Muzica din statele unite

MUZICA DIN STATELE UNITE

Muzica se intrepatrunde cu aspectele vietii sociale americane si cu identitatea culturala, incluzand intru totul clasa sociala, rasa si etnia, geografia, religia, limba, genul si sexualitatea. Relatia dintre muzica si rasa este poate cea care influenteaza cel mai mult intelesurile muzicale in Statele Unite. Dezvoltarea unei identitati muzicale afro- americane din surse diferite din Africa si Europa, a fost o tema constanta in istoria muzicii Statelor Unite. Nu exista documente care sa ateste existenta unei culturi muzicale afro- ameicane in era coloniala cand stilurile, cantecele si instrumentele din vestul Africii se amestecau in creuzetul sclaviei. Pe la mijlocul secolului al 19-lea era binecunoscuta raspandirea folclorului caracteristic afro-american, iar tehnicile muzicale afro-americane, instrumentele si imaginile au devenit o parte integranta a muzicii americane, incluzand muzica religioasa, specacolele menestrelilor si cantecele de slava. Stilurile muzicii afro- americane au devenit parte integranta a muzicii populate americane incluzand blues-ul, jazz- ul, rhythm and blues, apoi rock and roll, soul, si hip hop; aceste stiluri muzicale erau ascultate de americani indiferent de rasa, dar au fost create in stiluri si dialecte afro- americane inainte de a depasi barierele rasiale si a deveni comune interpretilor si consumatorilor. In contrast cu acest stil este muzica country derivata atat din muzica africana cat si din cea europeana, dar si din traditiile nativ americane si hawaiane si tousi a fost perceputa ca o forma de muzica "alba".

Economia si clasa sociala separa muzica americana incluzand compunerea si comsumarea muzicii in inalta societate formata din cei care merg la simfonii si interpretii, de obicei saraci, de stiluri de muzica folclorica rurala si etnica. Diviziunile muzicale bazate pe clasa nu sunt absolute, totusi, si sunt uneori percepute ca fiind foarte actuale, muzica populara americana country, de exemplu, este un gen comercial conceput pentru a atrage si a se identifica cu clasa muncitoare, indiferent daca ascultatorii ei apartin sau nu acestei clase. Muzica cauntry este intrepatrunsa si cu identitatea geografica si este in mod deosebit rurala prin originea si functia ei; alte genuri cum ar fi R& B si hip hop sunt percepute ca fiind in mod esential urbane. Pentru mare o parte a istorie Americii compunerea muzicii era o activitate specific feminina. In secolul 19, cantatul recreativ la pian sau voce era considerat portivit pentru femeile din clasa mijlocie si din inalta societate carora, cu toate acestea, le era de cele mai multe ori interzis sa cante in orchestre si simfonii. Femeile au jucat de asemenea un rol important in interpretarea muzicii populare timpurii desi traditiile inregistrate au fost dominate repede de barbati. Majoritatea genurilor deminate de barbati includ si interpretari ale femeilor, de cele mai multe ori aparitii sinecurale in special ale femeilor; acestea includ gangsta rap si heavy metal.

Diversitate

Se spune adesea despre Statele Unite ca este un creuzet cultural, care este influentat de culturile de peste tot din lume si creeaza noi metode distincte de exprimare a culturii. Desi unele aspecte ale muzicii americane pot aminti de anumite origini, nu se poate pretinde ca un anumit element muzical are o anumita origine, datorita evolutiei constante a muzicii americane incluzand transferarea si hibridizarea tehnicilor, instrumentelor si genurilor. Elemente ale unor stiluri muzicale straine au ajuns in Statele Unite atat prin sponsorizarea formala a evenimentelor educationale cat si datorita razei de actiune a evenimentelor, indivizilor si grupurilor, si prin intermediul proceselor neoficiale, precum transferul accidental al muzicii vest-americane prin intermediul sclaviei, si muzica irlandeza prin intermediul imigrarii. Cele mai bine definite stilui muzicale americane sunt un rezultat al hibridizarii interculturale datorat stransei legaturi dintre aceste culturi. De exemplu, sclavia, amesteca indivizi din diferite triburi in camere forte inguste, rezultand o traditie muzicala comuna care a fost imbogatita de alta hibridizare cu elemente indigene, muzica latino si europena. Etnia americana, diversitatea religioasa si rasiala a produs si ea un amestec intre genuri precum muzica franco- africana a creolilor din Louisiana, a nativilor, fuziunea muzicii mexicane si europene cu cea tejano si rezultatul hibridizarii atente a stilului hawaiian de a canta la chitara prin ciupirea corzilor cu alte stiluri de muzica hawaiiana moderna.

