Caracteristicile psihicului uman

CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN

- face parte din continuumul general al psihicului;

- reprezinta un moment de discontinuitate evolutiva;

- natura informationala, functie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicarii organismului cu mediul extern, functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in dinamica organismului cu mediul.

Prima caracteristica esentiala a psihicului uman - pregnantul Dinamism evolutiv - constituirea organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadiala; in plan psihic evolutia ramane permanent deschisa amplificandu-si spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala.

A doua caracteristica - Complexitate structurala si functionala - sistemul psihic uman - SPU - poseda cea mai mare eterogenitate modala, cea mai intinsa plaja de variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual; psihicul uman are in alcatuirea lui elemente primare si comportamente proprii numai lui, de genul proceselor secundare superioare - gandirea logica bazata pe principiul generalizarii, abstractizarii si formalizarii, imaginatia creatoare, emotii si sentimente superioare de ordin estetic si socio- cultural, complexe structuri aptitudinale de executie si creatie, memorie istorica, vointa deliberativa, trasaturi caracteriale, limbajul articulat, motivatie socioculturala, functia decizionala, functia de valorizare axiologica; complexitatea structurala a psihicului uman reiese si din schema logica de organizare interna a lui; schema se dispune pe verticala - ne dezvaluie caracterul plurinivelar al organizarii interne, delimitarea principalelelor susbsisteme dupa criteriul inferior-superior, primar-secundar; pe orizontala.

Freud - 3 instante - sinele (id-ul), supraeul (superego), eul (ego) - aceasta notiune de organizare multinivelara se aplica functiilor si proceselor particulare de la senzatie la gandire.

3 niveluri esentiale ale organizarii SPU

1. Nivelul inconstient

- Leibnitz - existenta "perceptiilor mici" care se produc sub pragul constientei si pot influenta perceptia si gandirea constienta, facand astfel primele referiri la existenta unor fenomene psihice inconstiente;

- Maine de Biran - perceptii obscure deoarece continutul lor nu relateaza nimic in mod direct;

- Fechner - senzatii subliminale care nu reusesc sa se individualizeze in planul constiintei dar influenteaza prin potentare si diminuare pe cele constiente;

- Helmholtz - existenta unor rationamente inconstiente cu ajutorul carora explica fenomenul de insight.

Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale inconstientului:

Freud - inconstientul individual - 2 componente cu rol diferit in dinamica sistemului personalitatii - inconstientul primar, inascut - exprima natura biologica a omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului; structurat dupa principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si frustratie; in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul libidoului; libidoul este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor de dezvoltare si organizare a personalitatii; principala sa cale de exprimare a continuturilor interne sunt modalitatile simbolice, deghizate: visele, lapsusurile, actele ratate, inversiunile si aglutinarile verbale, acestea reprezinta latura functionala cotidiana a inconstientului; trasaturile specifice inconstientului primar sunt incarcatura energetica deosebita si inaltul dinamism care reflecta periodicitatea starilor de necesitate ale organismului; in sistemul de personalitate corespunde sinelui; - inconstientul secundar, dobandit - corespunde supraeului in sistemul personalitatii; este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de autocenzura; inconstientul primar si cel dobandit sunt structuri stabile ale personalitatii, ele neevoluand si nemodificandu-se semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitatii; deci si conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent, solutionarea fiind interventia celei de-a treia instante eul.

Jung - inconstientul colectiv - alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental; la nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascutaa si o memorie individuala formata in ontogeneza. Arhetipurile - alcatuite pe principiul interactiunii antagonice intre fortele constructive si cele distructive asociate cu destinul - sunt elemente ale vietii psihice ancestrale, articulate in tipare care vor ghida din interior, in sens imperativ formarea personalitatii de suprafata a individului.

Adler - desexualizeaza inconstientul, il reduce la relatia dintre sentimentul inferioritatii si relatia de compensare a carei dinamica se transforma in motorul dezvoltarii si devenirii personalitatii.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Horney - interpreteaza inconstientul prin prisma sentimentului de securitate si opusului acestuia anxietatea; conflictele isi au originea in relatia individului cu mediul social.

Erich Fromm - inconstientul apare cu forta de inradacinare a eului in lume, aceasta fiind conditia esentiala a echilibrului interior; modul de relationare al individului cu mediul social depinde printre altele de selectivitatea instinctului sau a sentimentului de inradacinare.

Wilber - identifica 5 tipuri de inconstient - inconstientul fundament - continuturile lui pot deveni oricand constiente; inconstientul arhaic - cuprinde structuri primitive mostenite filogenetic; inconstientul submergent - rezultat al refularii sau reprimarii; inconstientul "pecete"- continuturi nerefulate dar refulabile; inconstientul emergent - structuri profunde de la nastere dar neproiectate spre suprafata inconstientului fundament.

2. Nivelul subconstient

- continutul memoriei de lunga durata care nu se afla in constienta dar care poate fi constientizat in situatii adecvate;

- cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri;

- mai intins decat inconstientul si constientul;

- in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele;

- o organizare dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente;

- autonomie functionala si dispune de mecanisme propii de autointretinere si autoconservare;

- asigura continuitatea in timp a eului; da sens adataptiv invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior; asigura consistenta interna a constiintei, durabilitatea ei in timp.

