Cancerul colonului sl al rectului

CANCERUL COLONULUI Sl AL RECTULUI

Reprezinta cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupand locul al doilea la intreaga populatie, depasit la barbati de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de san. Etiopatogenia nu este cunoscuta. Frecventa creste cu varsta (maxim in deceniul 6 si 7), fiind intalnit de obicei la barbati. Factorul genetic, este sugerat de frecventa cu care se intalneste in familia bolnavului. Dintre factorii de risc care pledeaza pentru factorul genetic si care se intalnesc frecvent in familiile acestor bolnavi citam: polipoza familiala, polipii coloniei adenomatosi, afectiunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragica, difuza, cu debut inainte de 25 ani dupa 10 ani de boala, boala Crohn, diverticuloza rectosigmoidiana etc. Mai joaca un rol etiopatogenic, dieta saraca in fibre, bogata in glucide rafinate si grasimi animale, obisnuita in tarile dezvoltate (Anglia, Franta, S.U.A) si dieta saraca in fructe si vegetale. Au mai fost incriminate sarurile biliare, amoniacul, (concentratie maxima in sigmoid), flora anaeroba (crescuta in infectiile care modifica sarurile biliare), factorii imunitari, hormonali, infectiosi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici si radiatiile ionizante.

Anatomie patologica: in marea majoritate a cazurilor este un epiteliom (95%). Localizarea, in ordinea frecventei, este urmatoarea: rect (58%), sigmoid (17%), cec si colonul drept (15%), colonul stang (10%). Macroscopic se descriu: o forma proliferativa, vegetanta, conopidiforma; forma infiltrativa dura, cu retractii si stenoze; forma infiltra-tiva coloidala, moale; forme mixte (infiltrante si vegetante); forme ulcerative. Cancerul intestinului gros se extinde in profunzimea peretelui intestinal si fixeaza tumoarea de organele vecine. Invadeaza, pe cale limfatica ganglionii regionali si da metastaze la distanta in diferite organe: ficat, plaman, peritoneu, creier, oase etc.

Simptomatologie: cancerul colonului ramane un timp asimptomatic (6-12 luni) pentru ca ulterior simptomele care apar sa fie pe colonul drept, colonul stang sau rect.

Cancerul colonului drept: durere discreta, dar persistenta si neinfluentata de calmante, localizata in flancul sau fosa iliaca dreapta; balonare abdominala; diaree (mai rar), cu scaune de putrefactie, rezistenta la tratament; pierdere in greutate, astenie, dinamie; starea subfebrila, anemia si sangerarile apar mai tardiv.

Cancerul colonului stang se manifesta prin dureri (jumatate din cazuri), ca o jena in flancul sang, cu balonare si gaze; durerea creste progresiv in intensitate si cedeaza la masaj abdominal; mai tarziu, apar fenomene stenozante cu constipatie si falsa diaree, care usureaza bolnavul. Scaunele pot capata un caracter sanguinolent. Tulburarile dispeptice sunt foarte rare si starea generala se mentine buna mult timp.

Cancerul rectului se evidentiaza la inceput cu fenomene de constipatie, cu jena la defecare, la inceput mai redusa, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori constipatia este urmata de scaune moi, cu mucus, sange si puroi. Scaunul devine anevoios, suparator si este urmat de o senzatie de evacuare incompleta; alteori, ia aspectul din stenoza rectala, aparand subtire ca un creion sau in forma de panglica. Durerea se accentueaza si este resimtita in pelvis, in sacru, in coapse. Mai tarziu bolnavul devine palid, inapetent, pierde in greutate.

Examen obiectiv: aspectul general al bolnavilor este modifiat tarziu, alterarea starii generale depinzand de localizarea sau de ivirea complicatiilor. La palparea abdomenului se poate simti o formatiune tumorala, dura, nedureroasa, neregulata, de dimensiuni variate, mobila sau fixata de tesuturile vecine. In cazul unei dilatatii intestinale deasupra stenozei se pot evidentia zgomote hidroaerice, hipersonoritate, unde antiperistaltice.

Tactul rectal permite - in cancerele rectale jos-situate - sa se simta o formatiune dura, neregulata, fixa si nedureroasa, care poate sangera la atingere.

Rectosigmoidoscopia descopera cancerul situat pana la 30 cm deasupra sfincterului, arata localizarea, extinderea, mobilitatea si varietatea macros-copica a tumorii si permite prelevarea unor tesuturi in vederea examenului microscopic.

Examenul radiologie (fig. 5 5) (irigoscopie, iri-gografie, pranz baritat) precizeaza localizarile inaccesibile examenului endoscopic si depisteaza fie stenozari, fie imagini lacunare, ulceratii, modificari de tranzit sau ale reliefului mucoasei.

Celelalte examene care vin in sprijinul diagnosticului sunt: examenul materiilor fecale (hemoragii oculte, sange macroscopic, mucus, celulele maligne exfoliate, puroi); V.S.H. accelerata, anemie hipo-croma, uneori leucocitoza; fosfotaza alcalina crescuta.

Dintre alte investigatii clinice utilizate enumeram: Colono-fibroscopia, pentru neoplasmele situate in afara zonelor explorabile cu rectoscopul (se folosesc instrumente flexibile cu lungime de 105 -185 cm), depistarea hemoragiilor oculte in scaun, citologia exfoliativa, antigenul carcinoembrional.

Diagnosticul pozitiv are ca elemente de sustinere varsta bolnavului, simptomatologica clinica, endoscopia si examenul radiologie. Important e ca diagnosticul sa fie precoce (mai usor de evidentiat in cancerul rectal) si sa ne gandim la acest diagnostic ori de cate ori avem de-a face cu un bolnav mai in varsta, cu o simptomatologie intestinala mai rezistenta la tratament, pentru a cere investigatiile complementare necesare.

Diagnosticul diferential se face, in functie de localizare, cu: tuberculoza ileocecala, tumoarea inflamatorie apendiculara, rectocolita ulceroasa, stenozele intestinale, polipoza intestinala, diverticuloza intestinala, hemoroizii.

Evolutie si complicatii: cancerul intestinului gros se dezvolta lent, de obicei fiind descoperit intr-un stadiu avansat. Prognosticul este grav, mai ales in cazul localizarii rectale si al colonului stang, si deosebit de grav cand cancerul apare pe fondul unei rectocolite ulceroase. Complicatiile cancerului de colon constau in: hemoragii grave, perforatii cu peritonita, stenoza cu fenomene ocluzive, fistule, infectii secundare si metastaze.

Tratamentul este chirurgical. Segmentul intestinal in care-si are sediul tumoarea trebuie rezecat, inainte de extinderea ei in profunzime sau de aparitia metastazelor.

Roentgen - si radiumterapia dau rezultate incerte, ca si chimioterapia antitumorala.

Tratamentul simptomatic se prescrie, mai ales, in cazurile inoperabile: opiacee, antispastice, anestezice locale. Se va mentine o riguroasa igiena locala printr-o toaleta permanenta.