Clasificarea si denumirea enzimelor

Primelor enzime descoperite li s-au atribuit diverse denumiri; in cele mai multe cazuri numele enzimei s-a format din numele substratului prin adaugarea sufixului -aza: ureaza pentru enzima ce catalizeaza hidroliza ureei la CO₂ si NH₃, arginaza pentru enzima care catalizeaza hidroliza argininei la omitina si uree etc. Altor enzime li s-au atribuit denumiri particulare fara legatura cu reactia catalizata: pepsina, tripsina, chimotripsina.

Cand numarul enzimelor cunoscute a devenit foarte mare si s-au acumulat date despre structura, coenzime, mecanism de actiune etc. s-a impus atat introducerea unei clasificari rationale cat si a unor denumiri bazate pe criterii chimice care sa evite confuziile. Acestea au fost elaborate, in anul 1961, de o comisie de enzimologie a Uniunii Internationale de Biochimie si Biologie Moleculara (IUBMB) fiind in vigoare si in prezent

In sistemul de clasificare adoptat fiecare enzima este incadrata intr-o subclasa si, eventual sub-subclasa care apartine unei clase. Clasele, subclasele, sub-subclasele si enzimele individuale se noteaza prin cifre despartite de puncte. Sunt sase clase de enzime avand in ordine numerele si catalizand reactiile:

Oxidoreductaze, catalizeaza reactii de oxido-reducere;

Transferaze, catalizeaza transferuri de grupe ce contin carbon, azot sau fosfor;

Hidrolaze, catalizeaza scindari de legaturi covalente cu participarea apei;

Liaze, catalizeaza ruperi ale legaturilor C-C, C-S si C-N;

Izomeraze, catalizeaza toate tipurile de izomerizari, inclusiv racemizari;

Ligaze, catalizeaza formarea de legaturi intre carbon si O, S, N, cuplate cu hidroliza legaturilor macroergice.

Subclasele si sub-subclasele sunt stabilite dupa tipul gruparii sau legaturii care se modifica in cursul reactiei, dupa natura coenzimei si alte particularitati.

Sistemul acesta de clasificare este deschis, orice enzima nou descoperita putand fi introdusa intr-o clasa, subclasa si sub-subclasa.

Comisia a hotarat ca se pot utiliza doua modalitati de denumire pentru enzime:

a)  Numele 'recomandat': se pastreaza (sau se atribuie) denumiri cu sufixul -aza (glucozidaza, zaharaza, ureaza) sau se da denumirea dupa actiunea specifica (lactatdehi-drogenaza, adenilatciclaza); pentru unele enzime se utilizeaza denumirile specifice (tripsina, pepsina).

b) Numele 'sistematic': acesta este corelat cu numele clasei, subclasei si sub-subclasei; el cuprinde denumirea substratului (substratelor), tipul reactiei catalizate, coenzima, eventual alte caracteristici. Astfel fiecare enzima are un cod specific. Utilizarea numelui sistematic este obligatorie doar in situatiile care reclama evitarea oricarei ambiguitati (tiparituri, congrese etc.). Curent se utilizeaza denumirile recomandate.

Clasificarea si denumirile sistematice ale enzimelor sunt redate in Tabelul 4.

Tabelul 4.

Fragmente din tabloul vast al clasificarii enzimelor

si a denumirii sistematice a acestora