Tuberculoza - tratamentul pe cale naturista, infectia tuberculoasa

Tuberculoza

Tuberculoza este o boala cronica, infecto-contagioasa, care se transmite in special pe cale aeriana, prin intermediul picaturilor Flluger rezultate in urma acceselor de tuse, ras, cantat. Este o afectiune cunoscuta de mii de ani, cu perioade de recrudescenta determinate de situatii speciale naturale si sociale. Tuberculoza este produsa de bacilul Koch, o micobacterie foarte rezistenta la frig si caldura, dar care poate fi relativ usor omorata de expunerea la soare (UV) si dezinfectia cu produsi chimici speciali (cei mai simpli sunt cei clorurati). Bacilul Koch are o proprietate deosebita de a-si putea inhiba metabolismul pe termen lung (10, 15, 20 de ani), in conditii neprielnice pentru el, metabolism pe care il poate relua in momentul in care conditiile locale sau generale ale organismului ii permit. Existenta acestor 'bacili adormiti' in organism constituie punctul de plecare al tuberculozelor secundare numite ftizii (popular oftica), care apar la distanta in timp de momentul infectiei cu bacilul Koch sau al reactivarilor tuberculozei dupa un prim tratament, chiar corect executat. O alta particularitate a acestui microb este posibilitatea de a dezvolta rezistenta la actiunea unor antibiotice specifice, in conditiile in care se intrerupe tratamentul recomandat de specialist sau nu se respecta schemele recomandate de medicul curant. Aceasta posibilitate reduce sansele de reusita ale tratamentelor ulterioare.

Infectia tuberculoasa (patrunderea bacilului Koch in organism) nu se continua obligatoriu cu imbolnavirea de tuberculoza. Prima infectie tuberculoasa (naturala sau vaccinala) are un efect benefic asupra imunitatii organismului, determinand o crestere fata de o noua infectie tuberculoasa. Acest lucru se intampla insa in conditiile unui organism sanatos. Receptivi la infectia tuberculoasa sunt in special copiii pana la varsta de 3 ani si adultii de varsta a treia, a caror sistem imunitar nu este maturizat sau este debilitat de maladiile intercurente. Factorii care conduc la transformarea infectiei tuberculoase in boala apartin, atat organismului, cat si mediului. Pentru o persoana prost alimentata calitativ si cantitativ, care duce o viata dezordonata marcata de vicii - fumat, baut, stresata emotional si intelectual, afectata de maladii cum ar fi: cancerul, virozele, diabetul, boli de sistem, psihopatii, este mai probabil ca infectia tuberculoasa sa fie continuata de aparitia ftiziei. Situatii de criza economica, razboaie, calamitati naturale favorizeaza aparitia si raspandirea tuberculozei in randul populatiei. Proportia mare de persoane fara locuinta, fara loc de munca, necooperante in finalizarea tratamentului corect al tuberculozei duce la aparitia cazurilor de tuberculoza cronica, ce constituie sursa de infectie principala.

Tuberculoza nu are simptome proprii care sa sugereze de la inceput afectiunea. Ea evolueaza lent pana la forme avansate de boala. Principalul simptom este tusea, initial neproductiva, apoi cu secretie mucopurulenta, simptom care este caracteristic multor boli, in special la fumatori unde schimbarea caracterului de tuse obisnuita a fumatorului poate sa fie un semnal. Starea febrila (37-38⁰C), scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, transpiratiile nocturne si oboseala, intregesc sindromul de impregnare bacilara. O situatie particulara o constituie hemoptiziile, expectoratii cu sange proaspat, denumite 'hemoptizii providentiale' pentru ca duc la descoperirea unei tuberculoze active. Ele survin in urma ruperii unor vase de sange mai mici sau mai mari, de unde rezulta cantitatea mica sau impresionanta de sange eliminata, vase care se erodeaza in ansamblul de leziuni locale pulmonare pe care le da tuberculoza evolutiva.

In cazul reactivarilor tuberculoase, in tuberculoza cronica, la simptomele descrise mai sus se pot adauga altele cum ar fi dispneea (greutate in respiratie) sau alte complicatii aparute in urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar.

Diagnosticul de certitudine al tuberculozei este cel bacteriologic din sputa expectorata de pacient. Examenul microscopic pune in evidenta bacilul Koch, dupa o coloratie speciala. In cazul bolnavilor cu leziuni minime, neexcavate, cantitatea de bacili eliminata in sputa este foarte mica si este posibil ca in esantionul de sputa analizat sa nu fie suficienti bacili Koch pentru a deveni vizibili pe frotiu. De aceea este necesara cultivarea sputei recoltate pe medii specifice de crestere a bacilului.

Tratament:

- Izoniazida, PAS, streptomicina sulfat, strepancil, fintozid, pirazinamida, tiocarbid, kanamicina, tebemicin, nizolin.

Ceapa - un remediu care - se pare - opreste gripa sa afecteze arborele bronsic si plamanii este ceaiul de ceapa fierbinte. Doua cepe de marime medie, cu tot cu coaja, se fierb un sfert de ora la foc mic in jumatate de litru de apa. In final se strecoara preparatul, se indulceste putin si se bea intr-o singura repriza, cat mai fierbinte. Are un gust mai mult decat neplacut, dar efectul sau terapeutic merita 'chinul' de a-l bea. Ceaiul de ceapa, mai ales administrat repetat, degajeaza arborele bronsic de secretii, opreste tusea (inclusiv cea convulsiva), grabeste procesul de vindecare.

