Laptele si drojdia ca alimente si ca medicamente

Laptele si drojdia ca alimente si ca medicamente

LAPTELE

In antichitate, preotii anumitor culturi prezentau laptele drept o ofranda pentru divinitatile lor. Cel mai vechi aliment al speciei umane ocupa un loc unic in nutritie: dintre toate alimentele simple, el este cel mai apropiat de perfectiune si cea mai buna sursa de proteina, atat pen-tru adulti cat si pentru sugari. Dar, avand gust bun si putandu-se bea usor, uneori este consumat excesiv. N-ar trebui niciodata folosit pentru a potoli setea, fiind aliment, nu bautura!

Cand ficatul functioneaza normal, laptele crud nu face nici un rau, proteinele care se gasesc in el fiind usor asimilate. Cand insa secretiile ficatului sunt toxice iar bila acida, incep tulburarile. Sa ne amintim ca este hrana vitelusului care isi dubleaza greutatea oaselor lunar, in prime-le 3 luni de viata, in timp ce puiul de om are nevoie de 6 luni pentru a-si dubla greutatea de la nastere. Pentru ca aceasta crestere sa fie posibila in cazul vitelului, laptele de vaca trebuie sa contina un procentaj mult mai ridicat de calciu decat laptele matern. Doctorul Henry C. Sherman de la Universitatea Columbia, in studiile sale amanuntite asupra laptelui, a gasit cam 3 grame de calciu la 0,946 l de lapte de vaca. El a demonstrat, de asemenea, ca un copil in crestere nu poate folosi mai mult de 0,26 grame de calciu pe zi, asa incat, pentru a raspunde cresterii rapide a vitelului este necesar sa existe un procentaj mult mai mare de proteine care sa poata fi gasit in cazeina laptelui.

Aceasta cantitate mare de proteine da mai multa energie vitelului. Este, deci, evident ca laptele de vaca va contine o cantitate mai mare de calciu si de proteine decat laptele uman. Bebelusul are nevoie de mai putin calciu si proteina, dar de mai mult zahar. Aceste proportii le ga-seste in laptele matern. Trebuie sa tinem seama de ele cand pregatim laptele de vaca pentru un sugar. Dar de ce sa pregatim lapte de vaca? Nu este, oare, momentul sa redescoperim ca sanul mamei este sursa perfec-ta de alimente pentru sugar?

Pana la varsta de sase luni, consumul mediu de lapte al unui copil este de 600 ml/zi, de la sase la optsprezece luni, consumul mediu este de 900 ml. Daca insa copilul mai absoarbe si alte proteine, oua, branza, carne, consumul de lapte ar trebui redus proportional. Fapt demn de re-tinut: usuram munca ficatului daca nu absorbim la fiecare masa decat un fel de proteine. De exemplu, nu este indicat sa servim lactate in cur-sul unei mese care deja cuprinde carne sau peste. Niciodata nu voi ince-ta sa repet ca cea mai buna regula este: o singura proteina la o masa!

Daca secretiile ficatului si bila sunt toxice si acide, laptele inchegat, care se formeaza de obicei in stomac, in loc sa fie moale si usor, devine tare si solid precum cauciucul, provocand indigestie si constipatie. Zerul, fiind alcalin si plin de calciu, neutralizeaza acidul din bila, se transforma intr-o substanta alba vascoasa care poate sa infunde canalele biliare, sa se instaleze in vezica biliara si sa provoace usor calculi.

Aceeasi substanta este raspunzatoare si pentru mirosul neplacut al gurii. (Mirosul puternic al branzei de Limburger vine de la putrefactia zerului). Sa nu uitam ca limba este barometrul ficatului. Genul de sub-stanta care acopera limba, edemul, inflamatia diferitelor tipuri de papile sau atrofia lor eventuala, totul indica anumite stadii ale starii proaste a  ficatului. Cand este vorba de boli ale ficatului, trebuie sa fim prudenti; sa invatam sa folosim laptele ca pe o proteina dietetica, mai ales cand nu mai suntem foarte tineri. Dr. Leonard Williams, din Londra, a facut o observatie importanta cand a remarcat ca numeroase persoane in varsta pluteau catre sicriu pe o intindere de lapte.

Laptele crud (sau elementele constitutive) - bine intrebuintat - fur-nizeaza una dintre cele mai bune proteine pentru reconstructia celulelor. Hipocrate il recomanda pentru tratarea tuberculozei.

Multe stari patologice desemnate sub numele de hipoadrenie (epui-zarea glandelor suprarenale) pot fi foarte bine tratate cu un regim pe ba-za de lapte. In institutiile specializate este subliniata importanta repau-sului in timpul curelor de lapte. Laptele utilizat in astfel de cazuri este intotdeauna laptele proaspat, crud, aproape complet degresat.

