Behaviorism si neobehaviorism

BEHAVIORISM SI NEOBEHAVIORISM

Continuturi:

1.1.  Precursorii behaviorismului: scoala rusa de reflexologie (I.M. Secenov, I.P. Pavlov), E.L.Thorndike

1.2.  Intemeierea behaviorismului : J.B.Watson

1.3.  Neobehaviorismul : Cl. Hull, E. Guthrie, Ed. Tolman, B. Skinner

1.1  Precursorii behaviorismului

I.N. Secenov (1829-1905) este autorul lucrarii "Reflexele creierului", publicata in 1863. Aceasta lucrare este considerata drept prima incercare de constituire a unei psihologii bazata numai pe fiziologie. Secenov este considerat drept parintele fiziologiei ruse; formatia sa initiala a fost de inginer militar, apoi a efectuat studii medicale la Moscova si in Germania cu marii fiziologi ai vremii: H.Helmholtz, J. Műller, E. DuBois. A lucrat ca profesor si cercetator la St. Petesburg, Moscova si Odesa. Secenov este un precursor al behaviorismului intrucat considera ca activitatea psihica a omului isi gaseste expresia in stimulii din exterior. El a dorit sa realizeze o psihologie obiectiva bazata pe metode stiintei naturale. Autorul considera ca procesele psihice constituie o expresie a functiilor sistemului nervos central, iar fiziologia emisferelor cerebrale constituie cheia analizei stiintifice a fenomenelor psihice

I.P. Pavlov (1849-1936) a urmat seminarul teologic in orasul natal Riazan, apoi studii in domeniul stiintelor naturale la Universitatea din St. Petesburg; a urmat Academia militara medico-chirurgicala obtinand doctoratul in medicina. In 1890 Pavlov devine profesor si director al sectiei de fiziologie din Institutul de medicina experimentala. Intreaga sa activitate se va desfasura in cadrul acestui institut si dupa cum arata Pavlov "de aici inainte am avut o viata linistita alcatuita din evenimente obisnuite, familiare si de laborator" Pavlov, I.P. (1953

E.L.Thorndike (1874-1949) este considerat ca un predecesor important al behaviorismului. A obtinut doctoratul la Universitatea Columbia, New York, 1898, si a lucrat la acesta universitate pana in 1941; a fost presedinte al Asociatiei Americane de Psihologie (A.P.A.) in 1912. Teza sa de doctorat a fost publicata sub titlul "Inteligenta animala", reunind studii clasice in psihologia invatarii si reprezentand fundamentele unei noi teorii a invatarii: conexionism.

1.2  Intemeierea behaviorismului: ! ! !!!!!

J.B.Watson (1878-1958) a urmat studiile la Universitatea Furman, apoi si-a luat doctoratul la Universitatea din Chicago, unde au debutat si cercetarile sale si unde a fost numit ca asistent de laborator.  In 1908 a fost numit la catedra de psihologie a Universitatii John Hopkins fiind privit ca unul dintre cei mai promitatori tineri psihologi din Statele Unite. Domeniul central al cercetarilor sale era comportamentul animal.

Intre continuatorii lui Watson in spiritul behaviorismului clasic putem sa-i amintim pe Max Meyer, W. McDougall, E. Holt, A. Weiss, W. Hunter, K. Lashley.

Lucrarile sale de baza sunt Teoria matematico-deductiva a invatarii mecanice (1940), Principiile comportamentului (1943), Esentele comportamentului (1951), Un sistem comportamental (1952). Hilgard si Bower (1974) vorbesc despre Hull si teoria sistematica a comportamentului.

Conceptul central al teoriei lui Hull este deprinderea. Pe aceasta linie constatam o continuitate cu lucrarile lui Thorndike si Watson. Neobehaviorismul modifica schema initiala S-R introducand termenul O prin care se desemneaza organismul si ceea ce se intampla cu acesta astfel incat raspunsul nu va depinde intr-o maniera simplista de stimul ci si de organism. Acest termen mediator intre S si R se refera la istoria invatarii anterioare, programele de deprivare senzoriala, injectarea de droguri ca variabile experimentale. Tot ceea ce se intampla la nivelul organismului trebuie sa fie luat in consideratie in structura experimentului ca variabila intermediara.

Edwin Guthrie (1886-1959) si-a desfasurat activitatea la Universitatea din Washington si a fost puternic implicat in aplicatiile psihologiei in primul si al doilea razboi mondial. In al doilea razboi mondial a fost seful psihologilor in Divizia Maritima a Oficiului Informatiilor de Razboi.

Guthrie s-a facut cunoscut prin modelul conditionarii prin contiguitate. A fost un

Edward Tolman (1886-1957) si-a desfasurat intreaga activitate la Universitatea Berkeley din California. Tolman dezvolta un behaviorism cognitiv, focalizat pe o observatie obiectiva, pe comportamente globale proprii activitatii de zi cu zi. Tot el si-a denumit sistemul ca un behaviorism intentional, urmarind finalitatea comportamentului. Termenul de cognitiv se refera la abilitati precum capacitatea de discriminare, simtul locatiei si al cauzalitatii precum si capacitatea de a dezvolta expectante (asteptari).

Burrhus Skinner (1904-1990) a fost marcat profund de lucrarile lui Pavlov si Watson. A activat la Universitatea din Minnesota, Indiana si Harward unde a lucrat cea mai mare parte din timp. S-a bucurat inca din timpul vietii de o recunoastere unanima in lumea academica americana si internationala, psihologia americana plasandu-l de ani buni pe primul loc al psihologilor din lumea intreaga.