Matricele Progresive Standard    M.P. (s) - seriile A, B, C, D si E

Consideratii generale

J.C. Raven formuleaza in 1936 principiul "matricelor progresive", care sta la baza constituirii testului M.P (s). In 1938 apare prima forma a testului (revizuita pe baza rezultatelor experimentale, in 1937 si in 1956). Testul isi are originea in gandirea psihologica a lui C.H. Spearman, C. Burt s.a. si in teoria psihologiei configurationiste (Ge­staltpsychologie). Desi datele asupra validitatii conceptuale prezinta unele discordante, majoritatea psihologilor gasesc ca testul M.P. standard este puternic saturat in factorul "g" si "K:m". J.C. Raven accentueaza ca testul propus de el nu masoara pur si simplu o performanta intelectuala, ci o capacitate generala de organizare a Gestaltului si de integrare a relatiilor. Faptul ca rezolvarea corecta a M.P. Raven presupune o buna performanta la testul Bender - Gestalt  (Bender - Santucci) - proba de structurare perceptiv - motrica a spatiului -, arata ca perceperea figurilor structurate, adica performantele vizual-motrice joaca un rol important in reusitele la testul Raven. S-ar putea spune ca daca testul M.P. (s) "masoara functia intelectuala", atunci realizeaza acest lucru bazandu-se pe performantele vizual-motrice. Scorul total la M.P (s) este influentat pe langa factorii amintiti, de capacitatea inductiva, de intelegerea relatiilor spatiale etc. si de factori nonintelectuali de personalitate (temperament, afectivitate, motivatie etc.)

In cursul celui de-al doilea razboi mondial M.P. (s) a fost utilizat pe scara larga in Anglia (fiind aplicat la cca.3 milioane recruti). De atunci si pana in prezent matricele progresive Raven (necolorat) si-au dovedit validitatea atat in orientarea scolara si profesionala a normalilor, devenind un test de inteligenta aproape "international", cat si in examinarea surzilor, a deficien­tilor mintali si a bolnavilor psihici.

Prezentarea testului

Testul M.P. (s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item consta dintr-un desen abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri ("matrice"), din care lipseste o parte  (un element). In urma examinarii matricei, subiectul trebuie sa decida care este figura unica (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeasi plansa sub matrice) potrivita pentru "incheierea" corecta a matricei. Probele simple sunt grupate in serii de cate 12 matrici, seriile fiind notate de la "A" la "E". Fiecare serie dezvolta o tema diferita ("A" - stabilitatea de relatii in structura matricei continue; "B" - analogii intre perechile de figuri ale matricei, "C" - schimbari progresive in figurile matricei; "D" - permutari, adica grupari de figuri in interiorul matricei; "E" - descompuneri in elemente ale figurilor matricei). Testul M.P. (s) desi cuprinde un singur gen de sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidentia, in stransa legatura cu inteligenta generala, capacitatea de restruc­turare (mobilitatea - rigiditatea mintala) si de transfer intrucat subiectul isi exerseaza tehnica de rezolvare in cursul par­curgerii probelor.

Fiecare proba  incepe cu o sarcina usoara (a carei rezolvare pare "de la sine"), urmata apoi de 11 probleme de dificultate crescanda. Unele cercetari arata insa, ca ordinea de dificultate a itemilor nu este riguros progresiva si se propune reordonarea itemilor in interiorul testului. Seriile se succed tot in ordinea dificultatii gradate, ceea ce favorizeaza o invatare reala pe parcursul problemelor.

Seria A

Cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate sa gaseasca figura unica necesara pentru completarea matricei din cele 6 figuri asezate sub matrice prin: analiza si diferentierea perceptiva fina a elementelor matricei, intelegerea relatiilor intre elementele structurii, identificarea partii lacunare, completarea marginilor partii lacunare (a "campului") cu fiecare figura din cele 6, date sub matrice si prin sinteza marginilor.

Seria B

In seria B fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-lea lipseste. In itemii B₁ si B₂, cele 4 parti ale matricei sunt identice. In itemii urmatori elementele difera si formeaza un intreg cu o structura relationala logica. Sarcina subiectului consta in descoperirea analogiei intre doua figuri (stabilirea relatiilor), prin diferentierea treptata a elementelor  (capacitatea de a concepe simetria intre figuri). Elementul potrivit pentru completarea matricei se alege din 6 figuri.

