Consideratii generale privind infractiunea de marturie mincinoasa

1. Caracterizare generala

Marturia mincinoasa sau in latina “falsitas in judicio” este “fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau orce alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurari esentiale asupra carora a fost intrebat” este incriminata prin dispozitiile cuprinse in art. 260 din codul penal

Este asimilata cu marturia mincinoasa fapta similara savarsita in mod corespunzator de catre expert sau interpret.

In activitatea de infaptuire a justitiei declaratiile martorilor, ca si rapoartele de expertiza sunt considerate mijloace de proba, ele contribuind la aflarea adevarului si prin aceasta la solutionarea cauzei in care sunt administrate. De exactitatea probelor si de probitatea celor care concura la aflarea adevarului, depinde temeinica infaptuire a justitiei.

Martorii, avand cunostinta despre infractiunea care face obiectul cercetarii sau judecarii prin declaratiile lor contribuie la stabilirea modului, timpului, locului si imprejurarilor savarsirii faptei, precum si la realizarea si deci la pronuntarea unor hotarari juste, de asemenea persoanei faptuitorului inlesnind astfel aflarea adevarului. Numai in masura in care insa martorii relateaza adevarul asupra celor cunoscute de ei, declaratiile acestora prezinta un ajutor efectiv dat organelui judiciar la infaptuirea justitiei. De aceea datorita orcarui martor este de a declara adevarul si de a spune tot ce stie cu privire la imprejurarile asupra carora este intrebat[1] ( a se vedea art. 33 cod procedura penala si art. 193 cod procedura civila , intru-cat la baza prestatiei pe care o au martorul, expertul si interpretul in indeplinirea actului de justitie trebuie sa stea buna credinta.

Declaratiile acelor martori care fac afirmatii mincinoase ori nu spun tot ce stiu privitor la imprejurarile esentiale asupra carora au fost intrebati, prezinta pericol social, prin aceea ca ingreuneaza, deruteaza si compromit activitatea organelor judiciare, putand implicit determina pronuntarea unor solutii care nu corespund adevarului.

Aceeasi importanta o au si rapoartele efectuate de experti si lamuririle date de acestia ca si operatiile efectuate de interpreti in cauze judiciare.

Aceleasi obligatii de respect fata de adevar, incuba si acestora, iar incalcarea ei in conditiile stabilite de legiuitor, prezinta deasemenea pericol social pentru infaptuirea justitiei.

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal sau civil consacrat in art. 128 cod procedura penala si art.142 cod procedura civila acorda partilor posibilitatea de a participa la solutionarea cauzei chiar si atunci cand nu cunosc limba romana. Aceasta se realizeaza fie prin asigurarea folosirii in fata organelor judiciare, a limbii materne a populatiei de alta nationalitate decat cea romana in anumite unitati administrativ teritoriale, fie prin folosirea interpretilor.

Se da astfel expresie unor pevederi constitutionale cuprinse in art. 127 al. 2 din Constitutia Romaniei unde se arata :

“dreptul la interpret

(1) Procedura judiciara se desfasoara in limba romana.

(2) Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanelor care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret, in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit”[2] .

2 Obiectul juridic

2.1. Obiectul juridic generic

Obiectul juridic generic al infractiunii de marturire mincinoasa este obiectul juridic comun tuturor infractiunilor care impiedica infaptuirea justitiei si consta in ansamblul relatiilor sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea valorilor sociale, a infaptuirii justitiei.

2.2. Obiectul juridic special

Obiectul juridic special este insa complex. In el se regasesc, ca valori ocrotite, atat justitia cat si persoana ale carei atribute sociale esentiale ( cinste, libertate, demnitate, patrimoniu ) pot fi atinse prin marturia mincinoasa.

In principal, relatiile sociale aparute sunt insa cele privitoare la infaptuirea justitiei astfel ca in absenta si a unui obiect juridic secundar, adiacent, fapta nu ar pierde caracterul infractional. Infractiunea de marturie mincinoasa nu are un obiect material, pentru ca actiunea care constituie elementul material al infractiunii, nu se indreapta direct asupra unui lucru ( bun sau persoana )[3] .

Declaratiile scrise ale martorilor, rapoartele de expertiza si traducerile scrise nu constituie obiect material al infractiunii de marturie mincinoasa ci reprezinta produsul ori mijlocul de savarsire al infractiunii.

