SOLUTIONAREA IMPREJURARILOR CONTROVERSATE DE LA FATA LOCULUI

Sectiunea I

Consideratii generale

1. Elemente definitorii ale imprejurarilor controversate

Destul de des, mai ales in ultima perioada, organele judiciare sunt confruntate cu situatii inedite locului, gasind un tablou de puternic contrast cu ceea ce normal ar putea fi real si posibil in realitate.

In activitatea practica exista unele situatii in care schimbarile prezente la fata locului nu sunt consecinta infractiunii cercetate, ci constituie rezultatul interventiei deliberate a persoanelor care incearca sa indrume investigatiile pe o pista gresita, in scopul de a se sustrage pe sine sau alta persoana de la raspundere pentru alte fapte savarsite.

Cu ocazia cercetarii la fata locului, organele judiciare trebuie sa se convinga daca urmele, obiectele, modificarile aduse configuratiei locului faptei sunt consecinta unei fapte real savarsite sau dimpotriva, constituie rezultatul unei incercari de inducere in eroare a organelor judiciare.

In cazul disimularii, cel care incearca a dirija pe un drum fals cercetarile, reprezentandu-si modul firesc de savarsire a infractiunii simulate, cauta sa dea locului faptei un aspect cat mai verosimil, o infatisare cat mai apropiata de realitate. Dar conditia psihica, sub stapanirea careia se gaseste cel ce simuleaza savarsirea unei infractiuni, difera de psihologia infractorului. Acest fapt explica existenta unor inadvertente, a unor neconcordante care pentru organul judiciar avizat, constituie indicii ale disimularii.

Incercarea de disimulare are adeseori un caracter demonstrativ, locul faptei dobandeste aspectul de inscenat, iar prezenta unui numar mare de urme si o dezordine nejustificata contravin tendintei firesti a faptuitorului de a produce cat mai putine modificari si de a parasi cat mai repede locul faptei.

Un alt indiciu al disimularilor il constituie prezenta sau absenta la locul faptei a unor urme sau obiecte, cu nimic justificate de modul de savarsire a faptei, constatarea unor neconcordante, a unor nepotriviri in modul de dispunere a urmelor si obiectelor, situatii cunoscute sub denumirea de “imprejurari negative”.

Aceasta denumire de “imprejurari negative” dupa aprecierea unor autori nu imbratiseaza intregul continut, fapt pentru care este gasita o denumire care, prin includerea in continutul sau a aspectului constatator, sa nu-l excluda pe cel confirmativ si nici raportul in care se afla aceste doua aspecte unul fata de altul.

Fiecarui mod de operare ii corespund un anume gen de urme formate, astfel incat, cu ocazia cercetarii la fata locului, acestea ar trebui sa fie evidentiate. Lipsa acestor urme sau existenta in perimetru locului faptei a unor alte urme nespecifice, creeaza o situatie contradictorie, cu un aspect pozitiv si cu altul negativ. De aceea, in opinia acelorasi autori, termenul de “imprejurari negative” apare impropriu, presupunand doar absenta nejustificata a unor urme si este considerata mai adecvata denumirea de “imprejurari controversate” si de natura a reliefa contrastul existent in perimetrul locului faptei.

. Importanta constatarii si fixarea “imprejurarilor controversate” la fata locului

- o corecta apreciere si interpretare a unor astfel de imprejurari permite in unele situatii stabilirea disimularii unor omoruri, prezentate ca morti accidentale subite si in orice caz, ca morti ce nu constituie rezultatul unei agresiuni voluntare;

- in procesul elaborarii versiunilor, o corecta apreciere a unor false imprejurari controversate duce la elaborarea unei versiuni corecte, existand situatii in care, de exemplu, morti accidentale apar la o prima vedere ca rezultat al unor infractiuni de omucidere;

- exista si o categorie de imprejurari controversate, care se pot constata de aceasta data, nu atat in referire la fapta, ci in referire la conduita ulterioara a persoanei banuite. Se intalneste asadar, in astfel de situatii, o anume disimulare nuantata a atitudinii banuitului ce creeaza imprejurari controversate, in speranta de a inlatura in acest mod orice legatura posibila dintre el si fapta ce apare din capul locului ca infractiune de omor.

