Plumbul - caile de patrundere a plumbului in organism

Plumbul

Generalitati

Plumbul, in forma pura, este un metal greu, moale cu punct de topire scazut ( 327⁰ C) Punctul de fierbere este de cca. 1 750⁰ C. Din punct de vedere chimic se asemana cel mai bine cu staniul, dar plumbul este mai toxic pentru organismele vii.

Lucrul cu plumbul anorganic poate fi intalnit in turnatoriile de metal si topitorii, la fabricarea bateriilor, manipularea fierului vechi, vopsirea folosind coloranti care contin plumb, sudare si taierea placilor la care s-au folosit vopseluri ce contin plumb, fabricarea emailuriler din email, alama, cositor sau bronz, fabricarea unor tipuri de plastic, fabricarea sticlei si ceramicii, precum si la fabricarea si utilizarea munitiei.

Anumiti compusi organici ai plumbului, in principal tetrametilul de plumb si tetraetilul de plumb sunt folositi ca aditivi in benzina pentru ameliorarea cifrei octanice. Acestia au cu totul alte caracteristici si sunt mai toxici decat compusii anorganici ai plumbului.

Caile de patrundere a plumbului in organism

Plumbul anorganic patrunde in organism prin inhalare sau ingerare. In cazul activitatilor profesionale cu plumb, inhalarea pulberilor sau fumului cu continut de plumb este calea cea mai importanta de expunere.

Plumbul inhalat patrunde in organism mai eficient decat plumbul inghitit. Acest lucru este valabil in primul rand la adulti, in timp ce la copii, calea mai eficienta de patrundere a plumbului este prin tubul digestiv.

Patrunderea plumbului prin plamani depinde in mare parte de dimensiunea si solubilitatea particulelor. Vaporii de la o topitura cu plumb contine multe particule foarte mici de oxid de plumb. Acesta este solubil in lichidele somatice si poate patrunde usor in organism prin plamani. Exista un risc mai mare de absorbtie a plumbului din vaporii de plumb decat din pulberile ce contin particule mai mari. Riscul este de asemenea mai mic daca particulele sunt greu solubile, de ex. galena. Particulele mai mari se depun pe caile respiratorii superioare, fiind transportate cu ajutorul cililor in faringe, unde sunt inghitite sau eliminate prin expectoratie. Este foarte important ca la incalzirea (topirea) materiilor care contin plumb, sa se ia masuri de precautie.

Pe suprafata plumbului metalic se formeaza oxidul de plumb, pulverulent, care poate ajunge pe degete si de aici, in organism, o data cu ingerarea alimentelor, fumat, prizatul de tutun, etc. Igiena personala si in special spalarea mainilor este de aceea foarte importanta in cazul lucrului cu plumb.

Cei mai multi compusi anorganici ai plumbului nu patrund prin pielea intacta. Asa numitul sapun de plumb (saruri de plumb din diversi acizi organici) poate totusi patrunde in organism. Sapunul de plumb, de ex. plumbul naftenic, este folosit ca aditiv in anumiti lubrifianti.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Tutunul contine cantitati mici de plumb, care prin fumat, patrund in organism prin plamani. De aici apare riscul ca pulberile cu continut de plumb din procesul de munca sa patrunda in organism prin degete si tigari.

Plumbul organic care a patruns in sange este transportat la diverse organe si tesuturi. 90 % din plumbul care ramane in organism este depozitat in schelet. Timpul de injumatatire ( adica timpul de care este nevoie pana ce jumatate din cantitatea absorbita de plumb este eliminata ) in acest caz este indelungat, 10 ani sau chiar mai mult. O mica parte se depune in ficat si rinichi. Eliminarea plumbului are loc in primul rand prin urina.

Determinarea concentratiei de plumb din sange este utilizata ca metoda pentru a supraveghea expunerile la plumb. Timpul biologic de injumatatire pentru plumbul din sange este normal de o luna, daca nu exista depozite mari de plumb in sange din cauza unor expuneri intense anterioare la plumb. In ultimul caz, poate fi dificil sa se reduca concentratia de plumb din sange la niveluri normale, chiar daca expunerea la plumb a incetat.

