Sondajul duodenal

SONDAJUL DUODENAL

Se efectueaza cu ajutorul sondei Einhorn, o sonda de cauciuc cu o formatiune metalica la portiunea anterioara, numita oliva. Sonda are lungimea de 1m.

Bolnavul se prezinta dimineata pe nemancate, ia pozitia sezanda si incepe sa inghita partea ant. a sondei. Inghitirea se face lent pentru a nu provoca greturi si varsaturi bolnavului, cam 1 cm/ minut. Cand sonda ajunge in stomac, se ataseaza o seringa la portiunea exterioara a ei, si se extrage sucul gastric, un lichid alb vascos, cu pH acid. Apoi bolnavul se culca pe partea dreapta si continua inghitirea sondei. Ajungand in duoden, incepe sa curga un lichid galben- verzui, cu pH alcalin, este bila A. Prin seringa adaptata, se administreaza bolnavului 20-30 g de Mg₂SO₄ dizolvate in apa calduta ( 100-150 ml). Se asteapta 15 min. Aceasta substanta contracta musculatura neteda a vezicii biliare si bila B, un lichid verde inchis, va fi eliminata in duoden, respectiv prin sonda. Se continua extragerea pana cand lichidul isi schimba culoarea in verde deschis, este bila C si provine din canalele biliare intrahepatice.

Cele trei bile se tin la cald, la 37⁰C si se trimit rapid la laborator, unde examinarea se face in maximum 30 min.- 1 ora. Dupa centrifugarea la 2000-2500 de turatii / min. timp de 5 min. se examineaza sedimentul prin preparat nativ.

Se observa: celule epiteliale descuamate,

leucocite

germeni

forme vegetative de Giardia lamblia.

Testul Sabin- Feldman: testul de colorare vitala.

Principiu: toxoplasmele venite in contact cu anticorpii specifici prezinta membrana celulara deteriorata, astfel acesta nu se mai coloreaza cu coloranti vitali.

Este un test de antigen-anticorp, care foloseste ca atg. Toxoplasme vii obtinute din culturi celulare sau din animale de experienta, soareci albi, infectati i.p.

Serul bolnavului se inactiveaza prin incalzire la 56⁰C, timp de 30 de min. pentru inactivarea complementului.

Se fac dilutii succesive din serul bolnavului dupa care se adauga aceeasi cantitate de Toxoplasme vii in fiecare eprubeta. Timpul de incubare este de 1h la 37⁰C. In acest timp anticorpii specifici reactioneaza cu antigenul.

Ulterior la fiecare eprubeta se adauga cate o picatura de colorant vital, alb. de metilen., si se fac din fiecare eprubeta preparate native.

Se numara toxoplasmele colorate dintr-un cimp vizual si se compara cu un martor care nu a fost incubat cu ser. Martorul trebuie sa aiba minimum 10-12 Toxoplasme colorate pe un camp vizual.

Rezultatul pozitiv se considera acela care are mai putin decat jumatate de toxoplasme colorate pe un camp vizual. Se ia cea mai mare dilutie de ser in care apare acest fenomen.

Testul detecteaza anticorpii clasei IgG, care apare in a 2-a sapt. de la infectie, culmineaza in sapt. 6-8, dupa care scade treptat, dar nu dispare niciodata. Titrul pozitiv este cel de 1/ 1000. In infectii cronice IgG-ul persista in cantitati crescute.

Imunofluorescenta indirecta (IFI), detecteaza IgG. Testul Remington evidentiaza anticorpii IgM, apar in a 5-a zi dupa infectie si denota o infectie acuta.

Titrul pozitiv pt. IgM=1/80, titrul pozitiv pentru IgG=1/1000.

Exista si reactii fals pozitive, de aceea se efectueaza asociat cu r. ELISA, care este mai specifica. Testul pozitiv IgM= 1/256.

In afara testelor pt. diagnostic este importanta anamneza, aspectele clinice, impreuna cu datele de laborator. Se urmareste dinamica anticorpilor (peste 3 saptamani).