiva, prin luarea in considerare, concomitenta, a factorilor criminogeni de resort, de la nivelurile individual, microsocial si macrosocial.

MECANISMUL DETERMINATIV SI EXPLICATIV, axat pe interactiunea si interconditionarea factorilor biologici, socio-cultural si evolutivi:

factorii macrosociali, de tipul dezorganizarii sociale, influenteaza pozitia individului in societate, facand-o dinamica;

factorii ecologici se pot si ei schimba in cursul evolutiei persoanei, oferind ocazii diferite, in raport cu posibilitatile mediului social;

factorii macro si microsociali pot sa interactioneze, cu reverberatii asupra:

stilului parental;

eterogenitatii socio-culturale, care afecteaza oportunitatile infractionale;

factorii microsociali si cei ecologici pot interactiona in cazul schimbarii mediului de catre indivizi.

Orice infractiune presupune o cautare de resurse:

infractiunile expropiative, gen furt si frauda, vizeaza dobandirea resurselor materiale;

infractiunile expresive (sexuale, consum de droguri) au ca scop dobandirea resurselor (placerilor) hedoniste;

infractiunile economice, au ca scop dobandirea de noi resurse financiare;

infractiunile politice – scop: dobandire resurse politice;

factorii biologici, socio-culturali si evolutivi determina motivatia spre criminalitate care, la randul sau, este determinata de resursele disponibile si cele dorite de persoana;

individul astfel motivat comite infractiunea doar daca are o oportunitate.