Procesul de transfer al muzicii intre culturi nu este lipsit de critici. De exemplu, renasterea folclorica de la mijlocul anilor 20, si-a insusit stilurile muzicale ale diversilor artisti rurali, in parte pentru a promova anumite cauze politice, ceea ce i-a facut pe unii sa se intrebe daca acest proces a dus la "folosirea inadecvata a cantecelor altor persoane in scop comercial si diluarea inevitabila a mediei " in stilurile muzicale insutite. Originea insusirii culturale a fost de asemenea un element important al relatiilor rasiale din Statele Unite. Folosirea tehnicilor, imaginilor si conceptiilor muzicale Afro- americane in muzica populara in mare parte de catre si pentru americanii albi a fost raspandita cel putin de la mijlocul secolului 19 prin cantecele lui Sephen Foster si spectacolele menestrelilor. Industria muzicala americana a incercat in mod activ sa polularizeze artisti albi care cantau muzica afro- americana deoarece ei aveau mai multa trecere la publicul american vizat din clasa mijlocie. Acest proces a produs diferite staruri ca Benny Goodman, Eminem si Elvis Presley, precum si stiluri populare ca blue-eyed soul si rockability.

Muzica folclorica

Muzica folclorica din Statele Unite variaza in functie de numeroasele grupuri etnice de pe suprafata tarii. Fiecare dintre triburile nativ- americane canta ropria varietate de muzica folclorica, in mare parte de natura spirituala. Muzica afro- americana include blues-ul si muzica evanghelica, descinzand din muzica vest- africana adusa americanilor de catre sclavi si este amestecata cu muzica vest- europeana. In perioada erei coloniale au fost aduse in America stilurile si instrumentele englezesti, frantuzesti si spaniole. Pana la inceputul secolului 20, Statele Unite devenisera un centru important penru muzica folclorica de pretutindeni, incluzand polka, cantecele interpretate la scripca de catre ucrainieni si polonezi, folosirea instrumentelor muzicale ale evreilor askenaza, si alte cateva stiluri de muzica latino.

Nativ- americanii au cantat primul fel de muzica floclorica acolo unde se afla acum Statele Unite, folosint o mare varietate de stiluri si tehnici. Totusi exista cateva trasaturi aproape universale in muzica traditionala nativ- americana, in mod deosebit lipsa armoniei si a polifoniei si folosirea vocalelor si a tonalitailor muzicale descrescatoare (figure - numar scris deasupra sau sub o nota, folosirea acestei adnotari pentru o linie melodica descrescatoare). Instrumentatia traditionala foloseste flautul, si multe feluri de instrumente de percutie precum tobele, tamburina si maracas. De cand au fost stabilite relatiile dintre Europa si Africa, muzica folclorica nativ- americana, a luat noi directii, fuzionind cu stiluri separate ca dansul folcloric european si muzica tejano. Muzica nativ- americana poate fi cunoscuta mai mult din intalnirile powwow, intalnirile pan-tribale la care de obicei se dansa si se canta.

