Rolul apei in natura si in organism

Rolul apei in natura si in organism

Apa este un factor de mediu cu mare raspandire in natura. Apa este constituent essential al materiei vii, mediu de desfasurare al proceselor biologice, solvent si vehicul, component al secretiilor si excretiilor, reglator al temperaturii corpului, are rol in mentinerea echilibrului acido-bazic.

Proportia si repartitia depind de varsta:

q      La embrionul de 1 luna: 97.5%

q      La 8 luni: 83.5%

q      La nou-nascut: 71%

q      La adult: 60-65%

q      La varstnic: 50-55%

Intercelular se gaseste apa in proportie de 40%, iar extracelular in proportie de 20%.

In tesutul adipos 20%

In tesutul osos 25-70% (functie de varsta)

In muschii striati 75%

In tesutul nervos 80%

In plasma 90%

In dinti - 1-4% in smalt, 50-55% in cement, 10-15% in dentina           .

Nevoile individuale pur fiziologice sunt de 2.5l de apa pe zi pentru un adult de 70 kg din zona temperate, din care apa ca atare 1-1.5l, din compozitia alimentelor si din metabolismul principiilor nutritive (trofina).

100g lipide - 107 ml apa

100g glucide - 5.51 ml apa

100g proteine - 41.3 ml apa

100g alcool - 117.4 ml apa

Pentru un sugar de 5kg necesarul de apa e de 0.75l de apa pe zi. Pentru un copil de 10 kg necesarul de apa zilnic este de 1l pe zi.

Pierderile la adult sunt in total de 2.5l pe zi (pentru mentinerea balantei hidrice) astfel: 1500 ml prin diureza, 500 ml pe cale cutanata, 350 ml pe cale pulmonara (perspiratie), 150 ml pe cale digestive.

Nevoile individuale exclusiv fiziologice sunt de minimum 5l/24h, dar optim sunt de 100l/24h, necesare pentru prepararea hranei, igiena corporala si igiena locuintei.

Consumul specific de apa este de 400-500l pe cap de locuitor, in tarile cu grad crescut de civilizatie.

Poluarea apei

Reprezinta alterarea caracteristicilor naturale ale apei, organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice, biologice, avand ca rezultat o apa necorespunzatoare in scop potabil.

Poluarea artificiala:

chimica: produse chimice rezultate din procesele industriale ce vor determina un miros, gust, culoare particulara; cresterea turbiditatii si a duritatii, scaderea oxigenului dizolvat cu dezvoltarea florei anaerobe, modificarea pH-ului cu scaderea calitatii biologice a apei; poate genera intoxicatie acuta sau cronica

fizica:

suspensii organice si/sau minerale, cresterea turbiditatii cu influentarea radiatiilor solare si, ca atare, a florei si faunei

termica - ape calde de la instalatia de racier individuala, influentand viata faunei si florei, crescand temperatura bazinului receptor

biologica - rezultat al dezvoltarii populatiei si cresterii gradului de civilizatie, cu organisme vii: bacterii, virusuri, protozoare, helminti, ciuperci; determina si intretin patologia hidrica infectioasa

radiologia - utilizeaza substante radioactive; fitoplanctonul, scoicile, pestii, melcii au capacitate de fixare crescuta si astfel contamineaza omul

Patologia hidrica neinfectioasa

Compozitia naturala a apei :

substante minerale: macroelemente in cantitati mari (Ca, Mg, Na, K, Cl) si microelemente in cantitati mici (I, F, Cr, Se, Va)

substante biogene, vitale pentru functionarea organismului

Carenta sau absenta sanatate publica.

Iodul. Carenta de iod si distrofia endemica tireopata

Glanda tiroida = concentratia cea mai activa in iod. Necesarul de iod pentru optima functionare a glandei tiroide este de 1mg/kgc.

Doza fiziologica este de 0.2 mg/zi, din care 80-90% este luat din alimentatie si 10-20% din apa.

