Notiunea, obiectul, metodele si principiile criminalisticii

Notiunea, obiectul, metodele si principiile criminalisticii

§1. Definitia criminalisticii

Apararea ordinii de drept presupune nemilocit combaterea eficienta prin metode stiintifice, pe baza si in spiritul legii, a faptelor antisociale, cu prioritate a celor pe care societatea a inteles sa le sanctioneze prin normele sale penale.

O prima forma de protectie a societatii a reprezentat-o initierea unui sistem de legi prin care se stipuleaza si se sanctioneaza ceea ce nu este permis sau considerat periculos.

Nu numai normele de drept sunt suficiente in acest sens dar si conceperea unui mod de actiune in vederea descoperirii actului ilicit si a celor implicati in incalcarea legii.

Astfel, o serie de profesionisti ai dreptului au inteles ca pentru solutionarea cauzelor penale numai simpla aplicare a regulilor de drept este insuficienta. Reprezentantii doctrinei penale  moderne au argumentat cu succes faptul ca trebuie sa se recurga la diverse metode stiintifice de investigare a realitatii precum si la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale. Astfel a devenit necesar crearea unui sistem stiintific coerent, destinat investigarii faptelor penale.

Fondatorul noii stiinte judiciare este judecatorul austriac de instructie HANS GROSS care a elaborat in anul 1893, „Manualul judecatorului de instructie”, reeditat in scurt timp sub denumirea „Manualul judecatorului de instructie in sistemul criminalisticii”.

Din analiza majoritatii punctelor de vedere exprimate in literatura de specialitate, continutul notiunii de criminalistica poate fi definit astfel:Criminalistica este o stiinta  judiciara, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirii faptelor antisociale.

§2. Obiectul criminalisticii

Conturarea obiectului propriu criminalisticii prezinta importanta pe cel putin 2 planuri:

in evidentierea aportului sau particular in aflarea adevarului;

in sublinierea  unitatii si autonomiei sale fata de celelalte stiinte juridice si nejuridice, dar aflate in slujba justitiei si anume medicina legala, psihologia judiciara, fizica, chimia si biologia judiciara.

Principalele directii in care actioneaza criminalistica sunt urmatoarele:

     initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiuni, incepand cu urmele specifice omului si continuand cu cele ale armelor sau ale instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor;

     studierea si adaptarea la necesitatiile proprii criminalisticii a unor metode din alte domenii ale stiintei cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei si matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activitatii de prevenire si combatere a infractiunilor;

     elaborarea de reguli si  de procedee tactice in vederea efectuarii unor acte de urmarire penala;

     studierea practicii judiciare in vederea valorificarii stiintifice si generalizarii experientei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infractiunilor;

     analiza evolutiei modului de savarsire a faptelor penale pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere si de prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora;

     perfectionarea modului de cercetare a diverselor categorii de infractiuni, cu preponderenta a celor care aduc atingere unor valori sociale deosebite, cele care sunt savarsite cu violenta si in general a faptelor penale care prezinta dificultati de investigare;

     elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infractiunilor si a altor fapte cu caracter antisocial.

§3.Metodele criminalisticii

Avand in vedere obiectul propriu de cercetare a acestei stiinte, criminalistica are metode specifice de cunoastere, unele dintre ele tipice stiintei respective, altele comune mai multor stiinte dar aplicate in mod particular,potrivit obiectului sau:

La baza metodologiei criminalistice se situeaza modalitati generale de cunoastere cum sunt observatia, analiza si sinteza, deductia si inductia, comparatia, adaptate la specificul obiectului criminalisticii. De ex., metoda comparativa este fundamentala in procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, ea constituind baza metodologica a activitatii de expertiza criminalistica.

Eseu: Apararea posesiei prin actiuni posesorii - actiunea posesorie generala sau in complangere Referat: Efectele regimului matrimonial

Metodele adaptate la specificul criminalisticii din alte domenii stiintifice, metode de analiza fizico-chimica a urmelor si a microurmelor, metodele biologice de examinare a urmelor de secretii, tesuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optica in radiatii vizibile sau invizibile etc.