3. Subiectul activ

Infractiunea de marturie mincinoasa are intotdeauna un subiect activ calificat ceea ce inseamna ca ea poate fi savarsita numai de o persoana care are o anumita calitate desemnata expres prin dispozitiile art. 260 al. 1 si 4 din codul penal, respectiv de martori, experti si interpreti care in aceasta calitate sunt prezenti intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care sunt solicitati, in conformitate cu legea.

3.1. MARTORUL

Martorul “este persoana care are cunostinta despre o fapta sau despre o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in proces”[4] .

“Martorii sunt persoane staine de proces, care au cunostinta despre fapte ce sunt concludente pentru rezolvarea pricinii”[5] .

Infractiunea de marturie mincinoasa este destul de frecventa in practica judecatoreasca, intrucat depozitiile martorilor sunt printre cele mai frecvente mijloace de proba, desi art. 64 din codul procedura penala enumera depozitiile martorilor (respectiv expertizele) printre celelalte mijloace de proba, nestabilind nici o prioritate pentru vreuna din ele.

Aceasta insemnandpe de o parte ca adevarul in cauza poate fi aflat si fara administrarea probei cu martori, prin intermediul altor mijloace de proba, iar pe de alta parte, ca nu trebuie sa se considere primordiale depozitiile martorilor facute in proces, in dauna altor altor mijloace de proba, care exprima o alta imprejurare ce se dovedeste a fi cea reala. Numai neconformitatea cu realitatea obiectiva poate face ca referitor la fondul cauzei – un mijloc de proba sa fie inlaturat in favoarea altuia care indeplineste conditia conformarii cu adevarul, imprejurare in care este gresita atitudinea unor organe judiciare de a acorda o importanta mai mare probelor cu martori in dauna altor mijloace de proba sau de a considera suficienta proba cu martori atunci cand exista presupunerea ca administrarea altor mijloace de proba ar apropia instanta de cunoasterea adevarului. In acest sens, in art. 63 al 2 cod de procedura penala, se prevede ca probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecareia facandu-se de catre organul judiciar potrivit convingerii lui formate in urma examinarii tuturor probelor administrate[6] .

Desi declaratiile martorilor constituie, in penal, cum scria profesorul Vintila Dongoroz “o proba plapanda”, totusi proba testimoniala a reprezentat intotdeauna proba uzuala, de drept comun, cea mai frecventa si, adeseori esentiala pentru realizarea scopului procesului penal. Spre deosebire de procesul civil, declaratiile de martori ocupa in procesul penal un loc de prim rang, caci martorii sunt – dupa celebra expresie a lui Bentham “Ochii si urechile justitiei”.

In civil, administrarea probei testimoniale comporta unele restrictii, care nu afecteaza principiul admiterii orcarei dovezi pe care instanta o considera apta sa contribuie la solutionarea cauzei. Limitarile impuse administrarii probei testimoniale in civil (acte juridice care au ca obiect o valoare mai mare de 250 lei nu pot fi dovedite cu martori, de asemenea, nu se poate dovedi cu martori impotriva si peste cuprinsul unui inscris) sunt acceptate in doctrina de specialitate ca fiind expresia grijii legiuitorului de a asigura, in conditii corespunzatoare, aflarea adevarului[7] .

Exista si unele exceptii in care proba testimoniala este admisibila intre parti si referitor la acte juridice a caror valoare depaseste 250 lei, precum si impotriva inscrisurilor preconstituite indiferent de valoarea lor – restrictii privitoare la administrarea probei cu martori se regasesc si la judecarea chestiunilor prealabile de natura civila de catre instanta penala si in conformitate cu art. 44 alin. 2 din codul de procedura penala, prealabila de judecata de catre instanta penala potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune[8] .

Referat: Sustragerea de la serviciul militar Referat: Sensul notiunilor de rezolutiune si reziliere

In acest sens, nu se face nici o distinctie in cuprinsul prevederilor din art.260 cod penal, privind legatura dintre natura cauzei si cel care declara intr-o cauza penala, civila sau disciplinara, aceasta putand fi tras la raspundere penala.

Poate fi martor si deci subiect activ al infractiunii in conditiile textului mentionat, atat persoana vatamata (art. 82 cod procedura penala) precum si aparatorul pentru fapte sau imprejurari cunoscute de el inainte de a deveni aparator sau reprezentant al vreuneia din parti, calitatea de martor in acest caz avand intaietate fata de cea de aparator, potrivit art. 79 alin. ultim din codul de procedura penala.

