Litiaza renala

LITIAZA RENALA

Definitie: afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare, in urma precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizolvate in urina. Se intalneste cu deosebire la barbati, in special intre 30 si 50 de ani.

Etiopatogenia nu se cunoaste precis. Sunt totusi necesare mai multe conditii pentru constituirea calculilor:

prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si uratii (alimentatie bogata in proteine, guta etc.), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hipervitaminoza D, decalcifieri importante);

conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara, obstacole in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza ureterala);

mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor coloizi protectori care sa impiedice cristalizarea, hipovitaminoza A etc.

Anatomia patologica pune in evidenta calculii, care pot fi de acid uric, de oxalati sau de fosfat de calciu. Calculii uratici sunt duri, galben-bruni, cei fosfatici sunt albiciosi, moi si sfaramiciosi, iar calculii oxalici sunt neregulati si cenusii. Cei mai frecventi sunt calculii de oxalat de calciu. Cand dimensiunea cristalelor este foarte mica, poarta numele de nisip, cand atinge un diametru de 1 - 2 mm se numesc graveda, iar cand depasesc aceasta marime se numesc calculi.

Simptomatologie: manifestarile clinice sunt diferite, unele cazuri ramanand asimpto-matice, altele prezentand manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt descoperite intamplator la radiografie. Cea mai caracteristica manifestare este colica nefretica. Durerea se datoreste migrarii unui calcul, care provoaca spasmul musculaturii cailor urinare. Criza debuteaza brusc, in urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila. Porneste din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata interna a coapsei. Sediul durerii depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmarita coborarea calculului prin deplasarea durerii. Bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta mictiuni frecvente si dureroase. Hematuria microscopica sau macroscopica este obisnuita. La sfarsitul colicii apare poliurie cu urini clare.

Dat fiind faptul ca uneori colica este urmata de eliminarea unui calcul, se recomanda ca bolnavul sa-si adune urina intr-un borcan si sa o treaca printr-un tifon, spre a-1 descoperi. La examen se constata dureri in regiunea lombara si puncte dureroase ureterale. Uneori, apar si manifestari reflexe: varsaturi, constipatie, balonari abdominale etc. Pentru precizarea diagnosticului este nevoie de un examen radiologie, fie direct (radiografie simpla), care permite evidentierea calculilor radioopaci, in calice, bazinet sau uretor, fie de urografie, care permite sa se precizeze marimea, numarul, sediul calculilor si modificarile functionale renale.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durerea cu caracter de colica renala, insotita de hematurie si uneori de eliminarea calculilor, si se confirma prin radiografia simpla sau urografie (fig.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

5.Istoricul personal de cancer de san: Un istoric de cancer mamar invaziv sau in situ creste riscul de aparitie/dezvoltare a unui nou cancer in tesutul mamar restant in fiecare san cu 0,5%-1% pe an.De asemenea,o femeie cu un cancer la un san are sanse mai mari de a dezvolta un cancer si la sanul celalalt,acesta putand fi diferit de recurenta de la primul.

6.Istoricul de afectiune benigna a sanului: Cateva studii au sugerat ca riscurile mari associate cu afectiunile benigne ale sanului pot fi limitate in special la femeile ci diagnosticul de hiperplazie atipica.

7.Factorii menstruali:Menarha la o varsta mica(inaintea varstei de 12 ani),menopauza tardiva (peste 50 de ani),varsta inaintata la prima nastere (peste 30 ani) pot creste riscul de aparitie a cancerului de san prin modificarea expunerii de-a lungul vietii la actiunea hormonilor.Unii cercetatori sustin ca hormonii estrogeni pot promova diviziunea celulara in tesutul mamar si pot creste riscul mutatiilor.Terapia de substitutie estrogenic ape durata indelungata(ERT), de exemplu 10-15 ani,poate creste riscul de aparitie a cancerului de san.