Metode de examinare proprii criminalisticii, care tin de particularitatiile obiectului sau de cercetare: metode destinate descoperirii si examinarii urmelor sau mijloacelor de proba, metode de identificare a persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare ori dupa resturi osoase, metode de cercetare a inscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafacute etc.

Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmarire penala, elaborate atat pe baza generalizarii experientei organelor judiciare cat si prin adaptarea unor elemente de cunoastere apartinand psihologiei;

Metode tehnice de prevenire a infractiunilor, cum sunt cele vizand prevenirea falsului, a furtului etc.

§4. Caracterele criminalisticii

Prin raportare  la alte stiinte chemate sa participe la activitatea judiciara, cum ar fi, spre exemplu, medicina legala, dreptul penal si procesual penal sau dreptul civil, criminalisticii ii sunt specifice anumite caractere:

1. Caracterul judiciar – are in vedere legatura criminalisticii cu activitatile de cercetare si urmarire penala. In foarte multe situatii activitatea consacrata solutionarii cauzelor penale este precedata de un proces laborios destinat strangerii probelor, clarificarii imprejurarilor in care a fost savarsita fapta ilicita, identificarii autorului si cateodata chiar a victimei. Astfel, acest proces incepe deseori cu cercetarea la fata locului si continua cu activitatile de investigare, analiza, verificare in laborator a urmelor sau mijloacelor materiale de proba, cat si cu alte acte de urmarire penala.
2. Caracterul autonom – obiectul criminalisticii este deosebit de cel al altor stiinte juridice. Astfel nici una dintre acestea nu-si propune sa elaboreze metode si mijloace tehnico-stiintifice de descoperire, ridicare si examinare a urmelor infractiunii sau de identificare a infractorilor. In domeniul prevenirii savarsirii de fapte antisociale, prezent in politica penala si comun tuturor ramurilor dreptului nostru, modalitatile de realizare se paticularizeaza in procedee sau masuri cu totul specifice criminalisticii.
3. Caracterul unitar – criminalistica este o stiinta cu o structura complexa, impusa de necesitatea rezolvarii unor probleme dintre cele mai diverse. Pornind de la particularitatile si specificul domeniilor de cercetare, criminalistica poate fi structurata in urmatoarele parti principale:

v    Tehnica criminalistica – cuprinzand ansamblul metodelor si mijloacelor tehnico-stiintifice destinate descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor sau mijloacelor materiale de proba;

v    Tactica criminalisticaa– insumand totalitatea procedeelor si regulilor, altele decat cele stabilite prin norme de drept, privind efectuarea actelor de urmarire penala ;

v    Metodologia criminalistica – vizand cercetarea unor categorii de infractiuni cum sunt infractiunile impotriva vietii, furturile, accidentele rutiere, navele sau aeriene etc.

4. Caracterul pluridisciplinar – in activitatea complexa de prevenire a fenomenului infractional, in lupta dusa de organele judiciare pentru descoperirea infractiunilor si identificarea autorilor este necesar a se recurge la mijloace, metode si procedee din ce in ce mai perfectionate si eficiente. Toate acestea nu pot reprezenta decat fie rezultatul cercetarii stiintifice criminalistice, fie rezultatul celor mai noi cuceriri din cvasitotalitatea domeniilor stiintei si tehnicii.

§5. Principiile fundamentale ale criminalisticii

A analiza principiile fundamentale ale criminalisticii  presupune in primul rand conturarea acestui sistem avandu-se in vedere specificul obiectului criminalisticii si in al doilea rand rolul pe care il joaca aceasta stiinta in stabilirea adevarului.