Subconstientul este indispensabil pentru defasurarea unei activitati mintale constiente "independente", adica in absenta influentei directe a obiectivelor sau fenomenelor externe.

3. Nivelul constient

- caracteristicile esentiale ale constiintei - discriminarea, disocierea, decentrarea, evaluarea, autoevaluarea, atribuirea si creearea de semnificatii;

- constiinta reprezinta o componenta, o forma sau un nivel al organizarii

psihice generale

Constiinta - definitie structurala - un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat printr-o emergenta integrativa, ireductubila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om.

Din punct de vedere genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura dezvoltarii functiilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se elaboreaza individual in ontogeneza.

Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al psihicului uman.

Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda eterogenitate si diversitate structurala interna, cu o gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele.

In interpretarea determinatiei functionale a constiintei sunt 2 orientari - orientarea statica - constiita apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita -Wundt si orientare dinamica care accentueaza procesualitatetea si temporalitatea constiintei - Wallon.

Punctul de vedere dinamic-constructivist.

Dpdv structural constiinta se desfasoara printr-un factor mediator denumit semn si se concretizeaza in constructia unor sisteme de semnificatii.

Concluzie - Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si interdependente.

Indicatori de evaluare a constientului

Indicatori comportamentali pentru evaluarea existentei si functionalitatii constientului la om:

- Starea de veghe - vigilenta - primul indicator comportamental al constientei; se exteriorizeaza in 2 forme - pasiva - stare de repaus static, privire absenta; are 2 semnificatii: absenta unui flux concret al constiintei si stare de meditatie, fara exteriorizari motorii; domina ritmul alfa; - activa - exploreaza campul visual in miscare - domina ritmul beta; in somn sau coma constatam absenta psihicului constient.

- Prezenta de sine - identitatea eului; orientarea in propia persoana.

- Orientarea relationala interpersonala - un indiciu esential al prezentei si functionarii normale a constientului.

- Orizontul informational - defineste statutul de model cognitiv intern al lumii externe.

- Capacitatea rezolutiva - principalele modalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive - a fi constient inseamna a reflecta obiectele si fenomenele externe prin prisma principiului si legii determinismului, a cauzalitatii; a fi capabil sa realizezi generalizari si sa operezi cu concepte; rezolvarea problemelor; realizarea de conexiuni corecte itre notiuni si judecati; intelegerea - decodificarea informatiilor noi.

- Orizontul motivational - raportul dintre forta motivelor primare si a acelor secundare; in plan comportamental determina tipul de personalitate egoist-mercantil sau altruist-spiritual; cuprinde proiectarea personalitatii in viitor prin intermediul dorintelor, aspiratiilor, idealurilor.

- Autoguvernare-autoorganizare - exprima functia de comanda - control a constiintei; autoreglarea - de tip inconstient - feedback-ul negativ; de tip constient; forme de autoreglare a constiintei - autoreglare dinamica, autoreglare de transferare, autoreglarea de optimizare, autoreglarea de dezvoltare, autoreglarea de anticipare.

- Planificarea actiunii si stabilirea scopului - inregistrarea motivului si stabilirea gradului de urgenta; formularea scopului; ce trebuie sa faca pentru a dobandii obiectul; adoptarea mijloacelor bune pentru dobandirea obiectului; prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii; analiza critica a rezultatelor.

- Modul de interactiune si coordonare a constiintei de sine si a constiintei lumii obiective - un indicator al organizarii si integrarii generale a constientului individual. Constiinta de sine - include cunostintele , pe care subiectul le dobandeste despre sine si autoestimarea care este realista, hiper-supraestimare, hipo-subestimare.

Evolutia constiintei de sine - poate cea mai importanta in seria devenirii personalitatii umane - o putem aseza pe temelia a 2 surse principale:

- realitatea bioconstitutionala, cu fluxurile informationale viscerale, proprioceptive, vestibulare, chinestezice, tactile si vizuale, prin care se formeaza imaginea integrata a Eului fizic

- externa, cu fluxurile informationale generate de compararea subiectului cu cei din jur si de asa-numita imitatie a modelelor (o persoana reala sau un model ideal pe care individul

incearca sa-1 ajunga si sa-1 asimileze in propria-i structura de personalitate).

- dpdv genetic, prima etapa a structurarii constiintei de sine este cenestezia, adica

ansamblul informatiilor despre mediul intern al organismului (in care includem starea functionala a principalelor organe interne, legate de realizarea functiilor biologice de baza - alimentare, circulatorii, respiratorii, excretorii, de perpetuare a speciei (sexuale).

- integrarea cenestezica incepe de la nastere (daca nu chiar din perioada embriogenezei) si devine fondul functional pe care se "grefeaza' etapele urmatoare, care vor determina constituirea structurilor secundare, superioare ale constiintei de sine.