Sectiunea a II-a

Interpretarea si solutionarea “imprejurarilor controversate”

de la fata locului pentru stabilirea disimularii omorului

§ 1. Constatarea, examinarea si interpretarea la locul faptei a imprejurarilor controversate pentru stabilirea disimularii omorului

O corecta apreciere si stabilire a imprejurarilor controversate in cadrul procesului penal, atat in faza cercetarii la fata locului, cat si pe parcursul anchetei, prezinta o deosebita importanta, din mai multe puncte de vedere:

- permite in unele situatii stabilirea disimularii unor omoruri, prezentate ca morti accidentale subite si, in orice caz, ca morti ce nu constituie rezultatul unei agresiuni voluntare;

- in procesul elaborarii versiunilor, o corecta apreciere a unor false imprejurari controversate duce la elaborarea unei versiuni corecte, existand situatii in care, de exemplu, morti accidentale apar la o prima vedere ca rezultat al unor infractiuni de omucidere;

- exista si unele imprejurari controversate care se pot constata de aceasta data, nu atat raportat la fapta, cat la conduita ulterioara a persoanei banuite. In astfel de situatii, o anume disimulare nuantata a atitudinii banuitului ce creeaza imprejurari negative, in speranta de a inlatura in acest mod orice legatura posibila dintre el si fapta ce apare din capul locului ca infractiune de omor.

Avand in vedere toate aceste aspecte, domeniul imprejurarilor controversate cu rol in stabilirea disimularii omorului, astfel cum a rezultat din observatiile efectuate in activitatea practica, pare a se adresa urmatoarelor categorii:

a. Categoria imprejurarilor controversate cu rol direct, nemijlocit in stabilirea disimularii omorului

Exista unele situatii in care autorul – stiind ca, in virtutea unei circumstante relationale, va fi inclus de la inceput in cadrul cercului de banuiti, situatie in care cercetarile vor fi directionate obligatoriu catre el, incearca sa creeze impresia, inca din primele momente, ca in speta decesul victimei a aparut pe un teren patologic, ca un caz de moarte subita sau eventual in cadrul unui accident.

O atare hotarare se traduce in aceea ca autorul cauta inca de la inceput, cunoscand circumstantele in care a actionat, sa confere o alta explicatie mecanismului prin intermediul caruia decesul s-a instalat.

b. Categoria falselor imprejurari controversate in domeniul cercetarii omorului

O corecta observare si interpretare a urmelor din campul infractiunii trebuie sa duca mai intai la elaborarea unor versiuni corecte si ca numai in raport de acestea unele sau altele din imprejurarile constatate pot fi socotite ca au sau nu caracter controversat.

Spre a delimita acest domeniu al imprejurarilor controversate este necesar sa le nuantam, in sensul de a diferentia aceste imprejurari - ce constituie rezultatul informatiilor obtinute la fata locului - de imprejurarile ce parvin din atitudinea ulterioara a autorului astfel cum a fost stabilita aceasta in cadrul anchetei.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

c. In cazurile in care autorul locuieste impreuna cu victima (in imobil sau in incinta aceleiasi locuinte), atitudinea autorului capata diferite nuantari.

S-a constat ca in situatiile in care autorul locuieste impreuna cu victima sau in incinta aceluiasi imobil, ori este legat printr-o relatie mai stransa cu victima, acesta are tendinta, in scopul de a se sustrage raspunderii penale, sa disimuleze omorul in sine, sa incerce sa impiedice insasi descoperirea faptei. Acelasi lucru este valabil si in situatiile in care fapta de omor, daca ar fi descoperita, nu ar pune probleme anchetei inca din stadiul initial in ce priveste aprecierea ei. Deci, nu este vorba de asa-zisele disimulari ale omorului, in scopul crearii unei impresii gresite in legatura cu existenta faptei (daca este vorba de agresiune sau de moarte accidentala), ci este vorba de crearea impresiei ca in locul respectiv nu s-a intamplat nimic. Aceasta activitate se realizeaza, fie prin dezmembrarea pana la disparitia completa a cadavrului, fie prin transportarea cadavrului in alta parte si stergerea completa sau relativ completa a urmelor infractiunii.

d. Cazuri in care autorul se afla in cercul de relatii al victimei, fara a fi legat de aceasta prin circumstante de loc