In practica judecatoresca s-a pus problema daca partea vatamata audiata ca martor, in situatia in care desi si-a pastrat aceasta calitate, poate fi sanctionata pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa[9] .

Legea prevede ca poate fi ascultata ca martor si persoana care este obligata a pastra secretul profesional dar numai cu consimtamantul persoanei sau a organizatiei fata de care exista obligatia de a pastra secretul (art.79 alin. 1 cod procedura penala).

Sotul si rudele apropiate invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori (art.80 alin.1 cod procedura penala) acesta insa nu inseamna ca nu pot fi ascultate ca martori atunci cand ele nu sunt de acord cu aceasta situatie. Aceasta categorie de persoane pot fi ascultate in proces, avand statutul unor simpli informatori. In aceasta calitate nu se poate savarsi infractiunea de marturie mincinoasa (acesta solutie, desi considerata corecta din punct de vedere juridic, este totusi criticata in doctrina ca fiind inadecvata, deoarece asemenea informatii pot contribui intr-un anumit fel la formarea convingerii judecatorului)[10] . Atunci cand aceste persoane consimt sa fie martori si fac depozitii in acest sens, la fel ca depozitia oricarui alt martor, sa fie decisiva in rezolvarea cauzei pentru ca din moment ce consimt acest lucru ei au toate drepturile si obligatiile prevazute de lege si deci, ei pot fi pedepsiti pentru infractiunea de marturie mincinoasa .

Totusi pentru un astfel de autor al marturiei mincinoase, instanta va putea acorda, in unele situatii circumstante atenuante.

In procesul civil, conform art. 189 cod procedura civila nu pot fi ascultati ca martori interzisi si cei stabiliti de lege incapabili de a marturisi. De asemenea, nu pot depune marturie rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv, sotul, chiar daca este despartit, cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa. In acest sens exista insa o exceptie referitoare la cauzele privind starea civila a persoanei, precum si la divort, in care pot aparea ca martori si rudele (cu exceptia descendentilor).

In literatura juridica s-a propus introducerea ca si in codul de procedura civila, a unei dispozitii similare aceleia din art.80 cod de procedura penala in conformitate cu care sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna marturie ca martori. Printr-un “rationament per a contrario”, ar rezulta ca, daca aceste persoane accepta, atunci pot aparea ca martori in proces.

Pentru a putea fi savarsita infractiunea de marturie mincinoasa, calitatea de martor a unei persoane trebuie sa fie legal atribuita in momentul audierii sale.

Nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa persoanele care nu pot fi audiate ca martori, din orice motiv.

Pot fi subiecti activi ai infractiunii, atat martorii citati legal, cat si cei care au fost admisi de organele judiciare, dar s-a comis citarea lor sau nu a primit citatia (art.319 alin. 3 cod procedura penala).

Nu pot fi ascultati ca martori membrii Corpului Diplomatic,o atare incompatibilitate este, credem, absoluta, datorita functiilor detinute de aceste persoane si ea se intemeiaza pe reciprocitate.

3.2. Minorul

Minorul poate fi ascultat ca martor, dar daca are varsta sub 14 ani el nu va raspunde pentru marturie mincinoasa, deoarece nu raspunde penal pentru faptele sale (art.99 cod penal). Intre 14-16 ani minorul va putea fi subiect activ al infractiunii de marturie mincinoasa daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant iar daca acesta a implinit varsta de 16 ani raspunde penal pentru faptele sale.

3.3. Expertul

Expertul este o alta persoana care poate fi subiect activ al infractiunii. In sensul larg al cuvantului, expertul este o persoana care poseda cunostinte deosebite intr-un anumit domeniu. O astfel de persoana poate fi chemata in aceasta calitate, intr-o cauza civila, penala, administrativa, disciplinara etc. pentru a contribui cu cunostintele sale de specialitate la lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului. Activitatea expertului are o importanta deosebita in solutionarea cauzei respective. Ca mijloc de proba, expertiza contribuie la realizarea cunoasterii aprofundate si dupa criterii stiintifice a imprejurarilor la care se refera. Expertii au rol de a contribui ca specialisti la lamurirea unor situatii de fapt. Rolul instantei este de a discuta contestarile si concluziile expertilor[12] . Daca cu aceasta ocazie, in raportul de expertiza se fac afirmatii cu caracter mincinos referitor la imprejurarile esentiale ale cauzei despre care expertul a fost intrebat, el devine subiect al infractiunii de marturie mincinoasa. Art. 260 cod penal se refera numai la expertul chemat sau numit de organul care instrumenteaza cauza.