Necesarul de iod creste cand creste metabolismul: la femei in perioada maternitatii, copii, adolescenti, munca fizica si intelectuala intense, dereglari endocrine (afectarea glandei tiroide, CSR).

Concentratia iodului in apa este de ~5mg/l apa. Carenta de iod apare cand aceasta valoare scade sub 5mg indicator global al lipsei de iod la nivel hidric + sol, apa, aer. In carenta de iod eliminarea urinara a acestuia este sub 50mg/24 h.

Iodul este un factor de protectie fata de factorii gusogeni. Deci va apare un deficit relativ de iod prin factorii gusogeni:

componentele naturale din brasicacee (varza, gulii, conopida, napi) de tip tiocianati ce inhiba captarea iodului de catre tiroida si de tip goitrina ce interfera legarea organica a iodului in tiroida

hemaglutininele din leguminoasele uscate insufficient tratate termic (soia, fasole, linte, mazare) impiedica resorbtia hormonului si pierderea prin fecale (tratamentul termic corespunzator inactiveaza hemaglutininele)

polifenoli (incluzand glucide din frunze, fructe: arahide) scad sinteza hormonului tiroidian (prin fixarea iodului la gruparea hidroxi intra in competitie cu tirozina)

prelucrarea, filtrarea si dezinfectia apei scad concentratia de iod

factorii gusogeni din apa: excesul de calciu (ape dure) scade absorbtia iodului; fluorul creste eliminarea iodului din organism

nitratii, magneziul interfera cu absorbtia iodului

In conditii de carenta de iod (zonele gusogene sunt zonele subcarpatice; zone in care exista deficit de iod in apa, alimente si sol) tiroida incearca sa compenseze lipsa prin cresterea activitatii secretorii hipertrofie + gusa.

Gusa = distrofie endemica tireopata

o      scade MB, mixedem (la copii si nou-nascuti = cretinism gusogen)

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

o      fatigabilitate si lentoare in munca fizica si intelectuala

o      cretinism si intarzieri in crestere si mineralizarea osoasa (nanism tiroidian), intarzieri in aparitia dintilor

o      hipogonadism (amenoree la fete, infantilism sexual la baieti)

o      bradicardie, hTA, bradipnee

o      scaderea MB

o      macroglosie

o      hipercolesterolemie si anemie

Profilaxie

Este prevenita prin administrarea de sare iodata: iodat de potasiu 15-25 mg/kg sare.

La populatia cu risc crescut (copii, gravide) se administreaza tablete de iodura de potasiu.

Imbogatirea alimentelor sau apei cu iod nu a avut efectele scontate.

Asocierea iodului cu cuprul determina effect profilactic si terapie superioara administrarii singulare de iod.

Fluorul. Carenta de fluor si caria dentara.

Necesarul de fluor este asigurat:

o      prin apa 2/3-3/4

o      alimente bogate in fluor: pesti, crustacee, scoici, ceaiuri

Concentratia optima in apa pentru cariopreventie este de 0.7-1.5 mg F/dm3 apa. Peste 75% din sursele de apa sunt deficitare.

Ratia de fluor pe zi pentru un adult este de 3-4mg/zi.

Efectele fluorului:

cariopreventiv se formeaza fluoroapatita care creste rezistenta la acizii produsi prin fermentarea glucidelor, sub actiunea microoganismelor

actiune bacteriostatica - pentru microorganismele din placa bacteriana - prin inhibarea enolazei (la reactia de producere a acidului acetic si acidului lactic)

inhiba enzimele cu rol in demineralizarea smaltului si dentinei

Efectul cariopreventiv este maxim in perioada intrauterine si preeruptiva (cea mai mare receptivitate este in perioada intrauterine si pana la 7-8 ani.