Cele treisprezece colonii ale Statelor Unite incipiente au fost toate stapanite de englezi si cultura engleza devine o fundatie importanta penru muzica americana folclorica si populara. Multe cantece folclorice americane sunt identice cu melodiile si aranjamenele britanice, dar cu versuri noi, adesea parodii ale materialelor originale. Cantecele traditionale anglo- americanesunt de asemenea caracterizate ca avand putine cantece pentatonice, un acompaniament mai putin proeminent (dar care folosea mai mult notele joase) si mai multe melodii intr-o gama majora. Muzica traditionala anglo- americana include si o varietate de balade vandute de negustorii ambulanti, povestioare haioase, legende populare, si cintece ale caror versuri se refera la dezastre, naufragii si crime. Eroi legendari ca Joe Magarc, John Henry si Jesse James sunt protagonistii multor cantece. Dansurile folclorice de origine britanica includ square dance, descendent al cadrilului, combinat cu inovatia americana care presupune ca un strigator sa instruiasca dansatorii. Comunitatea social- religioasa cunoscuta cu numele de Shakers a emigrat din Anglia in secolul al 18-lea si a dezvoltat propriul stil de dans. Cantecele lor de la inceput au ca modele cantecele folclorice britanice. Alte societati religioase si-au stabilit propriile culturi muzicale unice inca de timpuriu in istoria Americii, ca de exemplu muzica Amish, a Societatii Harmony, si a comunitatii religioase Ephrata Cloister din Pennsylvania.

Lucrare: Proiect regie - scenariu " o alta dimensiune " Lucrare: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

Stramosii populatiei african- americane de astazi au fost adusi in Statele Unite ca sclavi care lucrau, mai ales pe plantatiile din sud. Ei faceau parte din sute de triburi de pretutindeni din Africa de vest si au adus cu ei anumite caracteristici ale muzicii vest- africane, incluzand vocalele folosite pentru a intreba si raspunde si muzica complexa din punct de vedere ritmic, precum si bataile sincopate si accentele schimbatoare. Accentul pus pe cantatul si dansatul ritmic al muzicii africane a fost adus in Lumea Noua si aici a devenit parte integranta a unei culturi folclorice care i-a ajutat pe africani "sa pastreze legaura cu trecutul prin intermediul muzicii". Primii sclavi din Statele Unite cantau cantece de munca, strigaturi si, dupa crestinare, imnuri. In secolul 19, pe oamenii de pe intreg teritoriul tarii a pus stapanire fervoarea religioasa a marii desteptari, in specia in sud. Imnurile protestante scrise in mare parte de predicatorii din Noua Anglie au devenit o caracteristica a intalnirilor tinute de crestinii devotati din sud. Cand negrii au inceput sa cante versiuni adaptate ale acestor imnuri, au fost numite muzica religioasa a negrilor. De la aceste radacini ale cantecelor religioase, cantecele de munca si strigaturile s-a dezvoltat blues-ul, jazz- ul si muzica evanghelica.

Blues-ul si muzica religioasa

Muzica religioasa era in primul rand expresia credintei religioase, cantata de sclavi, pe plantatiile din sud. La mijlocul si spre sfarsitul secolului al 19-lea, muzica religioasa s-a raspandit prin intermediul U.S. sud. In 1871 universitatea Fisk devenit casa grupului Jubilee Singers, un grup, de pionierat care populariza muzica religioasa in toata tara. Ca o imitatie a acestui grup au aparut cvartetele evanghelice, urmate de o crestere a diversitatii de la inceputul secolului 20 prin aparitia unor cantareti amatori si pastori, de unde a venit si stilul popular de muzica evanghelica.

Blues-ul este o combinatie de cantece de munca africane si strigaturi. S-a dezvoltat in zona rurala din Sud in prima decada a secolului 20. Cea mai importanta caracteristica a blues-ului este folosirea gamei blues cu terte in bemol nedeterminate, precum si versurile jeluitoare; desi ambele elemente au existat in muzica folclorica afro-americana dinaintea secolului 20, forma codificata a blues-ului modern (ca aceea cu structura de tip bar AAB) nu a existat pana la inceputul secolului 20.