In situatia in care expertiza a fost efectuata de catre un serviciu medico-legal, laborator criminalistic sau orice institutie de specialitate, nu va putea raspunde pentru infractiunea de marturie mincinoasa persoana care, fiind angajatul acelui serviciu, laborator sau institut, a inlocuit raportul sau expertiza (art. 119 alin. 2 si 3 cod de procedura penala), o astfel de persoana va raspunde pentru abuz de serviciu sau pentru fals in inscrisuri oficiale[13] .

Intucat legea distinge intre expertiza si constatarea tehnico-stiintifica sau constatarea medico-legala, persoanele care vor produce cele doua din urma mijloace de proba nu pot fi asimilate expertului. De aceea, ele nu pot fi subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa.

3.4. Interpretul

Interpretul este persoana chemata sau numita de organul judiciar care cerceteaza sau judeca o cauza pentru a servi ca traducator cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza a fi ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima sau cand unele inscrisuri sunt redate intr-o alta limba decat limba romana[14] .

Asadar, subiecti activi ai infractiunii de marturie mincinoasa nu pot fi numai martorul, minorul care a implinit varsta de 16 ani, expertul sau interpretul, ceea ce inseamna ca suntem in prezenta unei infractiuni ce se savarseste in persoana proprie.

In general, coautorul in aceasta materie nu exista[15] . In mod exceptional va exista coautor atunci cand, spre exemplu, intocmind aceeasi expertiza, doi experti s-au inteles sa ateste date neveridice referitoere la intrebari esentiale puse de organul judiciar, in aceeasi cauza.

Infractiunea de marturie mincinoasa este susceptibila de fi savarsita in participatie sub forma complicitatii si a instigarii. Pentru instigator si complice nu se vor cere vreo calitate speciala.

Daca instigarea neurmata de executare a fost savarsita prin constrangere ori corupere, atunci fapta va intra sub incidenta art. 261 codul penal (Incercarea de a determina marturia mincinoasa) si sub aceea a dispozitiilor art. 29 cod penal (Instigare neurmata de executare), cu conditia ca cel instigat sa fie acceptat, fie si numai temporar ideea savarsirii unei infractiuni de marturie mincinoasa.

Exista instigator la marturia mincinoasa atunci cand martorii au dat urmare indemnului si au facut declaratii nereale in fata organelor judiciare[16] . In acest sens, practica judiciara in materie arata ca, odata ce martorii au dat urmare indemnului inculpatului si au facut declaratii nereale in fata organelor de cercetare penala, nu poate influenta situatia inculpatului, deoarece o asemenea retragere, chiar facuta in conditiile art.260. alin 2 cod penal (inainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie), nu constituie desistare in sensul art. 29 cod penal, ci numai o cauza de imputare, care neavand caracter personal, are ca urmare condamnarea inculpatului pentru instigare la infractiunea de marturie mincinoasa.

Daca instigarea nu s-a facut prin constrangere sau corupere si ea nu a avut nici un moment atitudinea de a determina pe martor, expert sau interpret sa-si insuseasca scopul urmarit de instigat, atunci aceasta va fi o fapta care nu intra in campul de actiune al legii penal[17] , si nu o instigare neurmata de executare, pentru a fi incidente dispozitiile art.29 cod penal. In acest sens, pentru a exista infractiunea de instigare neurmata de executarea prevazuta in art. 19 cod penal, este necesar ca cel instigat sa-si fi insusit fie chiar pentru scurt timp, hotararea de a comite infractiunea, la care apoi sa fi renuntat. Daca insa instigatorul nu a reusit sa determine nici un moment pe cel fata de care si-a efectuat indemnurile sale sa comita fapta, exista o simpla instigare esuata, cu rezultat negativ care in principiu, nu cade sub incidenta legii penale.