In aceste situatii, asa cum s-a observat in urma examinarii dosarelor de urmarire penala, autorul, aflat in cercul de relatii al victimei, isi disimuleaza atitudinea. Cauta cu tot dinadinsul sa creeze impresia ca nu are cunostinta de imprejurarile comiterii faptei, ba mai mult chiar, se ocupa de intocmirea formelor pentru inmormantare si chiar de inmormantarea victimei, leaga discutii cu ceilalti locatari, exprimandu-si compasiunea si revolta pricinuita de fapta.

e. Cazuri in care autorul s-a aflat intamplator in compania victimei

In aceste situatii, asa cum s-a constatat, autorul - de regula - pentru orice eventualitate, stiind ca primele verificari nu vor ajunge la el, are timp sa-si confectioneze un alibi.

§ 2. Solutionarea disimularii omorului in suicid si morti accidentale

In mod frecvent, datele de ordin medico-legal permit realizarea unui diagnostic diferential intre omor, sinucidere si moarte accidentala, contribuind la lamurirea mortilor violente.

§ 3. Solutionarea disimularii omorului in morti violente ca urmare a unor asfixii

3.1. Diferentierea omorului prin spanzurare si sugrumare de suicid

3.2. Diferentierea omorului prin inecare, sufocare si ocluzia orificiilor respiratorii de sinucideri

Sectiunea a III-a

Interpretarea si solutionarea imprejurarilor controversate

de la fata locului pentru stabilirea disimularii infractiunilor care aduc atingere patrimoniului

§ 1. Descoperirea, interpretarea si solutionarea imprejurarilor controversate la fata locului pentru stabilirea disimularii infractiunilor care aduc atingere patrimoniului

1.1. Consideratii introductive

Cresterea nivelului general de cunoastere a determinat ca potentialii infractori sa aiba acces la o serie de mijloace ultra moderne, nu doar pentru a se indeparta din campul infractional, ci si pentru disimularea activitatii lor. De exemplu, la sustragerile de produse petroliere din conducte, infractorii monteaza sarniere fara orificii, neetansate ceea ce permite ca dupa efectuarea perforarii, produsul petrolier sa se scurga in sol, fiind colectat in gropi special sapate in acest sens, situate in vecinatatea conductelor. Prejudiciul in aceste cazuri sunt enorme, carburantul se scurge in apa freatica si este colectat in sensul scurgerii acesteia dupa caz, in puturile construite special cu dimensiuni de 6-10 m adancime si diametrul de 7-8 m, sau in retele de puturi cu dimensiuni asemanatoare, de unde produsul este extras manual. Trebuie precizata imprejurarea ca persoanele care recupereaza carburantul nu pot fi invinuite de savarsirea unei infractiuni.

Asadar, disimularea unui furt organizat intr-o banala avarie a conductei aduce venituri importante infractorilor a caror vinovatie ar putea fi greu dovedita, poate doar prin flagrant.

Dupa extinderea asigurarilor de bunuri si aparitia in Romania a autoturismelor de lux, proprietarii asigura autoturismul pentru o suma mare, dupa care in intelegere cu cetatenii straini, de regula ucrainieni sau moldoveni si dupa ce incaseaza un pret de vanzare, il lasa descuiat pentru a-i inlesni sustragerea .

Dupa ce cetateanul strain a parasit teritoriul tarii, falsul pagubit depune plangere penala la organele de politie, reclama furtul autoturismului si, pe cale de consecinta, incaseaza prima de asigurare.

O situatie deosebita, tot cu referire la asigurarile auto, se intampla cu autoturismele autohtone, sau cu cele vechi dar asigurate, cand, in intelegere cu alti complici, care le dezmembreaza si le vand ca ,,piese de schimb”, dupa care proprietarul reclama furtul si incaseaza asigurarea.

Tot mai des la societatile comerciale apar minusuri in gestiune iar gestionarii recurg la cele mai ingenioase metode de a nu fi descoperiti in caz de delapidare, gestiune frauduloasa sau neglijenta in serviciu. De multe ori, pe langa clasicele falsuri, ,,instrumente de derutare a organelor judiciare si de directionare pe o pista gresita sunt simularea unor furturi prin efractie sau chiar incendierea accidentala”.