Seria C

Seria C este formata din matrici de cate 9 elemente ordonate (3 x 3) din care unul lipseste. Probele seriei se rezolva prin descoperirea schimbarilor progresive ale figurilor in interiorul matricei. Figurile prezinta modificari continue de pozitie si schimbari spatiale dinamice, care determina imbogatirea figurilor atat in plan orizontal, cat si in plan vertical (totalizarea elementelor noi in figura care lipseste). Raspunsul corect se alege din 8 posibilitati.

Seriile D si E

Seriile D si E cuprind cate 12 matrici, fiecare fiind compusa din cate 9 elemente (dar unul lipseste). Partea care lipseste se alege din 8 figuri prezentate sub matrice. Probele din seriile D sunt repartizate dupa principiul restructurarii figurilor pe plan orizontal si vertical. Rezolvarea corecta presupune urmarirea regularitatii consecutive a figurilor si alternarea lor in structura matricei (descoperirea criteriilor schimbarii complexe).

Probele din seria E se rezolva prin operatii de abstractizare si sinteza dinamica ce au loc in procesul gandirii superioare. Se cere observarea evolutiei complexe, cantitative si calitative, a sirurilor cinetice (dinamice). Elementul care lipseste poate fi completat pe baza de operatii algebrice  (adunare, scadere) efectuate asupra elementelor matricei.

Desfasurarea examinarii

Testul poate fi aplicat individual sau in grup (incepand de la 8 ani), fie cu timp limitat, fie cu rezolvarea in ritm propriu (in care caz se rezolva in maximum o ora). J.C. Raven este de parere ca in scopul cercetarilor cu caracter genetic sau in studiile clinice, este de preferat sa nu se fixeze un timp limita de rezolvare, deoarece "capacitatea maxima de gandire clara" variaza mai putin in functie de sanatate si se perfectioneaza mai putin prin practica decat viteza unei activitati intelectuale de precizie. In acest caz testul M.P (s) "masoara" in primul rand capacitatea maxima de observatie si de gandire clara. Examinatorul poate sa inregistr­eze in aplicarea individuala a testului, timpul scurs de la inceperea si pana la terminarea rezolvarii problemelor. Timpul mediu necesar rezolvarii celor 60 de itemi este de 40-50 minute; ritmul de activitate al subiectului poate fi considerat normal pana la timpul maxim de 60 de minute. Se stie insa ca sub 30 de ani ritmul rezolvarii testului este mult mai rapid, timpul mediu fiind de 30-35 minute.

In cazurile in care testul M.P (s) se aplica in scopul ierar­hizarii membrilor unui anumit grup cum ar fi selectia profesiona­la a candidatilor, este preferabila respectarea unui timp limita (se recomanda timpul maxim de 30 minute), ceea ce se comunica subiectilor. Testul "masoara" in acest caz capacitatea efectiva de rezolvare a subiectului in timpul dat. Datorita faptului ca rezolvarea primelor probe este deosebit de usoara, subiectul intelege sarcina cu o instructie prealabila minima. Vom prezenta totusi, in cele ce urmeaza, o instructie mai detaliata, destinata examinarii colective, care poate fi utilizata cu schimbari minime si in testarea individuala.

In situatia de examinare colectiva, se distribuie fiecarui subiect un exemplar din test tiparit (sub forma de caiet) si o fisa personala de cotare pentru inregistrarea raspunsurilor. Caietul test ramane inchis (in fata subiectilor) pana la semnalul dat pentru inceperea probei. Subiectii completeaza intai cu datele personale (numele, varsta, locul de munca (scoala), ocupatia, data examinarii, data nasterii) in rubricile corespun­zatoare ale fisei de cotare, dupa care toate creioanele se pun pe masa. Cerem atentie sporita si avertizam sa nu se scrie nimic pe caietul test.