Intervin micro si macroelemente:

v    molibden (favorizeaza absorbtia fluorului)

v    zinc, nichel, mangan, selenium (au actiune anticarioasa)

v    vanadium (creste stabilitatea hidroxiapatitei)

Profilaxia cariei

1mg F/dm3 apa prin fluorizarea apei

alimentatie completa calitativa si cantitativa - proteine, glucide, lipide, vitamine, elemente minerale

fortificare cu fluor  produselor alimentare (lapte, faina, sare)

utilizarea pastelor de dinti si a apelor de gura cu fluor

fluorura de staniu - aplicatii topice sau irigatii subgingivale cu solutie 1.65%

administrare de tablete de fluorura de sodium

Excesul de fluor si fluoroza endemica

Cauzele fluorozei endemice:

consumul de apa cu fluor: 5-6 mg/dm3 apa

consumul de cantitati mari, constante de 7-8 l de apa/zi, apa cu continut normal de fluor (in zonele calde)

Manifestari:

Fluoroza dentara este favorizata de aportul crescut de fluor - concentratie 1.5-3 mg F/dm3 apa - (~ 2-2.5 ani), mai ales la 10-14 ani

Gradul I: pete mici, mate, cretoase, simetrice, mai ales pe incisivi, cel mult 1/3 in suprafata smaltului si dentinei.

Gradul II: petele se extind, unele se pigmenteaza aspect "tigroid" din alternarea portiunilor albe si galbene, maxim ½ din suprafata smaltului.

Gradul III: pete maronii, ~ dinte de portelan, devitalizat.

Gradul IV: distrofii dentare; dinti cu aspect de "ferastrau".

Fluoroza genereaza (>5 mg/dm3):

q      modificari osoase la nivelul coloanei vertebrale = osteofite

q      oase lungi: exostoze sau depunere aberanta de calciu

q      calcificarea ligamentelor

q      casexia fluorotica (15 mg/dm3) fracturi la traumatisme minore sau fracturi spontane in os patologic; limitarea miscarilor cu anchiloza articulara

q      afectiuni CV, renale, dereglari ale glandelor endocrine (suprarenale, tiroida)

Bolile CV

Reprezinta mai mult de 50% din cauzele de deces.

Factorii favorizanti sunt: endogeni (predispozitie familiala, tulburari metabolice) si exogeni (deprinderi neigienice: alimentatie nerationala, sedentarism, suprasolicitare nervoasa, fumat excesiv - CO modifica intima si media producand ateroscleroza, factorul hidric).

Factorul hidric este un factor de mediu cu actiune de lunga durata asupra starii de sanatate. Duritatea scazuta determinata de saruri de calciu si magneziu produce boli CV.

Magneziu - deprima excitabilitatea fibrelor miocardice; potenteaza metabolismul energetic al cordului, protejand celulele miocardice de aportul insuficient de oxygen previne aparitia ATS (impiedica acumularea de calciu si sodium in peretii vasculari, scade colesterolemia)

Crom - actiune de protectie impotriva unor factori nefavorabili activitatii cardiace; creste catabolismul colesterolului; in zone cu morbiditate si mortalitate crescuta prin ATS concentratia cromului tisular scade cu varsta pana la disparitie

Mangan - influenteaza metabolismul lipidic, cu effect hipocolesterolemiant, impiedica ATS; participa la transportul oxigenului in miocard

Zinc - actiune sinergica cu manganul, protector

Cadmiu - favorizeaza aparitia HTA

Vanadiu - rol in transportul oxigenului; impreuna cu magneziul si zincul este antihipoxemic

Cupru - in concentratie crescuta este factor aterogen (bolnavi cu IM: cuprul tisular e crescut)

Natriu - in exces in apa si alimente determina HTA (pana la 6g NaCl/zi OMS)

Intoxicatia cu nitrati

Excesul de nitrati si methemoglobinemia

Nitratii se absorb in partea superioara a intestinului, si au eliminare renala.

Nitratii prin reducere se transforma in nitriti, care sunt patogeni. Flora nitrat reducatoare: enterobacteriacee (salmonella, E. coli, clostridium, proteus), streptococci, stafilococi (din nasofaringe in angine, otite).