Dr. Charles S. Porter, care a tratat mii de pacienti prin cura de lap-te, vorbeste astfel despre acest regim: "In primele doua ore de la ince-perea tratamentului, activitatea inimii este accelerata iar in urmatoa-rele 12-24 ore ritmul creste cu 6 batai pe minut. In primele 2-3 zile, accelerarea este de 12 batai pe minut. Pulsul este profund si nervos, circulatia rapida si activa.temperatura corpului creste. Stimularea consecutiva unui regim de lapte este asemanatoare efectelor stimularii alcoolice, dar reactiile posterioare sunt cu totul diferite. muschii devin mai tari si solizi ca ai unui atlet. Muschii intestinali lucreaza cu mai multa putere in contractii mai frecvente."

Este o descriere perfecta a reactiei suprarenale. Sa ne amintim insa ca o cura de lapte nu se poate aplica oricui. Reactia depinde de starea fi-catului, controlata printr‑o examinare a limbii si urinei.

Cazul care urmeaza provine din propria mea experienta clinica. Pacientul, un fermier de 64 ani, era atat de slabit, incat nu putea sta nici macar asezat. Se plangea ca ii este frig, era galben ca ceara, pulsul era 72, tensiunea 10/9. Avea o mare cantitate de gaze intestinale si prezenta edeme putin importante pe gamba si pe laba piciorului, chiar in stare de repaus. Tratamentul a fost format dintr-un amestec de lapte acru, ames-tecat cu salata verde tocata foarte fin; i se dadea o lingurita din acest amestec din 15 in 15 minute, timp de 48 ore. Apoi doza a fost marita progresiv si administrata din jumatate in jumatate de ora, timp de 14 ore, ziua. Cantarea 61 kg. Dupa 2 zile, a inceput sa doarma, iar inima ii batea regulat. Dupa 5 zile, senzatia de frig a disparut. Dupa 11 zile, nu mai exista nici urma de edem, iar greutatea ii scazuse la 57 kg, mult prea putin pentru un barbat masurand 1,86 m. Dupa 18 zile, s-a simtit mai in putere, ii era cald si putea sta in picioare. Dupa 32 zile de trata-ment, s-a putut intoarce acasa, simtindu-se foarte bine. O luna mai tar-ziu, aplicand acelasi regim, greutatea sa crescuse la 76 kg. La doi ani dupa inceperea tratamentului a fost capabil sa-si reia munca la ferma. Cantitatea de lapte acru fusese marita progresiv si nu se adaugase nimic, in afara de salata verde. Cand l-am vazut prima oara, era intr-o stare avansata de epuizare suprarenala. Daca am fi stimulat ce mai ramasese din capsulele suprarenale cu solutii de sare sau alti stimulenti pe baza de digitalina, inima i-ar fi fost pusa la grea incercare. Coloizii puternici din laptele acru au exercitat o actiune stimulanta asupra inimii, furnizand in acelasi timp elementele care puteau fi utilizate de ficat pentru o restau-rare completa a corpului. Incetul cu incetul glandele suprarenale s‑au reincarcat cu fosfor si bolnavul s-a vindecat complet.

Laptele crud este un aliment bun si cateodata un medicament bun, cand este folosit cu buna stiinta. Elvetienii, a caror principala sursa de proteine este formata din lapte si produse lactate, sunt considerati una dintre cele mai sanatoase si mai puternice natiuni din lume.

Natura a avut grija sa asigure prospetimea laptelui, facand ca acesta sa fie consumat prin sistemul "din san in gura". Chiar instabilitatea lui chimica il face usor digestibil. Cei care au scris Biblia stiau acest lucru atunci cand spuneau: "Aveti nevoie de lapte, si nu de hrana tare". (Evreii, V/12)

Din nefericire, eforturile pentru conservarea laptelui au avut ca efect alterarea, sau desfacerea moleculelor sale complexe, diminuandu-i astfel valoarea nutritiva. Pentru ca toate aceste produse artificiale - ze-rul, laptele praf, laptele concentrat, laptele pasteurizat sau omogenizat - sunt departe de formula originala, atunci cand principala sursa de pro-teina este un lapte degenerat, copilul sau animalul care se hraneste cu el se dezvolta prost.

Am prescris intotdeauna lapte crud si in jumatate de secol de prac-tica nu am avut motiv sa fie nemultumit. Laptele pasteurizat se putrifica in intestin, in timp ce laptele crud fermenteaza pur si simplu. Laptele pasteurizat va fi putrificat chiar in sticla sa prin actiunea caldurii si peste cateva zile va degaja un miros inspaimantator; laptele crud va fermenta numai si va fi in continuare comestibil ca lapte acru.