Consemnul: "Aveti in fata un caiet cu 60 de planse (desene). Ele sunt aranjate in 5 grupe, notate cu literele A,B,C,D si E. In fiecare serie (grupa) sunt 12 probleme, aranjate in asa fel incat la inceputul fiecarei serii sunt probe mai usoare, iar la sfarsitul lor probele sunt mai grele. Deschideti caietele la prima pagina. In partea de sus a paginii (li se arata matricea A₁) se afla un desen notat cu A₁, din care lipseste o parte (li se arata pata ramasa alba). Sub aceasta imagine mare se afla 6 figuri, asemanatoare ca forma cu portiunea goala ramasa alba din desenul mare. Numai una din aceste figuri completeaza in mod corect, ca forma si ca desen, imaginea mare (li se arata matricea A₁). Care este acea figura unica ? Daca cineva raspunde corect spunem: "Foarte bine". Daca cineva raspunde gresit spunem: "Mai ganditi-va!". Apoi, indiferent daca au gasit sau nu figura adecvata, continuam: "Daca alegem figura nr.1, observam ca ea completeaza desenul ca forma, dar in interior nu are acelasi desen. Acelasi lucru il constatam si in cazul figurilor 3 si 5. Figura nr.2 este nepotrivita fiindca nu cuprinde nici un desen. Limitele din interiorul figurilor nr.4 si 6 sunt la fel cu cele din imaginea mare, care trebuie completata. Care se potriveste dintre 4 si 6 ? Figura nr.6 nu, deoarece are o parte alba, incompleta (li se arata). Deci figura nr.4 este cea corecta, fiindca primele 2 liniute orizontale din interiorul ei (li se arata) si cele 4 liniute verticale de la marginea interioara (li se arata) continua exact liniutele incepute, dar neterminate ale imaginii mari (li se arata din A₁).

Si acum, scrieti in rubrica corespunzatoare (A₁) a fisei primite de fiecare numarul 4, adica numarul figurii corecte. Aveti grija sa scrieti raspunsul vostru in rubricile care poarta seria si numarul problemei.

Ati inteles cum trebuie sa lucrati?

In cazul in care subiectii (sau unii dintre ei) nu au inteles sarcina, examinatorul va repeta explicatiile. Daca toti subiectii au inteles, examinatorul continua: "In fiecare proba, intr-un cadru mare se afla o imagine compusa din anumite figuri. Aceste figuri sau desene nu sunt alcatuite la intamplare, ci dupa o anumita regula. Aceasta regula trebuie sa o descoperiti la fiecare proba, ca sa puteti completa partea ramasa alba, cu una din cele 6 sau 8 figuri care se afla sub imaginea mare.

Treceti succesiv de la o proba la alta. Sa nu omiteti si sa nu sariti  peste nici o plansa. Respectati neaparat ordinea lor. Chiar daca aveti impresia ca ati rezolvat gresit o proba, sa nu va intoarceti la ea. Raspunsul vostru, adica numarul figurii alese, il scrieti cu atentie in rubrica corespunzatoare a fisei personale. Eventualele greseli le corectati prin taiere (cu creionul) numarul gresit si nu cu guma.

Dupa ce examinatorul s-a convins (pe baza probelor exer­citiu: A ₁ - A₅ la care este indicat sa se dea ajutor) ca toti subiectii inteleg sarcina, li se precizeaza timpul de rezolvare si se da comanda: "Incepeti sa lucrati cat mai corect si cat mai repede posibil" - fiind vorba de o examinare cu limitarea timpului. Sau: "Lucrati atent. Sa nu va grabiti prea mult. Incepeti." - atunci cand timpul este nelimitat (maximum o ora).

Instructia de fata poate fi prescurtata in functie de nivelul de intelegere al subiectilor (subiectului). Examinatorul nu va oferi celor examinati nici un fel de ajutor care depaseste limitele instructiei.

In cazul examinarii individuale, insusi examinatorul noteaza raspunsurile subiectului in fisa de cotare. Si in acest caz se respecta instructia (cu mici modificari impuse de aplicarea individuala a testului  si cu prescurtari posibile). Daca subiectul isi modifica raspunsul ales, examinatorul noteaza "corectarea" prin taierea raspunsului anterior si inscrierea celui nou in aceeasi rubrica. La evaluarea rezultatelor, raspunsurile se coteaza ca si in cazul evaluarii colective, adica ultimul raspuns indicat de subiect.

Cotarea raspunsurilor

Se acorda 1 punct pentru fiecare raspuns corect. Raspunsurile corecte la cei 60 de itemi sunt date in tabelul 1.

Punctajul obtinut prin numararea raspunsurilor corecte se calculeaza atat pentru fiecare serie (cote partiale), cat si pentru testul intreg (cota totala). Subiectul poate realiza cel mult 60 de puncte (cota maxima). Pentru numararea si cotarea rapida a raspunsurilor corecte se recomanda folosirea grilei de corectie  (care se va aseza peste fisa personala a subiectului).