1.2. Interpretarea ,,imprejurarilor controversate” de la fata locului

Pentru interpretarea urmelor de la locul faptei, se desfasoara o activitate intelectiva complexa, de refacere imaginara si explicare a actiunilor intreprinse la locul infractiunii de anumite persoane. Aceasta activitate poate fi realizata cu ajutorul unor specialisti, experti criminalisti, urmarindu-se o examinare stiintifica si stabilirea unei situatii reale a urmelor descoperite in zona cercetata.

1.3. Solutionarea ,,imprejurarilor controversate” la locul faptei

Orice urma trebuie considerata a fi efectul unei actiuni executate la locul faptei de catre infractor, victima sau alte persoane care au fost in perimetrul cercetat, precum si al instrumentelor folosite, al obiectelor sustrase.

Operatiunea de interpretare nu trebuie incheiata pana cand nu se gaseste si nu se explica cauza care a generat aparitia fiecarei urme descoperite in locul faptei. Desi aceasta activitate este de multe ori foarte dificila, interpretarea cauzalitatii dintre urme si factorii creatori de urme, nu trebuie sa se faca mecanicist ci, dimpotriva, vor fi avute in vedere raporturile de determinare cauzala de tip complex si neechivoc, in care cauzele se impletesc cu conditiile, relatiile necesare se coreleaza cu cele intamplatoare, trecerea de la posibil la real este mediata de factori aleatorii de un larg cerc de infractiuni.

In solutionarea ,,imprejurarilor controversate”, trebuie avut in vedere ca determinarea dintre fenomene nu are un caracter rigid, cu respectarea lor intr-o identitate absoluta, fiind posibil ca fenomenul de aceeasi natura, in conditii similare si determinate de aceleasi cauze sa nu se repete. De aceea, se poate spune ca ,,locul unei infractiuni concrete, chiar daca se aseamana cu locurile unor infractiuni de aceeasi natura, are si multe particularitati. De aceea este posibil, ca unele urme sa lipseasca, desi sunt frecvent intalnite la un gen de infractiuni, dupa cum pot fi descoperite urme de alta natura.

La sfarsitul operatiei de interpretare a urmelor, in contextul locului faptei, concluziile finale trebuie sa epuizeze toate variantele care se pot formula cu privire la aparitia urmelor si locul cercetat.

Daca mecanismul de creare a urmelor, descoperite intr-un anumit caz, impune doua sau mai multe modalitati de realizare, toate acestea trebuie sa-si gaseasca reflectare, urmand a fi analizate si apreciate la justa lor valoare probatorie. Oricum insa operatia de finalizare, de solutionare a imprejurarilor controversate de la fata locului nu trebuie sa inceapa pana nu a fost epuizata administrarea probelor si se stie ce obiecte au fost sustrase.

In literatura de specialitate, in urma unui studiu temeinic al practicii judiciare, au fost formulate unele concluzii cu aplicabilitate si eficienta sporita in solutionarea unor cauze:

- din studierea probelor trebuie mai intai stabilita clar natura obiectelor utilizate si a directiei din care s-a actionat si se retin, pentru analiza comparativa, datele referitoare la timpul cat mai exact cand a fost descoperita fapta, starea vremii din acel moment, cine a descoperit fapta si ce reactie a avut, eventualii martori oculari, locurile de patrundere si circumstantele scoaterii bunurilor sustrase;

- se vor analiza din sfera probelor administrate cele care au importanta in stabilirea: directiei din care a inceput activitatea infractionala; prezenta urmelor de maini, picioare etc; daca exista diferenta intre marimea apertelor sau trapelor si volumul obiectelor scoase sau a persoanelor; daca exista un surplus de urme, care nu pot fi explicate cu raportare la natura infractiunii cercetate.