Concentratia de plumb din urina poate fi de asemenea utilizata ca masura a expunerii, dar prezinta dezavantajul de a fi sensibila la contaminare si poate fi influentata de depozitele existente de plumb din organism, de expuneri mai vechi.

Compusii organici ai plumbului prezinta riscuri speciale datorita faptului ca patrund si prin piele. Plumbul organic nu se depune in schelet, ci, intr-o anumita masura, in ficat, rinichi si creier.

In afara de expunerea profesionala la plumb, toata lumea este expusa la plumbul din atmosfera, in special in orasele mari. Sursa principala de plumb sunt aditivii din benzina, compusi organici sau anorganici de plumb, degajati in atmosfera  prin gazele de esapament. Si prin tubul digestiv are loc a anumita absorbtie de plumb, prin concentratia naturala, dar scazuta, de plumb din alimentatie.

Efectele asupra sanatatii

Intoxicatia acuta cu plumb poate avea loc prin inhalarea vaporilor de plumb sau pulberilor ce contin plumb in concentratii mari, de ex. la taierea miniului de plumb sau a altui material care contine plumb. Intoxicatia se poate manifesta prin dureri de stomac (colici saturnine), precum si dureri de cap, iritabilitate si alte simptome legate de sistemul nervos. Intoxicatia acuta cu plumb poate de asemenea sa apara prin ingerare. Intoxicatiile acute profesionale cu plumb sunt rare in zilele noastre, in tara noastra.

Expunerea prelungita la plumb poate da nastere la efecte in primul rand asupra sangelui si a formarii sangelui, sistemul nervos central si periferic, precum si asupra rinichilor.Un semn timpuriu al imbolnavirii cu plumb este dificultatea de formare hemoglobinei, precum si o afectare a hematiilor din sange, cu care plumbul intra in legatura. Consecinta poate fi anemia. Afectarea sistemului nervos central si a functiei memoriei, timpului de reactie si capacitatii de percepere au putut fi demonstrate dupa o expunere prelungita la plumb. La concentratii in jur de 2,5  μmol /l sau mai mici, ajungand la 1,5 μmol/l, se pot constanta efecte mai putin grave. Leziunile asupra sistemului nervos periferic, manifestate prin o viteza scazuta a transmisiei impulsurilor nervoase, au fost demonstrate la nivele de plumb in sange sub 2,5 μmol/l, sau nivele mai mici, ajungand la 1,5 μmol/l.

Copiii au o sensibilitate la plumb mai mare decat adultii, in special in ceea ce priveste functiile creierului. Un categorie speciala de risc o constituie fatul, care se pare ca poate suferi leziuni cerebrale la nivele de plumb in sange care nu prezinta pericol pentru mama. Plumbul trece prin placenta in sangele fatului. Plumbul este eliminat prin laptele matern.

Expunerea la plumb, conform unor cercetari, poate provoca leziuni asupra masei genetice si eventual asupra capacitatii de reproducere. Efectele asupra spermatozoizilor au fost descrise in cazul unor concentratii de plumb in sange de 2-3 μmol/ l, dar trebuie considerate ca fiind nesigure. Efectele asupra fatului, precum afectarea sistemului nervos si eventual riscul unor afectiuni mentale a copilului, au fost demonstrate  si de aceea, trebuie luate luate masuri chiar la nivele scazute. Acestea sunt motivele pentru care s-au adoptat in normele metodologice valorile limita admise pentru femeile care lucreaza in mediul cu plumb.

Plecand de la rezultatul experimentelor pe animale s-a vazut ca anumiti compusi ai plumbului  (in principal acetatul si fosfatul, dar nu plumbul metalic si alti compusi ai plumbului) pot provoca cancer. Nu s-a confirmat banuiala privind efectul cancerigen al plumbului asupra organismului uman.

Compusii organici ai plumbului ca tetraetilul de plumb au de regula toxicitate mai mare decat cei anorganici. Ei afecteaza in primul rand sistemul nervos si functiile sale psihice. S au raportat cazuri de insomnie, lipsa apetitului si stari psihotice. In cazul intoxicatiilor acute, s-au inregistrat cazuri de deces.