Tabelul numarul 1

Grila Matricelor Progresive Raven - Standard

Interpretarea rezultatelor

Cota bruta, adica numarul total de raspunsuri corecte obtinute de catre subiect, nu are semnificatie psihologica luata izolat. Ea primeste valoare diagnostica in raport cu rezultatele standardizate (etalon) si comportamentul subiectului in situatia de examen. Datele adunate formeaza un "limbaj al sistemelor", care contine si vehiculeaza in forma codificata informatii, sensuri psihologice. Intelegerea semnificatiei psihologice cuprinse in conduite si in performante presupune "interpretarea" (decodificarea) lor, pe baza cunoasterii codului.

Interpretarea cantitativa

Raportarea performantei la etalon permite stabilirea (in Centile sau in coeficient de inteligenta) nivelul de inteligenta generala al subiectului. Acest prim pas reprezinta momentul interpretarii cantitative a rezultatelor examenului psihologic. Prezentam in continuare cateva etaloane (tabelele numarul 2, 3 si 4, elaborate de catre I. Holban (Romania), J.C. Raven (Anglia) si L. Rapen (Cehoslovacia) - pentru interpretarea rezultatelor adunate prin administrarea colectiva (folosite si in caz de autoadministrare) sau individuala a testului M.P(s). Mentionam insa ca etaloanele straine prezentate nu au decat valoare orientativa pentru populatia romaneasca.

Tabelul numarul 2

Test colectiv - Etalon pentru elevi (Romania)

Tabelul numarul 3

Test colectiv - Etalon pentru copii (Anglia)

Tabelul numarul 4

Test colectiv - Etalon pentru adulti (Anglia)

Tabelul numarul 5

Test individual - Etalonul pentru copii (Anglia)

Centile

Varsta cronologica (in ani)

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Tabelul numarul 6

Test colectiv (30 minute) - Etalon realizat pe populatie generala (Romania)

Fixarea nivelelor de reusita la MP (s) in intervale Centile, corespunzatoare gradelor diferite ale inteligentei, permite clasificarea persoanei examinate in functie de scorul realizat. Performanta intelectuala astfel "masurata" permite includerea subiectului in unul dintre cele cinci grade (nivele) diferite de inteligenta.

Gradul I: Inteligenta superioara. Performanta subiectului, raportata la performanta medie a grupului de varsta din care face parte, atinge sau depaseste centilul 95.

Gradul II: Inteligenta deasupra nivelului mediu. Performanta atinge sau depaseste centilul 75.

Gradul II +: Performanta atinge sau depaseste centilul 90.

Gradul III: Inteligenta de nivel mediu. Performanta se situeaza intre centilele 25-75.

Gradul III +: Performanta depaseste centilul 50.

Gradul III -: Performanta se situeaza sub centilul 50.

Gradul IV: Inteligenta sub medie. Performanta nu depaseste centilul 10.

Gradul IV -: Performanta nu depaseste centilul 10.

Gradul V: Deficienta mintala. Performanta nu depaseste centilul 5.

Cota totala realizata de catre subiect poate fi interpretata si in termeni ce coeficient de inteligenta (QI), intrucat fiecare performanta corespunde unei valori definite QI. Prezentam in continuare - dupa L. Repan - valorile QI care corespund scorurilor realizate de subiectii intre 8 si 30 de ani. (tabelul numarul 7).

Tabelul numarul 7

Transformarea rezultatelor in QI

Pentru subiectii de la 35 la 60 de ani, QI se calculeaza cu ajutorul unei formule de corectie (reusita fiind sensibila la factorul varsta):

Tabelul numarul 8

Performanta asteptata (in %) la:

De exemplu, T.B. (VC = 50 ani), Cotat totala = 33 puncte. Scorului de 33 de puncte la varstele cronologice de 16-30 de ani ii corespunde un QI = 86 (tabelul 6). Inmultim 86 cu 100 si impartim rezultatul la 82 (performanta asteptata la 50 de ani, dupa tabelul 7). Deci, , adica 105 rotunjit.

Pe baza coeficientului de inteligenta, subiectul este inclus in unul din nivelele de inteligenta din tabelul numarul 9.

