Radacinile vietii - tataneasa - bolile care se vindeca cu tataneasa

Putine alte plante din fitoterapeutica romaneasca sunt atat de divinizate, dar si atat de hulite ca ea. De cand s-a zvonit ca ar avea efecte cancerigene, marilor firme de preparate din plante li s-a interzis pana si fabricarea nevinovatelor unguente. Suntem in fata unui scenariu stupid. Folosita de sute de ani in medicina populara din tara noastra, tataneasa este, in realitate, o planta-minune, o planta cu virtuti terapeutice de exceptie. Cu o conditie: o administrare corecta, bazata pe dozaje care sa elimine orice urma de risc.

Tataneasa, in medicina veche romaneasca

In limba dacilor, tataneasa se numea prodiarnela, fiind folosita inca de acum cateva mii de ani pentru tratarea ranilor si a fracturilor, precum si pentru diferitele actiuni interne. De la daci se pare ca a invatat aceasta planta celebrul medic roman Dioscoride, care a inclus-o apoi in nu mai putin celebrul sau tratat "Materia medica", in acest fel denumirea data supravietuind pana in zilele noastre. Poate nici o iarba de leac nu a fost atat de pretuita si iubita in popor ca tataneasa, care, fara discutie, intra in clasamentul primelor zece plante tamaduitoare folosite de romani. Utilizarea tatanesei in scopuri terapeutice este mentionata de etnobotanisti, practic, in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac extern contra fracturilor, a scrantiturilor si a plagilor de toate felurile. Pe cale interna, se administra contra herniei (daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani). Ca vitalizant puternic (una din denumirile populare ale tatanesei este aceea de iarba intaritoare), tataneasa amestecata cu miere era data celor bolnavi de tuberculoza ("hectica") si de astm ("suspin"). Decoctul de radacina era baut in loc de apa de bolnavii de gastrita hiperacida si de ulcer.

Legaturile cu tataneasa erau folosite in Oltenia contra durerilor de cap, in Apuseni la scrantituri si dureri de oase, in Nordul Moldovei in gastro-enterita, in Banat contra durerilor de stomac, splina, rinichi. Zeci de retete cu tataneasa au fost consemnate de catre culegatorii de traditii populare, retete care vom vedea ca se regasesc si in medicina moderna.

Tataneasa in terapia moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerata actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in amestec. Ceaiurile cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite pe scara larga la noi in tara vreme de 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratarea gastritei hiper-acide si a ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani (la nivel mondial), existand peste 200 de preparate farmaceutice pe baza ei.

Retete cu tataneasa

Pulbere de tataneasa

Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime.

Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile.

Macerat la rece de tataneasa

La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante - deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

Decoct de tataneasa

Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

Tinctura de tataneasa

Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75⁰ (trei parti alcool alimentar de 96⁰ si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.

Alifie de tataneasa

Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune, dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba. Se amesteca pana la omogenizare completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de 2-3 ori pe zi.

Eseu: Lichior - bautura dulce , de obicei aromata cu fructe Eseu: Clasificarea drajeurilor

Cateva din bolile care se vindeca cu tataneasa

CANCER - Tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, cum ar fi cancerul la intestin, prostata si stomac, in care s-au obtinut rezultate spectaculoase. Se administreaza decoctul, 1-3 cani pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la trezire, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict necesar sa nu se consume carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure de patru saptamani, cu 12 zile pauza. Pe ansamblu, tratamentul dureaza sase luni. Acelasi tratament ne-a fost semnalat ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.

GASTRITA HIPERACIDA si ULCER - In aceste afectiuni, un tratament intern de 2-4 saptamani cu pulbere de tataneasa este cu adevarat miraculos. Principiile active ale tatanesei protejeaza si ajuta la refacerea peretilor stomacului, alina durerea si reduce frecventa puseelor de gastrita, pana la vindecarea completa. Se ia o lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de tataneasa cate o jumatate de lingurita rasa, dintr-o planta calmanta, cum ar fi florile de tei sau de salcam.

