Sindromul esofagian

SINDROMUL ESOFAGIAN

Reprezinta un ansamblu de simptome si semne a caror aparitie asociata sugereaza existenta unei afectiuni esofagiene; unele dintre acestea sunt specifice afectiunilor esofagiene, orientand diagnosticul spre suferinta acestui organ, altele, desi apar frec-vent in afectiuni esofagiene, nu sunt specifice, putand apare si in alte diverse afectiuni (digestive, respiratorii, ORL, etc.).

I. Simptome si semne esofagiene specifice:

1. Pirozis: reprezinta senzatia de arsura retrosternala joasa sau epigastrica inalta, de intensitate variabila (de la simpla jena pana la durere), clasic descrisa a avea caracter ascendent retrosternal; apare in general postprandial, in clinostatism sau la aplecare a corpului inainte. Prezenta lui ca simptom dominant sugereaza cu mare probabilitate prezenta unui reflux gastro-esofagian patologic; specificitatea sa este foarte mare, dar sensibilitatea este redusa, existand un foarte mare numar de pacienti cu reflux gastro-esofagian care nu au pirozis. Asocierea lui cu disfagia, odinofagia, scaderea pondera-la si anemia → ridica suspiciunea de esofagita, ulcer, strictura, carcinom.

2. Regurgitatie: reprezinta refluarea brusca, pana in gura, a unei mici cantitati de ali-mente provenite din esofag sau stomac, fara efort de varsatura; este asociata intot-deauna unei relaxari sau insuficiente a sfincterului esofagian superior. Apare mai ales in clinostatism sau la aplecare inainte a corpului; spre deosebire de varsatura, nu este insotita de greata, de simptome vegetative si de contractii musculare ale peretelui ab-dominal sau toracic. Continutul regurgitat poate fi acid (provenit din stomac) sau fad (provenind din esofag); regurgitatia cu continut gastric apare in cadrul refluxului gas-tro-esofagian (semn patognomonic); regurgitatia cu continut esofagian apare in acha-lazie, stricturi, tumori si diverticuli esofagieni.

3. Disfagie, odinofagie si afagie:

Disfagia este o senzatie neplacuta, resimtita ca o jena sau dificultate la deglutitie, la progresia bolului alimentar prin esofag sau la trecerea lui prin sfincterul esofagian inferior (adesea este descrisa ca o blocare a alimentelor); poate apare initial pentru solide si apoi pentru lichide (caracteristic stenozelor organice) sau concomitent pen-tru lichide si solide, dar mai accentuata pentru solide (in tulburari de motilitate). Are inalta specificitate esofagiana, aparand in tulburari motorii (achalazie, spasme esofa-giene difuze) sau organice (tumori maligne si benigne, esofagita peptica, virala, me-dicamentoasa sau radica, stenoze, sindrom sideropenic Plummer-Vinson, corpi straini intraesofagieni); poate apare si in alte afectiuni: sclerodermie, miopatii, neuropatii, tumori mediastinale, anomalii vasculare (disfagia luxoria = produsa de prezenta unui arc vascular subclavicular ce comprima esofagul).

Odinofagia este o disfagie dureroasa; sugereaza o esofagita peptica sau infectioasa.

Afagia reprezinta imposibilitatea deglutitiei; apare in esofagita caustica.

II. Simptome si semne nespecifice:

1. Durere toracica de cauza non-cardiaca: poate apare ca manifestare atipica in re-fluxul gastro-esofagian sau in spasmele esofagiene, dar si in afectiuni parietale to-racice sau pleuro-pulmonare.

2. Halena → poate apare in afectiuni esofagiene ca: diverticul Zenker, reflux gastro-esofagian, tumori, dar si in afectiuni locale (ale cavitatii bucale, rino-faringiene, res-piratorii) sau generale (cetoza diabetica, foetor hepatic, etc.).

3. Sughit: reprezinta o contractie clonica si involuntara a muschilor respiratori (dia-

fragm si muschi intercostali), care determina un inspir brusc, zgomotos, subit intre-rupt de inchiderea glotei; putin specific, poate apare in caz de reflux gastro-esofagian, diverticuli epifrenici, dar si in orice alta cauza de iritare gastrica sau frenica (intrato-racica, mediastinala sau abdominala).

4. Scadere ponderala: semn nespecific, survine in toate afectiunile care stanjenesc tranzitul esofagian, ca urmare a imposibilitatii sau a evitarii alimentarii de catre bol-nav.

III. Simptome ale complicatiilor afectiunilor esofagiene: sunt tratate in mod sepa-rat in cadrul fiecarei afectiuni.

N.B.: Clasic, sindromul esofagian este reprezentat de triada [disfagie, regurgitatie, sialoree] si este asociat in special cu cancerul esofagian (perioada de stare si finala).