Tabelul numarul 9

Clasificarea intelectuala

Persoana examinata poate "rezolva" (corect sau gresit) prin ghicire, unele din cele 60 de probleme cuprinse in MP (s). Numarul alegerilor ghicite este proportional cu totalul raspunsurilor gresite. Persoanele cu performante scazute rezolva corect, in general, mai multe probleme prin ghicire decat subiectii cu cote ridicate. Din aceasta cauza, un scor total scazut este intotdeauna mai putin valid si mai putin fidel decat unul ridicat.

Pentru majoritatea cotelor totale s-au stabilit scorurile partiale asteptate la fiecare serie (tabelele 9 si 10). Prin scaderea scorului partial asteptat din cota partiala realizata se obtine discrepanta fiecarei serii. Aceste discrepante se exprima numeric (de exemplu, 0, -1, +2, -2, +1) si constituie de asemenea un indice al validitatii si fidelitatii rezultatelor. Scorul total compus din cote partiale care prezinta discrepante de peste doua puncte nu poate fi acceptat la valoarea lui normala ca fiind o estimare precisa a capacitatii intelectuale generale. Totusi, in scopuri mai generale se accepta si un scor total ca fiind relativ valid, chiar daca prezinta discrepante interne mai mari de doua puncte.

Totalizand valorile absolute ale discrepantelor (indiferent de faptul ca sunt  + sau -), obtinem indicele de variabilitate a rezultatelor (stabilitate - fluctuatie in activitatea subiectului). Daca indicele de variabilitate este mai mare sau egal cu 7, se acorda o incredere redusa rezultatului examinarii, subiectul fiind retestat cu o alta metoda.

Tabelul numarul 10

Compozitia normala a scorului

Interpretarea calitativa

Inteligenta nu poate fi "masurata" in stare pura. In diagnosticarea ei, pe langa criteriul procesualitatii imbinat cu aspectul de performanta (de efect), trebuie sa tinem seama de intreaga personalitate a subiectului examinat. Existenta interdependentelor intre inteligenta si celelalte aspecte ale personalitatii nu face insa imposibila masurarea inteligentei. Dar neglijarea legilor interactiunii constituie o sursa sigura a diagnosticarii incorecte. Chiar in rezolvarea aceleiasi sarcini - cotidiene sau experimentale - contributiile factorilor de personalitate variaza de la un om la altul. La unii, de exemplu, functiile psihice implicate se structureaza intr-un mod adecvat sarcinii, asigurand astfel reusita chiar in conditiile unor aptitudini intelectuale mai modeste. La altii, dimpotriva, insuccesul - in pofida factorilor intelectuali mai dezvoltati - de datoreaza absentei autocontrolului, a organizarii si planificarii, a nivelului motivatiei. Tocmai acesti factori fundamentali ai adaptabilitatii la situatiile problematice, care contribuie la individualizarea personalitatii, scapa in mare masura probelor de inteligenta, ceea ce nu inseamna ca examinatorul care dispune de o intuitie (insight) psihologica dezvoltata nu le poate sesiza.

Tabelul numarul 11

Compozitia normala a scorului (testare colectiva sau autoadministrare)

Sarcina examinatorului, in cursul diagnosticarii, nu se reduce numai la includerea subiectului in diverse tipuri de inteligenta sau de afectivitate, temperament etc. definite in mod teoretic. Gratie caracterului lor general, definitiile teoretice nu se potrivesc intocmai cazului particular. Pornind de la tipologie, psihodiagnosticianul cauta sa evidentieze individualitatea, unicitatea cazului studiat.

Concretizarea principiilor metodologice enuntate se realizeaza prin "arta profesionala" a psihologului. Prin formularea diagnozei individuale se urmareste intelegerea, cunoasterea "amanuntelor" importante. Examinarea psihologica va fi astfel conceputa si realizata, incat sa permita - pe baza interpretarii calitative a datelor - conturarea profilului intelectual al subiectului.

Ilustram cele spuse prin prezentarea cazului L.S. (Cl. a VIII-a, Sc. gen.,      VC = 15 ani si 9 luni, sex barbatesc):

Cota totala = 22 puncte;

Discrepanta: -2; -1; +2; -2; 0;

Gradul: IV ;

QI  = 71;

Timp  = 30 minute.