Hreanul - compusii sai care-i dau gustul iute inconfundabil sunt un adevarat inamic al microorganismelor care produc infectii respiratorii de tot felul. Se amesteca patru lingurite de hrean ras cu doua linguri de miere si se consuma pe parcursul zilei pentru prevenirea imbolnavirii in timpul epidemiilor. Daca boala s-a instalat, consumati hrean simplu sau cu sfecla rosie, atat pentru efectul sau antiseptic respirator, cat si pentru actiunea sa de desfundare a cailor respiratorii superioare.

Lamaia - niste substante numite flavone, continute de sucul si mai ales de coaja de lamaie, sunt un stimulent imunitar si un febrifug excelente, fiind un ajutor nepretuit atunci cand gripa s-a instalat. Se prepara un suc astfel: se stoarce o lamaie, se pune intr-o jumatate de litru de apa, in care se adauga coaja sa taiata cat mai fin si doua linguri de miere. Se amesteca bine toate ingredientele si se lasa apoi sa se macereze doua ore la temperatura camerei. Se consuma acest preparat pe stomacul gol, in mai multe reprize.

COADA-CALULUI

Este o iarba de leac cu puteri de exceptie, care doarme sub zapezile abundente ale lui Faurar, conservand in ea o energie care va exploda in curand. Este diferita ca planta si pentru ca rasare de doua ori pe an: imediat ce zapada s-a topit (atunci apar, ca niste mici ciuperci, palariile cu spori din care se va inmulti), si a doua oara vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal. Este o planta de leac cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in tratatele lor chiar cu denumirea de coada-calului, recomandand-o cu precadere in bolile de plamani si de rinichi, care se agraveaza iarna. In acelasi scop o recomandau si medicii Evului Mediu (Paracelsus, Culpeper), iar mai tarziu, preotul Kneipp, parintele terapiei naturale contemporane. Studii de ultima ora pun in evidenta proprietati exceptionale ale acestei plante foarte raspandite la noi. Anumite substante secretate de coada-calului protejeaza aparatul respirator impotriva infectiilor si refac tesuturile distruse in cazul bronsitei, pneumoniei sau tuberculozei. Extrem de bogata in minerale, aceasta planta consolideaza oasele si dintii, protejeaza inima si vasele de sange (greu incercate din cauza alimentatiei sarace din sezonul rece). In plus, tulpinile de coada-calului sunt un excelent stimulent si dezinfectant pentru aparatul urinar, fiind extrem de utile la trecerea dintre iarna si primavara, cand sensibilitatea la infectii este cea mai mare. Sa aflam in continuare mai multe despre aceasta planta care ne ajuta sa luptam cu bolile iernii.

Ce folosim de la coada-calului

In terapie, se folosesc partile aeriene ale plantei, care se recolteaza si se usuca in timpul verii. Este una din plantele medicinale cele mai folosite si cele mai raspandite de la noi din tara, fiind disponibila in acest moment in orice farmacie sau magazin naturist. Este bine sa cumparam coada-calului numai de la surse autorizate, pentru ca, alaturi de cele doua specii bune (Equisetum arvense si Equisetum maxima), exista si altele otravitoare (Equisetum palustre este cea mai frecventa), care nu se folosesc intern. Apoi, pentru ca aceasta iarba de leac sa fie eficienta, trebuie sa nu fie mai veche de doi ani, iar tulpinile uscate sa aiba o culoare verde pronuntata, si nu galbuie sau bruna - semn clar ca este alterata si nu este eficienta in tratament.

Cum sa preparam aceasta planta

Pulberea

Se obtine prin macinarea plantei uscate cat mai fin, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea se face in borcane de sticla, inchise ermetic. Se administreaza, de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, fiind foarte eficienta si bine tolerata de organism in

- Vitaminele D2, D3 hidrosolubile, gluconat de calciu, vitamina B6, Cedecalcin, Cavit 9, ACTH, Predinson, Supercortison.

- Sirop de patlagina, Trecid, Tusomag, Calmotusin, Tusan, Codein fosfat, Stodal.

- In perioada de convalescenta se utilizeaza unele specii de plante medicinale care contin saruri minerale, vitamine, substante antibacteriene. Cu actiune remineralizanta sunt indicate urmatoarele plante in cura de 6 luni pana la 2 ani: 40 gr coada calului, 40 gr frunze de podbal, 20 gr flori de tei. Se face decoct din 5 linguri de amestec la 1,5 l de apa, se beau 3-4 cani pe zi, indulcite cu miere de albine.
- Reteta: 20 gr coada calului, 15 gr troscot, 20 gr frunze de podbal, 5 gr frunze de menta, 15 gr rizomi de pir, 5 gr fructe de ienupar, 20 gr conuri de hamei. Se face decoct din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 3-6 luni. Pe timpul acestei cure se recomanda saptamanal consumarea a 500 gr miere amestecata cu hrean ras (1-2 radacini), din care se ia cate 1 lingurita cu 1 ora inainte de masa de pranz si seara.

- In perioada de iarna si primavara se recomanda urmatoarea reteta: 40 gr macese, 40 gr fructe de catina, 10 gr frunze de urzica, 10 gr frunze de ciubotica cucului, care se prepara ca infuzie din 2 lingurite de amestec la 1 cana de apa. Se beau 1-2 cani pe zi.

- Reflexoterapia aduce imbunatatiri in respiratie, daca este cazul de exces de energie la nivelul plamanului, caracterizat prin accese violente de sufocare sau de vid de energie la nivelul plamanilor, caracterizat prin respiratie greoaie, permanenta. In primul caz se maseaza punctul P5, situat in pliul cotului in afara tendonului muschiului biceps - dispersie (fig. 1). In cazul al doilea, pentru tuse, hemoptizie se maseaza punctul P1 - tonifiere. Se mai poate masa meridianul vasului de conceptie cu punctul JM15 - tonifiere.