Se stie, laptele cu cat este mai proaspat, cu atat are o valoare nutriti-va mai mare. Richard Dawson, un crescator de animale din California, a facut o experienta graitoare: cand in grajdul sau se nasteau doi vitei ge-meni, unul sugea de la mama lui, in timp ce celalalt primea acelasi lap-te, dar vechi de 12-24 ore si pastrat la rece. Pe masura ce cresteau, dife-renta era din ce in ce mai vizibila. Cel care bea din galeata era mai mic si mai putin viguros ca cel care sugea de la mama lui.

Dr. Pottenger, prin experientele facute pe pisici, a demonstrat ca pasteurizarea laptelui poate produce tulburari fatale la animale. John Tromson din Edinburg povesteste despre un alt test facut pe vitei ge-meni, dintre care unul sugea, iar celalalt era hranit cu lapte pasteurizat. Primul a fost sanatos, in timp ce celalalt a murit inainte de a ajunge la doua luni. Experienta a fost repetata.

Maxima lui Hipocrate Hrana ta va fi leacul tau, ramane la fel de actuala si azi. In ceea ce priveste pe cei care falsifica laptele sau vor sa inoveze prezentandu-l sub forma concentrata sau uscata, un alt aforism al lui Hipocrate li se potriveste: "Lauda ceea ce este strain inainte sa stie daca este bun si renunta la ceea ce este cunoscut; prefera ceea ce este ciudat la ceea ce este sigur".

DROJDIILE

Drojdiile, care figureaza printre primele forme de viata vegetala de pe planeta, au intrat in slujba omului probabil printr-o intamplare ferici-ta. Celulele de drojdie trebuie ca au facut contact din intamplare cu un aluat din graunte salbatice pe care o gospodina primitiva il intinsese pe o piatra calda, producand astfel prima paine dospita. Aceasta proprieta-te, odata recunoscuta, drojdia a figurat la loc de frunte in tezaurul fami-liei, asa incat o tanara mireasa aducea oala sa cu drojdie in noul camin.

Drojdia insa ne intereseaza ca hrana. Din cauza slabei sale alcalini-tati, drojdia are efect calmant asupra suprafetelor inflamate si absoarbe si neutralizeaza acizii. Este unul dintre antidoturile cele mai eficiente impotriva bilei acide sau toxice. Este incomparabila ca sursa de vitami-ne B. Doctorul. R.H.A. Plummer, din Londra, a demonstrat capacitatea drojdiei de a favoriza digestia hidratilor de carbon si de a impiedica acu-mularea de acizi grasi incomplet oxidati, care sunt atat de nocivi pentru tesuturile corpului. O bila acida sau toxica poate irita intr-atat intestinul subtire incat sa provoace spasme care blocheaza miscarile peristaltice. Este cauza cea mai frecventa a constipatiei. Drojdia, fiind alcalina, neu-tralizeaza aciditatea intestinelor si favorizeaza intoarcerea la contractii normale. Asta nu inseamna ca ar putea fi considerata un laxativ.

Are efect binefacator asupra pielii si a fost mult timp folosita ca leac impotriva cosurilor si acneii. Vitaminele din drojdie ajuta ficatul sa oxideze grasimile. Grasimile insuficient oxidate sunt cele care infunda glandele sebacee, provocand acneea. Desi drojdia este eficienta impotri-va cosurilor, este de asemenea necesar sa eliminam grasimile provenite din alimentatie, in mod special din unt, smantana si branzeturi grase. In-teleg prin asta ca un amestec de drojdie si apa de trandafiri constituie o excelenta si putin costisitoare masca faciala pentru doamne.

In afara de utilitatea ei pentru afectiunile epidermei, ii ajuta si pe cei care sufera de ulcer. In cazurile in care supele de dovlecei sau fasole verde ar fi prea caustice pentru un ulcer deschis, drojdia diluata in apa sau lapte aduce o usurare. Am administrat pana la 22 pastile pe zi si in cateva zile ulcerul a fost vindecat. In general, in cazurile benigne, pres-criu 2-3 pastile de drojdie zilnic, prima dimineata, la sculare, pentru ca este un excelent tampon pentru bila acida. Cand avem o suferinta bilia-ra, o pastila de drojdie diluata cu putina apa calda va face mai suplu sis-temul digestiv. Gustul este placut, analog cu al branzei, si lasa o aroma racoritoare in gura.

Uneori pacientii se plang de gaze intestinale dupa consum. Acest lucru este datorat mai ales stoparii contractiilor intestinale. Dupa o in-trebuintare mai indelungata, gazele dispar complet. Persoanele carora drojdia le provoaca greata sau care gasesc ca are gust neplacut nu tre-buie sa ia acest antidot, ci sa caute in alte vegetale antidoturile alcaline de care au nevoie.