- etapele urmatoare pot fi denumite etape de interactiune - individualizarea perceptiva - o succesiune ordonata de operatii de discriminare, combinare; identificare - secventiala si permanenta; autoportretizarea - un stadiu evolutiv mai inalt care se intemeiaza pe formarea credintei in propriul Eu; sinteza interioara - stadiul de articulare si integrare sistemica, subordonata si emergenta a functiilor si proceselor psihice-cognitive, afective, motivationale si volitive, legate de propria persoana intr-o formatiune psihologica superioara; functie indinspensabila, dar nu suficienta, pentru asigurarea continuitatii vietii sufletesti este memoria de noi insine; rationalitatea - rationamentul despre noi insine  si este desprinsa ca etapa si nivel integrativ specific al devenirii constiintei de sine; emergenta tensionala - o etapa esentiala a devenirii constiintei de sine; absenta sau slaba ei dezvoltare se manifesta prin depresie, pasivism, abulie;

autocontrolul sau vointa reflectata.

Stadiul integrarii tensionale se coreleaza cu stadiul integrarii volitionale, care rezida in reorganizarea continuturilor constiintei de sine dupa principiul intentionalitatii deliberative si al autocontrolului.

"Vointa de sine', ca dimensiune inalienabila a constiintei de sine, este mecanism specific de gestionare a intregului potential atitudinal-aptitudinal al personalitatii, imprimandu-i, in raporturile cu lumea, caracteristicile fortei sau slabiciunii, independentei sau dependentei, eroismului sau lasitatii.

Organizarea pe orizontala a sistemului psihic uman

- organizarea pe verticala pune in evidenta multinivelaritatea sistemului psihic uman, dupa criteriul inferior-superior, primar-secundar;

- organizarea pe orizontala dezvaluie eterogenitatea modala si intramodala a componentelor sale dupa continut, rol instrumental-adaptativ si mecanism;

- nivelul constient se va caracteriza prin cea mai mare diversitate structurala interna, prin cea mai inalta saturatie in conexiuni interne si externe si, implicit, prin cea mai mare capacitate adaptativa-rezolutiva si reglatoare.

Freud - constiinta ca rezultat al devierii de la legitatea naturala si de la esenta biologica a omului si, deci, ca un adaus artificial.

In abordarea sistemica - organizarea psihica pe verticala apare ca relatie de comunicare si interactiune in ambele sensuri intre cele trei niveluri, care, in sens ascendent, deriva unul din altul, iar in sens descendent se modeleaza si se restructureaza evolutiv si optimizant unul pe altul.

Potrivit principiului ierarhizarii, un nivel inferior se integreaza functional si se subordoneaza nivelului superior; pe masura trecerii de la nivelul inferior la cel superior, nivelul inferior isi ingusteaza sfera actiunii reglatorii, functia de reglare globala, supraordonata, care consta in relationarea adaptativa eficienta a sistemului ca tot cu mediul extern, fiind preluata de nivelul superior. in cazul nostru, nivelul inconstient, precedand genetic nivelul constient, reprezinta premisa si platforma necesare constituirii lui

In plan psihologic subiectiv, existenta inconstientului se probeaza si se atesta prin intermediul constientului, adica prin procesul de constientizare si de verbalizare, in stare de somn profund sau de coma, nefiind constient de sine, subiectul nu-si da seama nici de existenta inconstientului sau.

Daca procesul evolutiv-integrator se desfasoara in mod obisnuit de la inferior spre superior, in cazul nostru, de la inconstient la constient, procesul involutiv (regresia) are un sens invers: de la nivelul superior spre cel inferior; in cazul regresiei, transformarile entropic-involutive vor afecta mai intai

structurile si continuturile nivelului constient si abia ulterior pe cele ale nivelului inconstient.

In structura schemelor integrative ale comportamentelor si actiunilor ce stau la baza vietii de relatie a omului, vom gasi, selectate si ordonate dupa o anumita logica, in mare masura dobandita prin conditionare si invatare, elemente apartinand tuturor celor trei niveluri ierarhice ale SPU - inconstientul, subconstientul si constientul.

Genuri de relatii intre constient si inconstient

- Relatii circulare - continuturile constientului trec in inconstient, ca apoi, printr-un

proces germinativ, sa revina, nu neaparat integral, inapoi; acelasi lucru este valabil si pentru

continuturile inconstientului, gratie mai ales mecanismului reprimarii si celui al amanarii. O activitate mintala inceputa la nivel constient si nefinalizata poate fi transferata si continuata intr-o forma specifica la nivel inconstient, unde este posibila gasirea solutiei, revenind ca terminata in constiinta.

- Relatii de subordonare - dominanta functionala a unui nivel integrativ asupra celuilalt, respectiv, a constientului asupra inconstientului sau a inconstientului asupra constientului. In mod normal, intr-un sistem unitar, multinivelar, subordonarea se exercita de jos in sus, nivelurile inferioare supunandu-se celor superioare, in cazul de fata, legea de baza este cea a controlului inconstientului de catre constient, chiar atunci cand matricea comportamentala se structureaza in jurul unei componente motivationale sau afective de origine inconstienta.

- Relatii de coordonare sau de echilibru - cele doua niveluri se coreleaza si se balanseaza reciproc sub aspectul fortei functionale.