5.1. Principiile fundamentale

Principiul legalitatii –este un principiu fundamental pentru sistemul de drept. Acest principiu este stipulat atat in legea fundamentala, cat si in normele penale. In acest sens dispozitiile Codului penal (art. 2) si dispozitiile Codului de procedura penala (art. 2) prevad ca intreaga activitate procesual penala, in consecinta, si aceea proprie investigarii infractiunilor, se desfasoara in stricta conformitate cu prevederile legii. Art. 2 cod penal prevede ca : „ Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte.” Avand in vedere dispozitiile legale, totalitatea activitatilor de cercetare criminalistica trebuie sa se desfasoare in deplina concordanta cu dispozitiile legii, cu respectarea drepturilor si libertatilor cetatenilor etc.

2)Principiul aflarii adevarului Conform dispoz. art. 3 Cod procedura penala, – „ in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele cauzei precum si cu privire la persoana faptuitorului.” Aflarea adevarului este rezultatul unei activitati complexe de investigare a faptelor si imprejurarilor concrete, obiective referitor la o anumita cauza. Criminalistica pune la dispozitie justitiei mijloace de cunoastere stiintifica a adevarului, descoperirea autorului faptei ilicite si strangerea probelor necesare in acest sens.

3)Prezumtia de nevinovatie este o regula fundamentala ce guverneaza desfasurarea procesului penal. Astfel, orice persoana impotriva careia a fost pornit un proces penal este prezumata nevinovata, numai organelor judiciare revenindu-le obligatia de a administra probele necesare dovedirii vinovatiei. In activitatea complexa de cercetare si analiza a urmelor unei infractiuni sau a mijloacelor materiale de proba, specialistii criminalisti trebuie sa caute elemente care pot stabili vinovatia dar si elemente de dovedire a nevinovatiei. Organele judiciare au datoria de a analiza cu atentie si responsabilitate probele puse la dispozitie, in scopul stabilirii vinovatiei sau nevinovatiei.

4) Comiterea unei infractiuni determina modificari materiale in mediul inconjurator– potrivit acestui principiu toate faptele ilicite ale omului, ca de altfel toate activitatile sale produc modificari care din punct de vedere criminalistic se obiectivizeaza in urme ale infractiunii. Este unanim admisa teza conform careia nu exista infractiune fara urme, dar in practica pot fi intalnite si asa-numitele „crime perfecte”. Trebuie sa definim cateva notiuni.

Astfel, prin urma a infractiunii  se intelege orice modificare materiala care intervine in conditiile savarsirii unei fapte prevazute de legea penala. Este necesar sa existe un raport cauzal intre fapta autorului si modificarea intervenita. Urma este interpretata nu numai ca o modificare materiala produsa de autorului faptei ci si ca o modificare determinata de victima unei agresiuni, dar ca o consecinta a infractiunii, ca de exemplu: muscaturile, zgarieturile, petele de sange de pe corpul sau imbracamintea agresorului etc.

Notiunea de urma trebuie privita intr-un sens foarte larg , deoarece intelegem nu numai  urma formata prin contactul direct a doua corpuri (urmele de maini, picioare, de dinti, de buze, de pneuri, ale instrumentelor de spargere) ci si urmele formate din resturi materiale (urme biologice, reziduuri ale tragerii cu arma de foc, microurme diverse etc)

5) Principiul identitatii - Printre activitatile pe care organele judiciare le desfasoara in cadrul procesului penal se regaseste activitatea de identificare a persoanelor, obiectelor sau fenomenelor aflate in legatura directa, cauzala cu faptele incriminate de legea penala.

Identificarea reprezinta activitatea de cautare si valorificare stiintifica a probelor necesare descoperirii infractorului si solutionarii cauzei penale. La baza acestei activitati sta principiul identitatii definit ca fiind o activitate prin care se stabileste identitatea persoanelor sau obiectelor pe baza trasaturilor si particularitatilor dinainte cunoscute.