Datele psihometrice prezentate indica subdezvoltarea mintala generala a subiectului. Performantele sale il situeaza la limita superioara a debilitatii mintale. Potentialitatile intelectuale ale lui L. S. sunt foarte limitate. Ignorarea aproape totala a coerentei logice la MP (s), care ne indica inteligenta generala slaba, se datoreaza capacitatii reduse de a stabili relatii, datorita cantonarii in conduite operatorii inferioare varstei cronologice a subiectului.

In continuare subiectul este examinat - atat pentru verificarea informatiilor furnizate de proba Raven, cat si pentru cunoasterea inteligentei verbale - cu probe piagetiene (teste operatorii formale de: combinare; logica propozitiilor si proportii-probabilitati), BINET-SIMON si WISC. Rezultatele: Cota_Piaget = Q_i; VN_Binet = 11 ani si 9 luni; QI_Binet=74; QIV_WISC=70 - 74; QIP_WISC=70 - 74; QIT_WISC=70 - 74.

Performanta slaba la testul Raven este confirmata de nereusita subiectului la probe piagetiene (T.O.F.C., T.O.F.L.P. si T.O.F.P.). Subiectului ii sunt inaccesibile problemele formale. Capacitatea de inventie, de gandire asociativa si de organizare sunt nedezvoltate. Factorul de planificare fiind deficitar, subiectul trebuie condus, dirijat in intelegerea si rezolvarea problemelor. Astfel, la proba cuburilor si la aranjarea de imagini (din WISC), fara reglare externa, subiectul inregistreaza o reusita inferioara celeia realizate in conditiile acordarii ajutoarelor externe. Capacitatea lui de utilizare eficienta a ajutoarelor programate ne permite sa-l diferentiem, prin efectul factorului educabilitate, de intarziatii mintali.            

Coeficientii de validitate, cuprinsi in tabelele 11 si 12 sunt puternic semnificativi (p = 0,01). In urma verificarii fidelitatii testului MP (s) (procedeul retestarii) J.C. Raven gaseste coeficientii de constanta (stabilitate) intre 0,83 si 0,93 la subiectii intre 13 si 50 ani.

Dispersia mare a performantelor la WISC (Scara verbala: Intelegere +; aritmetica - -; Asemanari +; Vocabular -; Scara de performanta; Completare de imagini ++; Aranjare de imagini - -; Cuburi -; Cod B 0) indica eterogenitatea mare a performantelor. Subiectul stapaneste insuficient limbajul, ceea ce ii impiedica accesul la formele superioare ale gandirii verbale, la operatiile formale, fapt constant si la probele operatorii (piagetiene). La probele de analiza si reconstructie L.S. prezinta dificultati de analiza, sinteza, generalizare si abstractizare chiar si la nivel concret. Aranjarea de imagini in vederea reconstituirii unei istorioare evidentiaza dificultati in intelegerea, in cautarea dirijata, in desprinderea ideii directoare din context, in controlul critic al ipotezelor. Rezultatele slabe la rationamentul matematic, corelat cu performanta la proba Raven si la probele de calcul din scara Binet - Simon indica un ritm lent si o nesiguranta mare in gandire, alaturi de dificultatea de a opera cu continuturi (informatii) abstracte si absenta deprinderilor elementare de calcul mintal. Datorita capacitatii reduse de a organiza materialul, L.S. pierde frecvent informatii esentiale. Subiectul memoreaza mai bine materiale verbale nestructurate. Fidelitatea insa, chiar si in acest caz lasa de dorit.

L.S. este timid si anxios in situatii de examen, prezinta frecvent inhibitii emotionale. Subiectul apartine tipului slab, cu reactivitate emotionala mare si cu rezistenta redusa la efort. Aceste trasaturi se accentueaza la acele sarcini verbale care implica cu precadere operatii formale. Subiectul in aceste situatii, contrar asteptarilor devine pripit si superficial. L.S. se simte degajat la probele mai usoare, predominant practice, desi performantele sale nici la acestea nu depasesc nivelul operator concret.

In concluzie, subiectul prezinta intarziere in dezvoltarea mintala, apropiata de constructia genetica neterminata proprie debililor mintali. Totusi prin capacitatea sa de invatare, superioara debilitatii mintale, L.S. se diferentiaza de categoria intarziatilor mintali. Diagnostic: inteligenta de limita.

Calitati psihometrice ale testului MP (s)

Tabelul numarul 12

Validitatea concurenta si de continut a MP (s)

Tabelul numarul 13

Validitatea predictiva a MP (s)