8.Tratamentul radiologic in antecedente: Femeile care au avut in copilarie sau la o varsta tanara tratament radiologic (radioterapie) la nivelul toracelui au un risc crescut pentru cancer.

9.Rasa: Rasa alba are un risc mai mare de a dezvolta cancer de san decat femeile de culoare,dar acestea au o rata mai mare a mortalitatii in caz de cancer.Femeile asiatice si hispanice,dupa cum se arata in studiile nord-americane,au un risc mai mic pentru cancerul mamar.

Factori de risc care pot fi influentati si care tin

de stilul de viata si obiceiuri

1.Utilizarea pilulelor contraceptive.

Ramane inca neclar rolul pilulelor contraceptive ca factor de risc pentru cancerul de san.Totusi,femeile care au oprit folosirea contraceptivelor orale cu cel putin 10 ani in urma au acelasi risc ca si cele care nu au folosit niciodata pilule.

Femeile trebuie sa discute riscurile si beneficiile pilulelor contraceptive cu medicii lor curanti.De asemenea si in ce priveste tratamentul de substitutie cu estrogeni sau estroprogestative.

2.Terapia de substituire cu estrogeni(ERT).

Folosirea pe termen lung,pesteEvolutia depinde de numarul si marimea calculilor, obstructia cailor urinare si de aparitia infectiei.

Complicatiile cele mai obisnuite sunt anuria, infectia urinara, hidronefroza.

Tratamentul trebuie sa tina seama de mani' festarea acuta (colica renala) si de boala de baza. Colica se trateaza cu antispastice: Papaverina, fiole de 0,04 g, 4 - 6/zi, i.m. sau i.v.; Atropina, 0,5 -1 mg, la nevoie de 2 - 3 ori/zi; Procaina sau Xilina i.v.] Scobutil i.m. sau i.v. Uneori, se administreaza analgezice (Aminofenazona, Algocalmin, Antidoren) sau chiar opiacee (Mialgin, Morfina), desi este bine sa fie evitate. Clordelazinul (oral sau parenteral) sau infiltratiile paravertebrale cu Novocaina remit uneori durerea. Cateodata pot fi de mare ajutor aplicatiile locale fierbinti, baile generale calde si clismele calde.

Pentru mobilizarea si eliminarea calculilor se recomanda, in zilele urmatoare, ingerarea unor cantitati mari de lichide (1 - 1,5 1) dimineata pe nemancate. Se va urmari ca diureza sa nu scada sub 1 1, consumand suficiente lichide in afara meselor (daca este posibil, sub forma de infuzii zaharate calde). Se pot intrebuinta si unele preparate cu actiune litica asupra calculilor (Covalitin); Renogal, Rewatinex, Cystenal cresc irigatul

renal, intensifica eliminarea coloizilor urinari de protectie, impiedicand formarea cal-culilor. in litiaza urica se administreaza medicatia alcalizanta, bicarbonat sau citrat de sodiu la 4 - 6 ore. Sarurile de litiu, piperazina, Gotalitinul dau rezultate relative.

in litiaza oxalica se administreaza Diurocard (8-10 drajeuri/zi) sau acid mandelic (5 - 6 g/zi); in cea fosfatica - acidifiante (acid fosfaric, clorura de amoniu). in ceea ce priveste dieta, in litiaza urica se recomanda alimente sarace in acizi nucleici (carne, maruntaie, icre, legume uscate); in cea oxalica, se vor evita alimente bogate in oxalati (fasole, varza, rosii, cartofi, cafea, ciocolata); in litiaza fosfo-calcica se prescrie un regim echilibrat, fara exces de lapte, legume si fructe. Tratamentul chirurgical este indicat cand tratamentul medical nu da rezultate, in special cand calculii ureterali nu se elimina timp indelungat. Interventia chirurgicala este necesara si cand apare infectia urmara, iar functia rinichiului este afectata. Un bolnav de litiaza urmara operat este oricand amenintat de o recidiva.