Patlagina-ingusta - afectiuni si tratament

PATLAGINA-INGUSTA - AFECTIUNI SI TRATAMENT (Plantago lanceolata)

Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale voi alege in continuare una care pare sa fi fost la fel de raspandita in vremurile indepartate cum este si in zilele noastre si care s-a bucurat de-atunci incoace de un renume remarcabil. Termenul

german* este format din wege + rich. Ultima silaba, asema­natoare sarbescului „reiks', se inrudeste cu cuvantul latinesc „rex' = rege. Deci patlagina era regele drumurilor** si a crescut inca din timpuri stravechi spre binele si binecuvantarea omenirii. O rugaciune anglosaxona, care evoca noua plante si se gaseste intr-un manuscris datand probabil din secolul al Xl-lea, se adreseaza si patlaginii:

„Si tu, patlagina, Mama a plantelor, deschisa catre est, puternica in interior: Peste tine huruie carute, peste tine au calarit femei, peste tine au calarit mirese, peste tine au sforait tauri. Tuturor le-ai rezistat, si li te-ai impotrivit. Rezista deci si otravii, si contagiunii, si raului care strabate tara!'

Astazi este la fel ca atunci. Raul strabate tara si avem nevoie de plante medicinale cum este patlagina-ingusta - intalnita si sub denumirile de iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei, patlagina -, mult apreciata in vechile carti despre plante medicinale, pentru a combate acest rau. Ruda sa, patlagina sau patlagina-lata (Plantago major) - care mai este cunoscuta si ca iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii, placintica-vacii -, nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc pe toate campiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povarnisurile, lizierele, in santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspandite in intreaga lume.

Patlagina se foloseste in primul rand impotriva maladiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara. Preotul elvetian Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor noastre, scrie: „intrebuintare gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si samanta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea indi­cata pentru acei oameni care au sange putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioarele copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune.'

Eu insami am putut fi de ajutor multor persoane suferind de astm pulmonar si bronsic, prescriindu-le patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale (a se

Patlagina se numeste in limba germana Wegerich (n. tr.).

Wege = drumuri in germana, de gasit sub forma wega in vechea germana de sus, adica in dialectele din sudul Germaniei, dintre anii 750 si 1050 (n. tr.).

vedea „Moduri de folosire'). O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale. Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pul­monar si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pune la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice -atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa sa dea 4-5 clocote, se la de pe foc si abia dupa aceea se adauga 1 lingurita plina din amestecul de plante. Se lasa 1/2 minut in repaus. in cazurile mai grave, ceaiul trebuie pregatit proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.

Dupa cum se poate citi si in vechile carti despre plante medicinale, samanta de patlagina combate formarea calculului, daca se iau 8 grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata sangele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, luandu-se zilnic inaintea fiecarei mese cate 1 lingura (copiii - cate 1 lingurita). (A se cauta prepararea siropului la „Moduri de folosire'.)

Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contra ranilor. Odata, un taran s-a ranit la camp cu o unealta; spre uimirea mea, a luat frunze proaspete de patlagina, le-a faramitat si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, faramitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturile de caine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului, intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscata de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.'

Frunzele proaspete, frecate intre ambele maini, amestecate cu ceva sare si aplicate la gat vindeca de gusa. Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat. O tumoare, fie ea chiar maligna, trece, daca este tratata cu frunze proaspete faramitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande, in aceste cazuri este insa bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se poate folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasu­pra si se lasa sa stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunzele faramitate deasupra si se leaga locul cu o bu­cata de panza. in scurt timp se va simti o ameliorare.

