ORGANELE VORBIRII

Aparatul vocal uman se compune din trei sisteme fundamentale de organe. Primul sistem il formeaza:

Organele de respiratie a caror functie in legatura cu limbajul consta in faptul ca ele dau curentul de aer ce formeaza vibratia coardelor vocale, vibratie pe care o produce unda sonora ca atare. Din aceste organe fac parte plamanii si muschii pe care ii pun in miscare, in special diafragmul, care atunci cand se bolteste in sus in forma de cupola, apasa de jos asupra plamanilor si produce diferite izbituri de intensitate diferita, corespunzatoare silabelor pronuntate.

Tot din acest sistem de organe fac parte bronhiile si traheea prin care curentul de aer se duce catre sistemul urmator al organelor vorbirii - catre laringe.

2.Laringele - fiind continuarea traheei, e format din patru cartilaje. In spatiul dintre aceste cartilaje sunt dispuse in cavitatea orizontala coardele vocale, anume doi muschi subtiri, elastici, pe care aerul iesit din trahee ii pune in miscare vibratorie. Asezarea coardelor vocale permite, datorita mobilitatii cartilajelor de care sunt fixate, sa se produca miscari de doua feluri:

- coardele vocale se pot intinde sau pot ramane destinse;

- se pot alipi sau se pot indeparta la capete in asa fel incat se formeaza intre ele un spatiu denumit glota. Cand coardele vocale sunt intinse si apropiate, adica glota este inchisa, atunci patrunzand intre marginile corzilor indreptate una spre cealalta aerul expirat le pune in miscare vibratorie, in urma carui fapt se produce unda sonora. Cand coardele vocale nu sunt suficient de apropiate, datorita faptului ca aerul trece fara a se freca prea mult de marginile lor, se produc sunete slabe, de soapta. Cand respiratia e libera si nu e sonora, coardele vocale raman cu totul destinse, iar glota complet deschisa.

3. Al treilea sistem al organelor vorbirii e asezat deasupra laringelui. Acesta e format din cavitatea bucala si nazala, care reprezinta un fel de tub asezat deasupra. Cavitatea bucala reprezinta cel mai important rezonator al undelor sonore care apar in laringe. Prin modificarea marimii si a formei cavitatii bucale se formeaza sonoritatea definitiva a vocalelor.

Cavitatea bucala e de asemenea organul care creaza obstacole speciale pentru aerul expirat. Inlaturarea prin aer a acestor obstacole produce acele sunete - zgomote, care se numesc consoane. Cavitatea nazala indeplineste functia unui rezonator auxiliar, catre care trecerea poate fi sau deschisa sau inchisa de catre valul palatului, adica de partea posterioara mobila a palatului. In primul caz se produc sunete nazale, ca de pilda consoanele sonore m - n, iar in al doilea caz - sunete nenazale.In felul acesta, aparatul periferic al vorbirii este extrem de complex, necesitand o coordonare extrem de fina a mai multor miscari care se produc simultan.

Deci vocea e rezultatul sunetului care se formeaza in perimetrul laringelui, datorita vibratiei coardelor vocale, vibratie datorata coloanei de aer care e trimisa de contractia muschilor expiratori si de plamani.

Cuvantul este produsul vocii. Vocea si cuvantul se concretizeaza din sinteza functiilor tuturor organelor care colaboreaza si conduc acest proces.