Alte comunitati ale imigantilor

Statele Unite sun t considerate a fi locul de intalnire al multor grupuri etnice. Multe dintre aceste popoare si-au pastrat in viata traditiile folclorice, creind adesea stiluri americane distincte de muzica straina. Unele nationalitati au creat scene in regiunile unde s-au adunat, ca muzica Cape Verdean din New England, muzica armeneasca din California si muzica italiana si ucraineana din New York City.

Creolii sunt o comunitate care are ca starmosi o varietate de non- britanici, in mare parte descendenti ai popoarelor care ocupau statul Louisiana inainte ca acesta sa apartina Statelor Unite. Cajuns sunt un grup de francofoni care au venit in Louisiana dupa ce au plecat din Acadia, Canada. Ca port important, orasul New Orleans din Louisiana a fost un creuzet in care se amesteca cultura popoarelor venite din bazinul caraibbean. Rezultatul este un set diversificat si sincretic de stiluri ale muzicii Cajun si a creolilor.

Spania si ulterior Mexicul au controlat mare parte din cea ce astazi constituie partea vestica a Statelor Unite pana la razboiul mexican- american care a inclus statul Texas in antregime. Dupa ce Texas a revenit Statelor Unite, nativii tejano care au ramas in stat au inceput sa se dezvolte separat din punct de vedere cultural de vecinii lor din sud, si au pastrat diferntele culturale fata de texani. Esential pentru evolutia muzicii tejano timpurie a fost amestecul formelor traditional- mexicane cum ar fi mariachi si corrido, cu stilurile continental europene introduse de colonistii germani si cehi la sfarsirul secolului al 19-lea. In mod deosebit, acordeonul a fost adoptat de cantaretii populari de muzica tejano la inceputul secolului 20 si acesta a devenit un instrument popular penru muzicienii amatori din Texas si nordul Mexicului.

Muzica clasica

Traditia muzicii clasice europene a fost adusa in Statele Unite odata cu primii colonisti. Muzica clasica europeana isi are radacinile in traditiile artei euopene, muzica ecleziastica si cea de concert. Normele centrale ale acestei traditii s-au dezvoltat intre anii 1550 si 1825, axandu-se pe ceea ce este cunoscut astazi ca perioada de practica comuna. Multi compozitori clasici americani au incercat sa lucreze numai in cadrul modelelor europene panala sfarsitul secolului al 19-lea. Cand Antonín Dvořák, un compozitor ceh remarcabil, a vizitat Statele Unite din 1892 pana in 1895, repetat ideea ca muzica clasica americana are nevoie de modele proprii si nu de imitarea compozitorilor europeni; el a ajutat la inspirarea compozitorilor ulteriori sa creeze un stil distinct american de muzica clasica. Pana la inceputul secolului al 20-lea , multi compozitori americani inglobau elemente disparate in lucrarile lor, care variau de la jazz si blues la muzica nativ-americana.

Muzica clasica timpurie

In timpul erei coloniale, existau doua domenii separate care constituiau ceea ce este considerat astazi muzica clasica. Unul era asociat cu compozitorii amatorii si pedagogii, al caror stil se baza pe imnuri simple interpretate din ce in ce mai sofisticat dealungul timpului. Celalalt era acela al oraselor de langa Atlantic cum ar fi Philadelphia si Baltimore, care aveau o serie de compozitori remarcabili care lucrau aproare in intregime in interiorul modelului european; acesti compozitori erau cu precadere de origine britanica si lucrau in mod deosebit in stilul compozitorilor remarcabili ai epocii.

Muzica clasica europeana a fost adusa in Statele Unite in timpul erei coloniale. Multi compozitori americani ai acestei perioade lucrau exclusiv in cadrul modelelor europene in timp ce altii ca William Billings, Supply Belcher si Justin Morgan, cunoscuti si sub numele de "Prima Scoala a Noii Anglii", au dezvoltat un stil independent aproape in intregime de modelele europene. Dintre acesti compozitori, Billings este cel mai cunoscut; a fost cunoscut si ca "fondator al corului bisericesc american, ca primul muzician care a folosit diapazonul, si ca primul care a introdus violoncelul in ceremoniile bisericesti". Multi dintre acesti compozitori erau interpreti amatori care au dezvoltat noi forme de muzica sacra care putea fi interpretata si de amatori si care folosea adesea ametode armonice care ar fi fost considerate bizare de catre standardele contemporane europene. Stilurile acestor compozitori erau neatinse de "influenta sofisticatilor lor contemporani europeni",folosind game sau melodii modale si pentatonice care evitau regulile europene ale armoniei.