Cu ocazia unei prelegeri tinute la biserica parohiala a orasului Linz am aratat ca frunzele faramitate de patlagina ar putea vindeca orice rana, chiar daca ea ar fi veche de zece ani. Cand am vorbit, cinci luni mai tarziu, in sala scolii de calugarite din Linz, o femeie a cerut cuvantul: „La vremea respectiva am pus la indoiala afirmatia dum­neavoastra ca frunzele de patlagina vindeca orice rana, oricat de veche ar fi. Vecina mea avea de 17 ani ulcer varicos la picior, din cauza caruia nu mai putea de mult sa iasa din casa. Chiar a doua zi i-am adus frunzele si i le-am pus, dupa indrumarile dumneavoastra, pe piciorul bolnav. Trebuie sa-mi retrag orice dubiu: Rana s-a inchis repede si nu s-a mai deschis in cele cinci luni care au trecut'

Un alt exemplu: Un invalid de razboi cu o proteza la picior capatase rani deschise pe bontul piciorului amputat, care s-au datorat unei canicule prelungite. Acestea nu voiau sa se vindece nici cu alifii, nici cu raze, nici cu injectii. Cand si-a aplicat frunzele de patlagina-ingusta, ranile s-au inchis peste noapte si omul a putut sa-si vada iarasi de ritmul normal al muncii si vietii sale.

Eu insami m-am ajutat odata rapid cu suc proaspat de patlagina-ingusta. Cu ani in urma, nepotelul meu, care avea pe-atunci un an si pe care-l tineam in brate, m-a muscat din neastampar de obraz, deasupra coltului gurii. Locul muscaturii mi-a pricinuit cateva zile niste dureri foarte mari. L-am tamponat din cand in cand cu esenta de patlagina-ingusta. imi faceam griji sa nu se formeze intr-o zi o intaritura

canceroasa. La sfarsitul lui aprilie, am participat cu sotul meu la o sesiune in Freistadt Deodata am simtit pe vechiul loc al muscaturii un nodul intarit, cat un bob de mazare, care se formase in timpul noptii. Imediat mi-am cules de pe pajiste un pumn de frunze de patlagina-ingusta, le-am frecat intre aratator si degetul mare si am tamponat de mai multe ori in acea zi locul respectiv. Seara, intaritura de-abia se mai simtea; in dimineata urmatoare disparuse complet, spre bucuria noastra. Nu este deci o exagerare atunci cand preotul Kneipp afirma in scrierile sale ca pentru fiecare boala a crescut o planta. Cu cat ma adancesc mai mult in tainele fitoterapiei, cu atat traiesc mai multe miracole. Multi oameni mor anual in chinuri din cauza unor astfel de abcese canceroase, desi exista remedii sub forma plantelor medicinale. Am putea fi cu totii mai sanatosi si mai bucurosi de viata, daca am arata mai multa intelepciune fata de plantele noastre de leac. Bineinteles, in ochii nestiutorilor ele sunt doar niste buruieni, incepeti sa va ocupati mai mult de aceste plante si veti scapa treptat de tot ce va supara.

Aceste randuri ale mele trebuie sa dea curaj si mangaiere tuturor batranilor care sufera de ani de zile de ulcer varicos la picior. Ranile lor se vor inchide curand si se vor vindeca prin aplicarea frunzelor de patlagina. Varsta nu conteaza aici. Daca exista si o umflatura puternica, atunci piciorul se imbaiata in extract rece de nalba sau in in­fuzie de coada-soricelului. Marginile ranii se ung dupa baie cu alifie de filimica (a se cauta la „Filimica', la „Moduri de folosire'). Si pentru combaterea trombozei se reco­manda cu caldura frunzele de patlagina.

Aceste exemple arata clar: Ne mai putem bizui pe farmacia Domnului - farmacia verde - si atunci cand bolnavul s-a resemnat in legatura cu orice posibil ajutor medical.

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: 1 lingurita (cu varf) de plante la 1/4 litru de apa - se opareste, se lasa putin in repaus.

Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa (a se vedea fragmentul respectiv din text).

Compresa   de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pana se formeaza un terci care se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza, in zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan, intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se astupa cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana insa vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o panza), se pune sa dea cateva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pana ce siropul se aseaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea cateva clocote bune.