DURERI DE GAT, BRONSITA, BOLI PULMONARE TRENANTE - Se tine in gura o bucatica de radacina de tataneasa, sugand-o ca pe o bomboana (pentru o eficienta mai mare, poate fi folosita direct pulberea de tataneasa, care este mult mai solubila). In acest fel, se extrag principii active care regenereaza epiteliul, calmeaza tusea, favorizeaza expectoratia si grabesc vindecarea. Acelasi tratament este deosebit de eficient in tusea seaca si iritanta, in faringite si amigdalite acute si cronice.

Utilizari externe:

- Cancer de piele, plagi si alunite cu risc de malignizare. Se aplica tinctura de tataneasa de 3-4 ori pe zi pe locul afectat. Pentru a spori aderenta acestui extract pe tesutul tratat, se adauga in el cateva picaturi de tinctura de propolis. Tinctura se picura cu o pipeta, "scaldand" bine toata suprafata tratata, de mai multe ori, pana ce pe locul afectat se formeaza o pelicula groasa. (Recomand in cunostinta de cauza eficienta tincturii pe care am folosit-o si eu, cu succes, in vindecarea unei alunite pe cale de a se canceriza.)

- Entorse, luxatii si fracturi - Pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor cu alifie de tataneasa. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de macar o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza cu pana la jumatate.

- Hemoroizi - Se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi alifia de tataneasa, al carei mod de preparare a fost descris mai sus.

- Arsurile de gravitate mica, ranile, ranile vechi ori care se vindeca greu, cicatricele inestetice se trateaza eficient prin pensulari cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu decoct de tataneasa, facute de doua ori pe zi pe locul afectat.

- Rani de pe colul uterin - Cu ajutorul irigatorului se fac spalaturi zilnice cu decoct de tataneasa. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. Pentru o mai mare eficienta, la decoctul obtinut dupa metoda prezentata mai sus se adauga doua linguri cu iarba de coada-soricelului. Tratamentul dureaza timp de doua saptamani.

- In tratamentul bolilor venerice, tataneasa este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, aceasta fiind un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de papilomavirusuri) si al herpesului. Pentru igiena obisnuita a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala. Decoctul de tataneasa este si un anticandidozic puternic.

Tataneasa - un pericol?!

 In ultimii ani se vehiculeaza ideea ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de "frunte" se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Argumentele aduse in discutie sunt urmatoarele: 1. Animalele furajate cu cantitati mari de tataneasa au avut tulburari hepatice, unele au prezentat chiar tumori hepatice. 2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa-numitii alcaloizi pirolizidinici -, ai caror efecte mutagene si cancerigene au fost demonstrate prin teste de laborator. In baza acestor doua fapte, s-a facut o adevarata campanie prin care s-a sustinut ca "tataneasa este cancerigena". O campanie care insa nu "sta in picioare" atunci cand se pun cateva intrebari:

1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram-corp, administrate animalelor din experimente? - Daca a fost administrat 1 g de tataneasa/kilogram-corp, animalelor furajate cu tataneasa din experimentele mentionate, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz ar trebui sa-i administram unui adult cu greutate normala 75 g de tataneasa (o punga si jumatate de la Plafar!) pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate.

2. De ce sunt trecute sub tacere substantele anticancerigene din tataneasa? - Desprinsi de "contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar alcaloizii in cauza ar putea avea efect cancerigen. "Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga, planta care contine principii active cu efecte antitumorale foarte puternice.

3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim-ajutor" (Editura "Colosseum" 1996), in care se afirma: "In cercurile fitoterapeutice internationale, se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de ceai de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina".

Va lasam sa trageti concluziile.

4. Presupunand ca tataneasa ar fi, intr-adevar, o planta cancerigena, ar fi trebuit ca accidentele provocate de folosirea ei sa fie popularizate la nivel mondial. Unde sunt statisticile privitoare la bolile sau mortalitatea provocate de utilizarea interna a tatanesei? Ele nu exista! Din '85, cand au luat nastere curentele de opinie "anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa utilizata in doze normale este cancerigena si mutagena. Este foarte posibil sa apara insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Asta, da! Ca si in cazul altor plante puternice: spanz, naprasnic, rostopasca, marul-lupului, problema consta in dozaj, deci in modul de administrare, lucru valabil si pentru multe dintre medicamentele de sinteza, care contin in ele procente mult mai mari de nocivitate, decat nevinovata tataneasa.

De altfel, marile concerne farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar anula orice concurenta. Stim, desigur, ca timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.