La inceputul secolului al 19-lea, America a avut diversi compozitori ca Anthony Philip Heinrich, care a compus intr-un stil idiosincretic, un stil "american" intentionat si care a fost primul compozitor american care a compus pentru o orchestra simfonica. Multi alti compozitori, cei mai cunoscuti William Henry Fry si George Frederick Bristow, au sustinut ideea unui stil american clasic, prin lucrarile lor care erau foasrte europene prin orientare. Totusi, John Knowles Paine a fost acela care a devenit primul compozitor american acceptat in Europa. Exemplul lui Paine a inspirat compozitorii din "A doua scoala a Noii Anglii", care includea personalitati ca Amy Beach, Edward Mac Dowel si Horatio Parker.

Louis Moreau Gottschalk este poate cel mai recunoscut compozitor american al secolului al 19-lea, considerat de istoricul muzical Richard Crawford a fi cunoscut pentru "ca a introdus teme si ritmuri indigene si folclorice in muzica de camera". Muzica lui Gottschalk reflecta un amestec cultural al orasului sau natal New Orleans, Louisiana, care era gazda unei varietati de stiluri muzicale latino, caraibiene, afro-americane, cajun si creole. El a fost recunoscut dealungul vietii ca un pianist talentat si a fost si un compozitor cunoscut care este admirat in continuare desi melodiile lui nu sunt interpretate des.

Secolul al 20-lea

Scena muzicii clasice din New York il includea pe Charles Griffes, originar din Elmira, New York, care a inceput sa-si publice lucrarile extrem de inovative in 1914. Primele sale colaborari au incercat sa folosesca teme muzicale non- vestice. Cel mai renumit compozitor din New York a fost George Gershwin. Gershwin a fost un compozitor muzical pentru Tin Pan Alley si teatrele de pe Broadway, si lucrarile sale au fost influentate puternic de muzica jazz, sau mai degraba precursorii muzicii jazz existenti in acea perioada. Munca lui Gershwin a concentrat mai mult muzica clasica americana, si a atras o atentie internationala nemaiauzita asupra ei. Dupa Gershwin, cel mai important compozitor a fost Aaron Copland din Brooklyn, care a folosit elemente ale muzicii folclorice americane, desi a pastrat tehnica si forma europeana. Mai tarziu el s-a ocupat de muzica pentru balet si serialism .Charles Ives a fost un compozitor de muzica clasica americana care a fost cunoscut la nivel international, cmpunand muzica intr-un stil unic american, desi muzica lui a fost cunoscuta in mod deosebit dupa moartea sa , in 1954.

Multi compozitori ai secolului 20, ca John Cage, John Corigliano si Steve Reich au folosit tehnici moderniste si minimaliste. Reich a descoperit o tehnica cunoscuta ca sincronizarea in care doua activitati muzicale incep simultan si se repeta, alunecand gradual spre sincopa, creand un sens natural de dezvoltare. Reich a fost foarte interesat si de muzica non- vestica, care integra tehnici ritmice africane in compozitiile sale. Compozitorii si muzicienii contemporani sunt puternic influentati de lucrarile minimaliste ale lui Phillip Glass, un interpret din Baltimore stabilit la New York, Meredith Monk si altii.