Acest principiu capata anumite valente proprii determinate de natura scopului urmarit prin identificarea subiectilor infractiunii fie activi fie pasivi, cat si prin stabilirea exacta a tuturor faptelor si imprejurarilor in care a fost savarsita o anumita fapta penala.

6) Principiul urgentei sau operativitatii in efectuarea investigatiei penale

Necesitatile practice impun celeritate in activitatea de investigare a infractiunilor, in vederea constatarii la timp si in mod complet a faptelor prevazute de legea penala cat si la identificarea infractorilor.

Cercetarea la fata locului se desfasoara cu maxima urgenta pentru prevenirea disparitiei urmelor – toate categoriile de urme – biologice, pozitionale, etc.

Urgenta este impusa in conditiile efectuarii de constatari tehnico-stiintifice sau expertize destinate identificarii unor obiecte ale caror caracteristici exterioare se pot modifica datorita uzurii sau degradarii in timp.

Subliniem importanta ascultarii operative a martorului si invinuitului, martorul putand sa uite anumite elemente semnificative pentru aflarea adevarului sau sa fie influentat iar invinuitul sa isi pregateasca raspunsurile la acuzatiile ce i se aduc.

5.2.Conexiunile cu stiintele juridice si judiciare

Dintre stiintele juridice , criminalistica are cele mai stranse legaturi cu dreptul penal, dreptul procesual penal si criminologia. Legaturile nu se reduc numai la stiintele penale ci si la alte ramuri de drept si anume: dreptul muncii, dreptul transporturilor, dreptul civil etc. De exemplu cercetarea la fata locului in cazurile unor accidente de munca, stabilirea autenticitatii unui testament olograf etc.

1.2.1.Conexiunea cu dreptul penal avand in vedere faptul ca dreptul penal „apara valorile si relatiile sociale esentiale ale societatii”, constatam o relatie stransa intre cele doua stiinte, criminalistica avand rolul specific de descoperire a faptelor prevazute de legea penala, de cercetare si interpretare a urmelor acestora precum si de identificare a autorilor infractiunilor. Practic criminalistica serveste la clarificarea si conturarea elementelor constitutive ale infractiunii – obiect, subiect, latura obiectiva, latura subiectiva.

1..2.2. Conexiunea cu dreptul procesual penal dreptul procesual penal priveste studiul normelor juridice procesual penale si al raporturilor juridice reglementate de acestea. Legatura dintre cele doua stiinte se concretizeaza in domeniul luptei impotriva fenomenului infractional, activitatea criminalisticii servind scopul procesului penal prin descoperirea si punerea in evidenta a probelor necesare aflarii adevarului. Normele de drept procesual penal au o preponderenta deosebita in intreaga activitate de cercetare criminalistica -initierea si aplicarea regulilor sau metodelor tactice de efectuare a unor acte de urmarire penala cum sunt perchezitia si reconstituirea sau ascultarea martorilor si invinuitului se fac numai cu respectarea normelor procesual penale. Codul de procedura penala instituie normele juridice care sumt respectate la derularea oricarei activitati specifice criminalisticii incepand cu cerecetara la fata locului si continuand cu celelalte acte de ancheta , cu intocmirea rapoartelor de expertiza sau de constatare tehnico-stiintifica.

1.2.3. Conexiunea cu criminologia este determinata de scopul general al celor doua stiinte respectiv combaterea si prevenirea fenomenului infractional. Diferenta dintre cele doua stiinte consta in specificitatea obiectului fiecareia si anume: criminologia studiaza starea, dinamica si cauzele criminalitatii in scopul initierii de masuri destinate prevenirii sau combaterii faptelor ilicite in timp ce criminalistica elaboreaza metode si procedee tehnico-stiintifice si tactice de descoperire si cercetare a infractiunilor, a urmelor acestora precum si de identificare a infractorilor.

1.2.4.Conexiunile cu stiintele judiciare criminalistica se afla in stransa legatura si cu  medicina legala, cu psihologia judiciara si cu stiintele naturii.