Aceste concluzii sunt cu atat mai importante, cu cat se cunoaste bine din cazurile practice ca:

- referitor la directia din care s-a inceput activitatea infractionala este de remarcat ca, de obicei spargerile incep dinspre exterior spre interior in timp ce in cazul simularilor se realizeaza din interior spre exterior;

- daca la fata locului exista o singura cale de acces si de iesire, dupa efractie este imposibil ca autorul sa nu lase urme de maini, de picioare, de alte parti ale corpului uman, sau chiar de la unele obiecte sustrase si transportate. Absenta acestora, fara o explicatie intemeiata conduce la ideea unei simulari;

- referitor la marimea deschizaturilor create de infractor, este de retinut ca neputinta trecerii sau patrunderii prin acel orificiu creeaza puternice argumente pentru simularea furtului;

- avand in vedere volumul, greutatea si numarul bunurilor reclamate a fi sustrase, este necesara prezenta mai multor persoane, astfel incat absenta urmelor care sa confirme aceasta imprejurare conduce la ideea unei simulari;

- intrucat la savarsirea infractiunilor prin efractie, autorul dispune de un timp relativ scurt si traieste o stare emotionala intensa nu se justifica producerea de zgomote puternice si indelungate, dupa cum si urmele suplimentare produse in mod artificial apar ilogice si conduc spre ideea simularii savarsirii unei infractiuni;

De obicei, solutionarea ,,imprejurarilor controversate” incepe de la fata locului, dar fiind o activitate complexa, care de multe ori necesita concluzii prin constatari stiintifice, expertize, sau examene de laborator, ea continua in celelalte etape ale urmaririi penale.

Chiar daca la fata locului, o anumita categorie de probe confirma fara echivoc una dintre versiunile formulate de organul de urmarire penala, este indicata rezolvarea situatiei controversate abia dupa ce s-au studiat sistematic si comparativ toate probele.

Sectiunea a IV-a

Alte modalitati de solutionare a imprejurarilor controversate

de la fata locului

§ 1. Reconstituirea, experimentul judiciar in vederea solutionarii „imprejurarilor controversate”

1.1. Definirea reconstituirii si importanta acesteia

Reconstituirea este un procedeu tactic criminalistic, care consta in reproducerea artificiala a situatiei si imprejurarilor in care s-a savarsit o infractiune. Prin natura ei, reconstituirea este asemanatoare cercetarii la fata locului. Se deosebeste insa prin metoda de realizare, in sensul ca, in cazul reconstituirii, nu se descopera si fixeaza elementele constatate in campul infractiunii, ci acestea sunt reproduse – in conditii identice sau cat mai apropiate de realitate – pentru a oferi autorului cadrul necesar repetarii operatiunilor executate cu prilejul savarsirii infractiunii.

Cu privire la importanta reconstituirii, trebuie relevat ca ea rezulta din rolul pe care il are in conturarea elementelor constitutive ale infractiunii si aflarea adevarului precum si din prezentarea celor doua functii pe care le indeplineste.

1.2. Diferentierea reconstituirii de experimentul judiciar

Ca elemente de diferentiere sunt evidentiate urmatoarele:

- in general se sustine ca ceea ce defineste caracterul comun al acestor procedee tactice criminalistice este regula potrivit careia ambele nu se pot desfasura decat la locul unde s-a petrecut evenimentul ce urmeaza a fi verificat. Daca aceasta sustinere este valabila in ceea ce priveste reconstituirea, atunci relativ la experiment trebuie aratat ca acesta se poate organiza - cu privire la unele activitati - nu numai la fata locului, ci si in alte conditii, de exemplu, in biroul organului de urmarire penala, fara a afecta valabilitatea rezultatului si a concluziilor.

- reconstituirea se efectueaza numai pentru verificarea sustinerilor autorilor infractiunii, pe cand experimentul judiciar poate fi executat si pentru verificarea declaratiilor martorilor sau ale partii vatamate, acestea fiind de altfel situatiile cele mai frecvente de utilizare a lui.

- reconstituirea se face pentru a intari concluziile organelor de urmarire penala, care au stabilit ca infractiunea s-a comis intr-un anumit fel, iar experimentul se executa pentru a se verifica daca este posibil ca o situatie sa fi avut loc intr-un fel sau altul, nereferindu-se strict la o singura posibilitate - dovedita deja - ca la reconstituire.

- in ceea ce priveste momentul cand se ia o masura sau alta, trebuie remarcat ca reconstituirea se efectueaza, de regula, in faza de finalizare a cercetarilor .

- reconstituirea este o activitate complexa, care deruleaza aproape integral “filmul” savarsirii infractiunii, pe cand experimentul judiciar se refera doar la verificarea anumitor secvente, a unor aspecte sau momente, chiar daca, este adevarat, acestea reprezinta in mod frecvent fazele cheie ale savarsirii infractiunii.

