Refractia dinamica

Refractia dinamica

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distante prin modificarea puterii sale de convergenta. Aceasta calitate este in esenta datorata modificarii dioptrilor cristalinieni atat ca raza de curbura, cat si ca distanta de separare intre ei. Este de fapt punerea la punct a aparatului fotografic daca comparam ochiul cu acest aparat optic. In cazul ochiului aceasta punere la punct se obtine  nu prin deplasarea obiectivului, ci prin modificarea puterii sale de convergenta.

Cristalinul sufera 3 tipuri de modificari in cursul acomodatei:

modificari ale dioptriilor: raza de curbura a fetei anterioare este diminuata cu 4 mm si a celei posterioare cu 0,5 mm; in plus aceasta modificare de curbura a fetei anterioare nu este uniforma, ci intereseaza in principal regiunea centrala, deformare conoida

modificarea indicelui de refractie: odata cu modificarea formei cristalinului se schimba raporturile dintre lamele intracristaliniene, fapt ce are drept consecinta modificarea indicelui mediu de refractie al lentilei;

cristaloida se relaxeaza devenind usor ondulata in vederea de aproape;

Acomodatia este definita prin urmatorii parametrii:

punctum remotum este cel mai indepartat punct vazut clar de ochi si este situat la infinit pentru un ochi emetrop; practic infinitul oftalmologic este situat la distanta de 5 m

punctum proximum este cel mai apropiat punct vazut clar de ochi in situatia utilizarii capacitatii maxime de acomodare

parcursul acomodatiei este distanta intre punctul remotum si punctul proxim ;

amplitudinea acomodatiei este diferenta dintre refractia ochiului in repaus - atunci cand priveste la infinit - si refractia aceluiasi ochi atunci cand face maximum de efort acomodativ, deci refractia ochiului in punctul proxim; este de fapt cantitatea maxima de acomodatie de care este capabil cristalinul.

Tulburarile patologice ale acomodatiei sunt: astenopia acomodativa, paralizia acomodativa, si spasmul acomodatiei.