Muzica populara

Statele Unite au avut multi muzicieni si compozitori populari in lumea moderna. Incepand cu aparitia muzicii inregistrate artistii americani au continuat sa domine domeniul muzicii populare care, "dintre toate contributiile aduse de americani la cultura mondiala a fost indragita de toata lumea". Majoritatea istoricilor muzicali care s-au ocupat de muzica populara incep cu ragtime (stil de muyica jazz cantat la pian) sau cu Tin Pan Alley (colectie de publicatii muzicale din New York); altii insa dateaza muzica populara inapoi la renasterea europeana si datorita foilor volante, baladelor si altor traditii populare. Alti autori care iau in considerare numai partiturile de muzica populara, dateaza muzica populara americana pana la muzica religioasa, spectacolele menestrelilor si de vodevil sau la cantecele patriotice din razboiul civil.

Cantecele patriotice laice ale revolutiei americane au constituit primul fel de muzica populara larg raspandita. Aceste aincludeau " The libertz tree" de Thomas Paine. Mai ieftin de imprimat sub forma foilor volante, cantecele patriotice timpurii s-au raspandit dealungul coloniilor si erau interpretate acasa si in cadrul adunarilor publice. Cinci cantece erau interpretate in mod deosebit, si se cantau pe campul de lupta in timpul revolutiei americane. Cantecul cel mai cunoscut dintre acestea cinci este "Yankee Doodle", foarte bine cunoscut si astazi. Muzica dateaza din 1755 si a fost cantat atat de trupele americane cat si de cele britanice. Cantecele patriotice se bazeaza in mod deosebit pe melodiile englezesti, cu versuri noi adaugate care sa acuze colonialismul britanic; altele insa foloseau melodii din Irlanda, Scotia sau din alta parte, sau nu foloseau o melodie familiara. Melodia "Hail Columbia"a fost o lucrare importanta care a ramas un imn national neoficial pana cand a fost adoptata melodia "The Star Spangled Banner". Mare parte din muzica timpurie americana a supravietuit in Harpa Sacra.

In timpul razboiului civil, cand soldatii din toata tara s-au amestecat, variatele franturi de muzica americana au inceput sa se influenteze unele pe altele, proces care a fost ajutat de inflorirea industriei feroviare si alte dezvoltari tehnologice care au facut calatoriile si comunicatiile mai accesibile. Unitatile militare includeau indivizi din diferite regiuni ale tarii, si acestia au facut repede schimb de melodii, instrumente si tehnici. Razboiul a fost un stimul pentru crearea de melodii populare americane distincte care au devenit si au ramas raspandite la scara larga. Cele mai indragite cantece ale erei razboiului civil includeau "Dixie", scris de Daniel Decatur Emmet. Cantecul , intitulat la inceput "Dixie's Land", a fost compus pentru incheierea unui spectacol al menestrelilor; intai s-a raspandit in New Orleans, unde a fost publict si devenit " unul dintre cintecele de mare succes ale perioadei de dinaintea razboiului ciil". Ca o adaugire la cantecele patriotice populare, era razboiului civil a produs de asemenea si o serie de instrumente folosite de formatii din alama.

Dupa razboiul civil, spectacolele menestrelilor au devenit forma distinctiva de exprimare muzicala a americanilor. Spectacolele menestrelilor au fost o forma americana indigena de divertisment care continea satire, acte de varieteu, dans si muzica, de obicei interpretate de oameni albi cu fata pictata negru. Spectacolele menestrelilor foloseau in interpretare elemente afro-americane, dar numai simplificate; firul epic al spectacolului ii infatisa pe negrii ca sclavi innascuti si prosti, pentru ca acestea sa fie asociate apoi cu abolitionismul. Spectacolele menestrelilor au fost inventate de catre Dan Emmett si menestrelii din Virginia. Spectacolele menestrelilor au promovat primii compozitori artistici populari bine cunoscuti in istoria muzicala americana: Thomas D. Rice, Dan Emmett, si, cel mai cunoscut, Stephen Foster. Dupa ce popularitatea spectacolelor menestrlilor a scazut, au devenit cunoscute cantecele negrilor , un fenomen asemanator.