Pe piata gasim doua variante de drojdie: drojdia de brutarie, proas-pata si comprimata, pe care o putem cumpara la pachete de 500 g si se conserva bine in frigider. Exista si batoane, invelite in staniol, care sunt mult mai perisabile. Dupa cateva zile, se intareste, apoi mucegaieste, devine amara si neplacuta pentru stomac. De catva timp, se gaseste si drojdia uscata sau praf. Ca si cea din pachet sau baton, cea uscata este vie, adica face sa creasca aluatul. Ea prezinta avantaje pentru consumul direct. Se consuma bine la temperatura ambianta si poate fi usor trans-portata.

Cea de-a doua varietate este drojdia de bere, obtinuta prin uscare la temperatura inalta, tot asa cum se fabrica laptele praf, proces care o ste-rilizeaza si o omoara. Se conserva bine, dar este "moarta", adica nu poa-te face sa creasca aluatul. Incalzirea nu reduce numai continutul de vita-mine, ci transforma si sarurile organice in saruri  anorganice, mai greu asimilate de corp. Desi mai putin puternica in actiune decat cea proas-pata, ea poate fi folosita in lipsa de ceva mai bun.

Drojdia este o vegetala compusa din celule mici grupate in cior-chini, ca strugurii. Ele difera de celelalte celule vegetale prin faptul ca nu sunt inconjurate de invelisul de celuloza care trebuie distrus inainte de utilizarea lor. Celulele dezbracate ale drojdiei sunt usor prelucrate de lichidele digestive si asimilate rapid. Prepararea distruge partial vitami-nele din celulele de drojdie. In stare cruda, drojdia constituie o sursa bo-gata de vitamina B si de elemente alcaline, sodiu si potasiu.

Inainte de descoperirea vitaminelor, valoarea terapeutica a drojdiei era cunoscuta, mai ales ca leac impotriva indigestiei, aciditatii grase si constipatiei. Drojdia nu a devenit insa populara decat in epoca prohibi-tiei. Oricat ar parea de ciudat, societatea care a pus pe piata produsul, cu ajutorul unei publicitati rasunatoare, a facut un mare deserviciu celor ca-re foloseau acest produs pretios. Erau indemnati sa foloseasca drojdia cu sucuri de fructe (portocale sau rosii) sau sa-si faca tartine cu paine sau biscuiti. In loc sa bea, cei care mancau drojdie fabricau berea in in-testinele lor, amestecand-o cu sucurile de fructe. Numai ca, in acest caz, se formau si subproduse - uleiuri de fusel, alcooli toxici si acizi - toate nocive pentru ficat si rinichi.

Mai tarziu, s-a descoperit ca aceste subproduse aveau efect dauna-tor asupra vitaminelor din drojdie. In zilele noastre, o scoala de dietetica condamna drojdia proaspata pentru acelasi motiv si recomanda drojdia de bere, in loc sa traga concluzia ca avem de-a face cu o proasta combi-natie alimentara. Aceste pretinse autoritati au decis ca drojdia proaspata este daunatoare prin ea insasi si ca trebuie condamnata. Este regretabil sa vezi ca, desi se gaseau aproape de o explicatie logica a chimiei im-proprii a alimentelor, faptele au fost deformate.

Drojdia de brutarie, de departe superioara celei de braserie, trebuie absorbita de preferinta cand stomacul este gol. Putem sa o lasam sa se dizolve in gura, sa o diluam in lapte sau apa calda. Momentul cel mai bun pentru a administra drojdia este dimineata devreme, sau cu o ora inainte de masa de seara, sau inainte de culcare. Doza se poate repeta in timpul noptii. Am utilizat-o mult si nu am constatat vreodata efecte no-cive. Cateodata, putem lua drojdie si dupa o masa din care lipsesc za-harul si faina, pentru a inlatura o durere de stomac sau o aciditate gastri-ca in exces.

Trebuie sa ne amintim ca ficatul este organul cel mai voluminos si mai important din organism si ca una dintre functiile sale principale este sa curete fluxul sanguin de toxinele si impuritatile sale. Cat timp ficatul functioneaza normal, fluxul sanguin ramane pur si nu exista risc de boa-la. Rezultatul unui regim alimentar prost este deteriorarea ficatului si reducerea alcalinitatii sale prin epuizarea sodiului din organism. Unul dintre primele simptome ale leziunii ficatului este oboseala, frecventa astazi printre noi. Pentru neutralizarea toxinelor din ficat, trebuie sa re-curgem la legume bogate in sodiu. Drojdia, care nu costa decat cativa banuti tableta, poate fi numita vegetala bogata in sodiu a saracului. Per-miteti-mi sa repet ca ea este una dintre sursele cele mai bogate in vita-mine organice naturale si un puternic antidot impotriva bilei toxice.

Atunci cand au fost corectate unele obiceiuri alimentare proaste, drojdia ar trebui sa-si pastreze locul important in regimul de recuperare. Este unul dintre cele mai bune produse alimentare de intrebuintare tera-peutica.