Nitritii din sange si hemoglobina formeaza methemoglobina ce duce la hipoxie tisulara.

Reducerea e mai frecventa la sugarii alimentati artificial deoarece: Hb fetala are afinitate mai mare pentru nitriti, consumul de apa este de 10 ori mai mare decat la adult (raportat la greutatea corpului), pH-ul gastric este ~4 (la adulti este 2-2.5), imaturitatea sistemului enzymatic duce la imposibilitatea eliberarii Hb din metHb.

Intoxicatii acute:

Cianoza fetei si buzelor, acrocianoza in extremitati, apoi generalizata

Dispnee

Tulburari gastrointestinale (diaree/constipatie)

Tahicardie, tulburari de ritm

Agitatie, convulsii datorita hipoxiei cerebrale

Intoxicatii cronice:

Scade rezistenta organismului, creste receptivitatea la infectii respiratorii si digestive

Cianoza localizata (buze)

Deficit al dezvoltarii staturo-ponderale

Methemoglobinemia mai poate fi determinate de: ingestia de substante (nitroglicerina), alimente vegetale (morcovi, salata, spanac, cu continut crescut de nitrati) in solutie cu nitrati multi, consumul de carne cu prea multi conservanti azotati.

Profilaxie: alimentatie naturala cel putin in primele 3-6 luni, profilaxia infectiilor digestive si respiratorii, concentratia nitritilor in apa de maximum 45 mg/dm3 apa.

Patologia hidrica infectioasa

Infectiile hidrice sunt foarte numeroase, annual sunt 500 milioane de boli, cu 15 milioane de decese annual.

Agentii infectiosi sunt:

Bacterii: Shigella disenteriae; Salmonella typhi; Para~ A, B; Vibrio holerae; Leptospire; BK; E coli; Enterococi; Pseudomonas aeruginosa.

Virusuri: polio, echo, cocsakie, hepatite.

Paraziti: Entamoeba histolitica; Lamblia; Trichomonas; Fasciola hepatica; Tenii (Solium, Saginata, Echinococus).

Epidemia hidrica: perioada de incubatie este mai lunga la cei cu gastroenterita, dizenterie, febra tifoida. Debutul este exploziv, cuprinde toata localitatea, in orice anotimp, scade la oprirea consumului.

"Coada epidemica" = la sfarsit apar doar cazuri sporadice.

Igiena in unitatile stomatologice

Riscuri - factorii de mediu si conditiile.

Factori fizici: microclimat, iluminat, zgomot, Rx.

Factori chimici: poluare aerului, substantele chimice utilizate.

Factori biologici: microflora aerului, suprafetelor, obiectelor din cabinet.

Zgomotul

Oscilatiile sunt reprezentate de zgomot, vibratii sau ultrasunete.

Zgomot = suprapunere dezordonata de sunete cu frecvente si intensitati diferite. Frecventa, sub aspect fiziologic determina tonalitatea.

Intensitatea, sub aspect fiziologic determina sonoritatea. Se masoara in decibeli.

este intre 0 130-150 db

pragul de audibilitate este de la 4 db

fosnetul frunzelor: 4-10 db

vorbirea in soapta: 20-30 db

vorbirea: 50-60 db

tipete: 60-70 db

> 70 db are efecte nocive (tramvaie 70-80 db)

la 120 db zgomotul devine dureros (avion cu reactie la decolare 100-160 db)

Actiunea zgomotului pe organism este in functie de: intensitate, timp de expunere, frecventa, caracteristici; varsta, activitate fizica, sensibilitate individuala; dimensiunea, configuratia, arhitectura spatiului.

Actiunea zgomotelor asupra organismului

zona linistita: 0-30 db

zona efectelor psihice: 30-60 db

zona efectelor fiziologice: 60-90 db

zona efectelor otologice ireversibile: 90-120 db

Efectele nocive se exercita mai ales asupra analizatorului auditiv si asupra SN.