Practica judiciara in materie arata in acest sens, ca daca martorii asistenti care au semnat procesul verbal incheiat la fata locului de organele de cercetare, fiind instigate de catre invinuit, au trecut sub tacere unele fapte in legatura cu infractiunea imputata acestuia, pe care le cunoaste personal, dar ulterior acestia, fiind audiati de instanta, au declarat adevarul, in sarcina celui care l-a indemnat sa nu arate ceea ce stiau, nu se va putea retine instigare la infractiunea de marturia mincinoasa, ci numai o instigare neurmata de executare, in sensul art. 29 cod penal[18] . Daca, dand urmare indemnurilor instigatorului, autorul a facut declaratii mincinoase in sensul prevederilor art. 260 alin. 1 cod penal, infractiunea de marturie mincinoasa s-a consumat. Ca atare, chiar daca martorul isi retrage marturia in timp util, potrivit art. 260 alin 2 cod penal, instigatorul se va sanctiona conform art. 27 cod penal, cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, ci nu cu pedeapsa mai usoara prevazuta de art. 29 cod penal pentru instigare neurmata de executare.

4. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal al infractiunii de marturie mincinoasaeste statul, ca titular al valorii social a infaptuirii justitiei, reprezentat prin organul judiciar a carui activitate a fost periclitata.

Subiectul pasiv al infractiunii poate fi o persoana fizica a carei libertate sau demnitate este amenintata sau vatamata prin savarsirea infractiunii de o persoana judiciara ale carei interese pot fi atinse sau vatamate print-o marturie mincinoasa[19] .

Ase vedea art. 83 Cod procedura penala si art. 193 Cod procedura civila.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

Vintila Dongoroz si colaboratorii – Explicatii teoretice ale Codului penal roman – Editura Academiei, Bucuresti, 1969, pag. 10.

Avram Filipas – Infractiuni contra infaptuirii justitiei – Editura Academiei Bucuresti, 1985. Pag. 49.

I.Stoienescu, S.Zilberstein, Drept procesual civil – Teoria generala – Bucuresti, Editura didactica si pedagogica Bucuresti, 1963, pag. 383.

Tribunalul Suprem – Sectia penala Decizia nr. 1809/1972, in Culegera de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972, pag. 433. Tribunalul Supem – Sectia penala Decizia nr. 504/1971 in volumulV- Papadopol, Popovici. Repertoriul de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, Editura Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1977, pag. 336.

A.Ionascu, Probele in procesul civil – Bucuresti – Editura Stiintifica, 1969, pag. 174.

A. Ionascu, Probele in procesul civil – Bucuresti – Editura Stiintifica, 1969, pag. 67.

Tribunalul Judetean Timis – Decizia penala nr. 657/1971 -Revista Romana de Drept nr. 1/1972, pag.144.

R.Garrand, Trattle theorique et partique de droit francois – vol. III Paris, 1935, pag.4.

R.Vonia -Droit penal special – Editor teme I Paris Dallas, 1968,PAG. 384.

Tribunalul Suprem- Decizia nr. 1168/1964 – nepublicata.

N.Iliescu, Explicatii teoretice ale codului penal roman, vol.IV, Bucuresti, Editura Academiei, 1972,  pag.180

Art.128, art.8 Cod procedura penala si art. 142 si 143 Cod procedura civila.

Gh. Daranga, D. Sucinescu CODUL penal – comentat si adnotat. Partea speciala col. II Bucuresti, Editura Stiintifica si enciclopedica 1977 pag. 117.

Tribunalul Suprem-Sectia generala-Decizia nr.1877/1976 din Revista Romana de Drept nr. 9/1977, pag. 65.

L.Biro-nota criticata la Decizia penala nr. 1230/1969 a Tribunalului Judetean Cluj din Revista Romana de Drept nr. 4/1969, pag.68. Tribunalul Suprem-Sectia generala-Decizia nr. 2809/1972 din Revista Romana de Drept nr. 2/1973, 168. Tribunalul Suprem-Sectia generala, Decizia nr. 1650/1972 in CD din 1972, pag. 291

Tribunalul Judetean Bihor-Decizia penala nr. 294/1982, Revista Romana de Drept nr. 12/1982 pag.53

L. Biro nota criticata in Decizia penala nr. 1230/1969 a Tribunalului  Judetean Cluj din Revista Romana de Drept nr. 4/1969, pag.68.

Etichete:Drept penal, expert, interpret, marturie mincinoasa, minor

Publicat de: jora pe 2 Martie, 2009 Categorie: Drept penal  Subscrie