Intre Fiinta si Reprezentare, imaginea ca mediator

Intre Fiinta si Reprezentare, Imaginea ca mediator

Dialectica lui "a fi" si "a parea"

S-au scris destule despre imagine, si expansiunea abordarilor a ajuns la culme in secolul trecut, o data cu avintul mediatic. Cu siguranta, imaginea altereaza cunoasterea, daca incercam o hermeneutica simpla a raportului dualist intre imagine si persoana, intre esenta si aparenta. Pina la Dumnezeu ne maninca sfintii, pina la esenta ne maninca aparentele, de la cele pe care le construim involuntar si necritic pina la cele create de ideologul media. De ce ideolog? Inainte de toate, media il convinge in timp pe spectator sa-si formeze impresiile (aproape) exclusiv pe imagini, prezentari simpliste, reductioniste, cum se intimpla in privinta VIP-urilor sau personajelor nou lansate pe piata consumatorilor de imagine. Migratia masoara de fapt viata imaginii fiecarui personaj"lansat" in circulatia reprezentarilor.

Pe lista utopiilor cred ca se incadreaza si visul evadarii din imperiul imaginii, un imperiu tiranic, in care dizidentii-spre deosebire de cei politici-nu se fac auziti; nu poti critica Imaginea fara a te ajuta de Ea. Un dizident evadat din sistemul dictatatorial al imaginii ramine cu putine optiuni de viata-fie traiul intr-un schit solitar, fie intr-un un sanatoriu, fie o ia pe drumul celor anonimi sau neintelesi. Tiranica, religia imaginii nu propovaduieste iubirea de semeni, intelegerea (mai) profunda a celuilalt, ci cultul imaginii-"esti ceea ce pari", adica e mai important ce/cum pari/apari in fata celorlalti-cititori, alegatori, prieteni, colegi s.a.m.d. Omul este ceea ce pare?

Sclavii imaginii, poate nouazeci si noua la suta din oameni si mai bine, se consuma sperind sa-si perfectioneze imaginea publica pina la cele mai sensibile si sesizabile detalii, incurajati de moda, media, educatie- inteleasa la modul cel mai general cu putinta. Totusi, in societatile arhaice, Imperiul Imaginii nu se extinsese, si nu existau utopii ca cea imaginata mai sus; oamenii traiau linistiti, cu ritualurile lor.

Imaginea si caderea din societate

Daca "substantele", fiintele comunica inevitabil prin intermediul interfetelor, si daca imaginea ramine mai importanta decit persoana, comunicarea se intrerupe, simplu, cind "moare" imaginea cuiva. Birfele, zvonurile, deformarile, atit in conversatiile cotidiene, cit si, cel mai grav, in cimpul mediatic,-ajung sa anihileze persoana distrugindu-i imaginea publica. Iata moartea simbolica, sociala. Demascarile, intr-o societate justitiara ca a noastra, isi aroga, cu de la sine putere valoarea de adevar a verdictelor juridice. Cred ca perioadele electorale exemplifica pe viu moartea candidatilor prin distrugerea imaginii (publice), plamadita din speranta victoriei. Sau, ascensiunea politica datorata managerilor de imagine inteligenti.

Imaginea, ochiul dracului, mai parsiva decit banul

Capitalul imaginii oscileaza aleatoriu, dupa fluctuatiile modei, moralelor, judecatilor sociale in perpetua transformare. Natura ii face cadou omului un corp fizic, cu date bio-constitutionale a priori neutre estetic. Cultura impune "legile" de evaluare estetica, si, cum observau A.Finkielkraut si P.Bruckner (Noua dezordine amoroasa), "traim in era obiectiva si transparenta a examenului: il judeci pe celalalt pentru ceea ce este.[.] Si atunci cind nu este nimic, cind nu stie sa-si compuna o imagine, il respingi." Tot cei doi constata ca nu goliciunea e obscena, ci uritenia fizica. Natura se mai zgirceste uneori, si asa apar specimene dizgratioase, a caror imagine limiteaza accesul la personalitatile lor. Se stie ca atractia si simpatia, prima impresie tin in special de aspectul fizic, si apoi gestica, expresivitate, stil interpersonal-deci apanaje ale imaginii. Senzualitatea, atractia sexuala, piese forte din capitalul imaginii, impresioneaza pina si cea mai tare Ratiune, pretins "obiectiva". (In ce masura "virilitatea" unui candidat manipuleaza electoratul feminin? s.a.m.d.). Sclavia in fata simturilor, patronate de cel vizual, vrajeste in maniera samanica; cum sa renuntam la ceea dorim, la ceea ce deja face parte din noi?

Publicitatea, design-ul, grafica seduc cu un armament neconventional; ideea cade in fata imaginii deoarece societatile favorizeaza cunoasterea cu preponderenta pe cale vizuala. H.Wald (Ideea vine vorbind), inca din anii '80 critica televiziunea care abrutizeaza spectatorii, ii abstrage de la gindirea prin/cu idei. Nu e cazul sa reluam o polemica veche, avantaje si dezavantaje gasim in ambele stiluri de functionare a gindirii.[.]

Intre imagine si idee, s-a impus comoditatea intelectuala, suprematia placerilor ochiului si respectul uman conditionat de aparente.