Efectele zgomotului pe aparate si sisteme

Asupra analizatorului auditiv:

o      Acute: zgomotele puternice, de scurta durata provoaca traumatisme la nivelul timpanului, urechii medii, urechii interne - perforatii timpanice, hemoragii otice, surditate

o      Cornice: oboseala auditiva (scaderea auzului cu 10-15 db), hipoacuzie, surditate (leziune degenerativa atrofica la nivelul urechii interne sau de protectie la nivelul scoartei a n. VIII)

SN:

o      excitare si inhibitie alternativ, scaderea functiei cerebrale, scaderea capacitatii de concentrare, scaderea reactivitatii generale la diferiti stimuli externi.

o      Duce la tulburari psihice: anxietate, stari depressive, tulburari comportamentale.

o      Cefalee, vertij, insomnie, scaderea randamentului intellectual.

Aparatul circulator: tahicardie, aritmii, tromboze, hemoragii, cresterea TAS.

Aparatul respirator: cresterea frecventei si amplitudinii respiratiilor, cresterea consumului de oxygen.

Aparatul digestiv: motilitatea si secretiile gastrice si intestinale sunt inhibate.

Glandele endocrine: afectarea hipofizei, tiroidei, suprarenalelor, hiperglicemie.

In caz de influentare indelungata se ajunge la nevroze, psihastenie, HTA, gastrita, ulcer gastric, hipertiroidie, diabet.

Pritectia stomatologica consta in metode pentru aparatul stomatologic (conceptie, confectionare, intretinere); amplasarea si izolarea cabinetului fata de sala de asteptare; educatia sanitara.

Criterii de protectie: limita superioara a zgomotelor - externe = 45-50 db, interne = 30-35 db; in spital maximum 20-30 db.

Vibratiile

Oscilatiile mecanice cu frecventa scazuta (~Hz - 600 Hz) determina vasculita de vibratie (antebrate, maini si secundar brate).

La maini: parestezii, scaderea sensibilitatii tactile fine, vibratorii, termice, tulburari trofice, paloare.

Afecteaza oasele, tendoanele, articulatiile, muschii.

Ultrasunetele

Oscilatiile cu frecventa crescuta (> 16000 Hz) produc edem, hiperemie, hemoragie, degenerescente, necroze. Determina leziuni la nivelul analizatorului auditiv, glandelor endocrine, tesutului cutanat si muschilor.

Microclimatul

Temperatura aerului optim 18-22 C, vara maximum 26 C. Este influentata de temperatura mediului extern, orientare, numarul de pereti externi.

Umiditatea aerului 35-65%, medie 50%.

Curentii de aer: 0.1-0.3 m/sec, fara a depasi 0.5 m/sec.

Cabinetul de stomatologie (functie de diagnostic si tratament):

situare izolata, amplasare astfel incat sa asigure confortul si buna functionare

intrare independenta, sala de asteptare, incapere de consultatie, anexe pentru sterilizare,; distanta minima de gura pacientului - 25 cm

aparatura de consultatie, dispozitive moderne, adaptabile - sa nu prezinte risc electric, toxic, infectios

apa curenta - sa curga cel putin 5-6 minute la inceputul programului si 30 secunde dupa fiecare pacient

pahare de unica folosinta

truse sterilizate in numar sufficient

instrumentarul stomatologic - sa nu determine leziuni, traumatisme, vibratii, arsuri

substantele folosite sa excluda riscul toxic, allergic (polimetacrilat, crezoli)

protectie individuala (halat, masca, manusi, ochelari)

control infectios - unit cu suprafete netede, usor de curatat, cloramine pentru mobilier

dezinfectia amprentelor cu hipoclorit de Na 1% sau glutaraldehida 2% pentru 10-30 minute

piese protetice, aparate ortodontice - hipoclorit de Na 1%

sterilizarea instrumentarului

evitarea suprasolicitarii organismului si a pozitiilor vicioase (pauze, gimnastica)