Compozitorul John Philip Sousa este asociat indeaproape cu cele mai cunoscute curente din muzica traditionala americana chiar la sfarsitul secolului. Cunoscut inainte ca dirijor al Formatiei Marine a Statelor Unite, Sousa a scris marsuri militare ca "Stars nd stripes forever" care ii reflecta "nostalgia pentru orasul natal", dandu-i melodiei "un caracter masculin agitat".

La inceputul secolului al 20-lea, teatrul muzical american era o sursa importnta pentru cantecele populare, multe dintre care au influentat muzica blues, jazz, countrz, si alte stiluri de muzica populara existente. Centrul in care se dezvoltau aceste stiluri era New York City, unde teatrele de pe Broadway au devenit cele mai renumite locatii din oras. Compozitorii de muzica de scena si textierii ca fratii George si Ira Gershwin au creat un stil teatral american unic ce folosea vorbirea si muzica indigena americana. Filmele muzicale prezentau cantece populare si intrigi grabite care de obicei se invarteau in jurul iubirii si romantismului.

Bluesul si muzica evanghelica

Bluesul este un gen de muzica traditionala americanacare este baza multor melodii populare americane. Bluesul poate fi vazut ca parte integranta a stilurilor muzicale precum country, jazz, ragtime, si muzica evanghelica; desi fiecare gen a evoluat in forme diferite, de cele mai multe ori originile lor coincid. Formele timpurii ale bluesului au evoluat in cadrul si in jurul deltei raului Mississipi pe la sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului al 20-lea. Forma cea mai timpurie de muzica asemanatoare bluesului a fost muzica vocala de tipul intrebare- raspuns, fara armonie si acompaniament si fara vreo structura muzicala formala. Sclavii si urmasii lor au creat bluesul prin adaptarea strigaturilor pe care le-au transformat in cantece solo pasionale. Cand a fost amestecat cu melodiile religioase crestine ale bisericilor afro- americane si intalnirile renascentiste , bluesul a devenit baza muzicii evanghelice. Muzica evanghelica moderna isi are originea in bisericile afro- americane din anul 1920, sub forma adoratorilor care isi proclama credinta intr-o forma improvizata , de cele mai multe ori muzicala. Compozitori ca Thomas A. Dorsey au avut lucrari de muzica evanghelica in care foloseau elemente de blues si jazz in imnuri traditionale si melodii religioase.

Ragtime era un stil muzical bazat pe interpretarea la pian, folosind ritmuri sincopate si cromatisme. E la baza o forma de muzica dance care foloseste acompaniamentul bas si se compune de obicei ca o sonata. Regtime este o forma rafinata si evoluata a stilului de dans afro- american cakewalk, amestecat cu stilurile de reglare a gamei ale marsurilor europene si cantecele populare scotiene si alte dansuri interpretate de formatiile afro-americane din orasele nordice de la sfirsitul secolului al 19-lea. Cel mai cunoscut interpret si compozitor de muzica regtimea fost Scott Joplin, cunoscut pentru lucrari ca "Maple leaf rag".

Bluesul a inceput sa faca parte din muzica populara americana in anii 1920, cand cantarete de blues clasic precum Bessie Smith au devenit cunoscute. In acelasi timp, companiile de discuri au lansat domeniul muzicii e intrecre care avea ca tinta in mod deosebit bluesul ascultat de publicul afro- american. Cel mai cunoscut dintre aceste acte care au inspirat cresterea ulterioara a popularitatii a genurilor muzicale derivate din blues, l-a inclus pe legendarul artist de blues din delta Robert Johnson. Totusi, pe la sfarsitul anilor 1940, bluesul pur era o parte mica a muzicii populare, fiind inclus in rhythm& blues si stilul care abia aparuse rock and roll.Unele stiluri ca boogie-woogie au avut un public numeros. In anii 1950 si 1960 bluesul a avut o revenire importanta prin intermediul artistilor din Chicago precum Muddy Waters si Little Walter, si in anii 1970 britanicul Eric Clapton sau texanul Johnny Winter.