1.3. Continutul notiunii de experiment judiciar

Experimentul judiciar consta in reproducerea diferitelor imprejurari privind savarsirea unei fapte (cu caracter penal sau inca nestabilit), in scopul de a verifica daca puteau sa aiba loc in anumite conditii.

§ 2. Efectuarea perchezitiei in vederea verificarii „imprejurarilor controversate”

Perchezitia poate fi definita ca o activitate complexa de investigare judiciara care consta in cautarea asupra unei persoane, la domiciliul persoanelor fizice ori in locul unde isi au sediul sau isi desfasoara activitatea persoanele juridice sau persoanele fizice de interes public a obiectelor, valorilor sau inscrisurilor a caror existenta sau detinere este tagaduita in scopul descoperirii si administrarii probelor necesare solutionarii juste a cauzelor de natura penala.

Trebuie subliniat faptul ca, desi se poate vorbi de mai multe tipuri de perchezitie, esential ramane specificul acesteia: cautarea bunurilor, valorilor sau inscrisurilor care intereseaza cercetarea, in conditiile in care existenta sau detinerea acestora este tagaduita.

§ 3. Pastrarea eticii pe tot timpul cercetarii in echipa

Cercetarea in echipa a infractiunilor, mai ales a omorului, a devenit de mult timp un principiu de investigatie unanim acceptat in lumea specialistilor. Daca aceasta necesitate metodologica este astazi un adevar evident, aproape un truism, revenirea asupra ei nu este insa superflua din moment ce nu exista inca o deplina asumare, prin reducerea ei la un caracter exclusiv formal si, mai ales, din moment ce implicatiile psiho-sociale derivate din constituirea grupului de cercetare au fost ignorate sau diminuate. Pe de o parte, exista tentatia cercetarii autonome, caracterizate de independenta fata de investigatiile adiacente, complementare, minata permanent de pericolul paralelismului diletant, in care se strecoara in mod inerent o subiectivitate pagubitoare, iar, pe de alta parte, regulile deontologice, moral-cognitive ar trebui sa patroneze functionarea echipei de cercetare ca microgrup social distinct.

§ 4. Stabilirea profilului infractorului ca forma logica pentru solutionarea imprejurarilor controversate de la fata locului

In timpul efectuarii cercetarii la fata locului sau intreaga faza de urmarire penala, in special pentru identificarea autorilor sau solutionarea imprejurarilor controversate, elaborarea profilului infractorului de catre un psiholog criminalist astfel incat, se reduce cercul suspectilor, se acorda asistenta in determinarea legaturilor ce pot exista cu alte infractiuni si se ofera organelor judiciare strategii viabile pentru solutionarea cauzei.

Pe langa identificarea si prelucrarea urmelor materiale descoperite la locul faptei, preocupare ce intra strict in sfera criminalisticii, in viitor, eforturile impotriva criminalitatii mileniului trei vor fi orientate catre interpretarea comportamentelor umane cu finalitate criminogena.

Daca locul faptei ofera urmele clasice apte sa permita conturarea probatiunii si identificarea autorilor, noile concepte intre care: scena crimei care constituie o reala provocare in directia acceptarii unei realitati dinamice in derulare, a secventelor comportamentale, fortand componenta psihologica a omului legii (procuror, judecator de instructie, organ de urmarire penala etc.) sa interpreteze motivatiile, intentiile, obiceiurile, rationamentele, logica, sensul, organizarea conduitelor criminogene, in ideea conturarii profilului psihologic, „amprenta comportamentala” apta schitarii unei galerii de potentiale portrete ale personalitatii pretabililor inclusi in cercurile de banuiti.

Metodele de elaborare a profilului infractional au fost acceptate ca metode stiintifice ale investigatiilor penale, in multe state americane si vest europene, acestea neavand, insa, valoare probanta in acceptiunea procesual-penala.

Desi este folosita in Romania, investigatia de tip profil nu a fost adoptata strict in termenii acestia, iar din punct de vedere legal, aceasta nu se afla printre mijloacele de proba, conform dispozitiilor art. 64 C. pr. pen.