Intoxicatia cu molibden

Intoxicatia cu molibden

A. Surse

1. Solul. Molibdenul in exces poate fi gǎsit in sol, in special cel acid, soluri cu drenare deficitarǎ sau cele contaminate cu reziduuri miniere. Arealele majore cu contaminare majorǎ in USA sunt Florida, California, Oregon si Nevada.

2. Platele pot absorbi si acumula molibdati hidrosolubili din soluri contaminate. Molibdenul in iarba este minimal in lunile de iarnǎ, dar creste primǎvara si atinge nivel maxim al concentratiei vara tarzie sau toamna timpuriu.

3. Sursele industriale: uzinele pentru fabricarea cǎramizilor ce folosesc argila bogatǎ in molibden, fabricile producǎtoare de otel si unele fabrici producǎtoare de aluminiu.

4. Ingrǎsǎmintele

B. Toxicocinetica. Molibdenul este excretat in lapte. Intoxicatiile pot rezulta la viteii care sunt alǎptati de la mame expuse la molibdenul in exces.

C. Mecanismul patologic al toxicului

1. Bovine

a.     Molibdenul induce excretia hepaticǎ a cuprului prin formarea molibdatului de cupru, complex ce se eliminǎ rapid pe cale renalǎ, cuzand o carentǎ clinicǎ de cupru.

(1)   Raportul cupru:molibden de 2:1 sau mai putin, induce excretia cuprului, in special dacǎ concentratii mari de sulfati sunt prezente in dietǎ.

(2)   Carenta de cupru are urmǎtoarele efecte:

(a)   Activitatea lisil-oxidazei (oxidazei aminice) este redusǎ. Ca si un rezultat, cross-linkajul este redus, scǎzand stabilitatea si puterea colagenului in oase si elastinǎ, in vasele majore sanguine.

(b)   Activitatea tirozinazei este redusǎ, interferand cu sinteza de melaninǎ.

(c)    Integritatea eritrocitelor este diminuatǎ.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

b. Molibdenul poate competitiona cu fosforul pentru mineralizarea oaselor.

2. La suine, concentratiile mari de molibden pot induce cresterea stocajului hepatic de cupru.

D. Toxicitatea

1.     Bovinele sunt cele mai suceptibile la excesul de molibden. Animalele tinere sunt mai susceptibile decat adultele.

2.     Toxicitatea molibdenului creste la nivele ridicate de sulfati in alimentatie si scade o datǎ cu prezenta cuprului in alimentatie.

3.     Nivelul maxim tolerabil in hranǎ recomandat este de 5-10 ppm, dependent de nivelul de cupru. Nivele de 8-10 ppm curpu protejeazǎ bovinele impotriva 5-6 ppm molibden din hranǎ.

E. Diagnosticul

1. Semnele clinice

a.     Diareea apare la 8-10 zile dupǎ accesul la pasuni bogate in molibden. Ea este severǎ si persistentǎ, caracterizatǎ de culoare verzuie, consitentǎ fluidǎ si uneori spumoasǎ.

b.     Acromotrichia prezentǎ in special in jurul ochilor. In plus, pǎrul este aspru si mat.

c.      Productia de lapte scade.

d.     Scǎderea libidoului si infertilitatea la tauri si respectiv vaci.

e.     Dureri articulare, slǎbiciune si fracturi spontane.

f.       Anemie

g.     Pica

2. Leziuni

a.     Eritrocite mici si hipocrome.

b.     Enteritǎ cu flascitatea intestinelor si continut fluid.

c.      Rarefactie osoasǎ (ex. osteoporozǎ) si exostoze

d.     Hemosiderozǎ

3. Diagnosticul de laborator

a.     Nivelele de molibden trec de valoarea de 5 ppm In ficat si 0.1 ppm in sange.

b.     Nivelele de cupru sunt mai mici de 10 ppm in ficat si 0.6 ppm in sange.

F. Tratament

1.     Pentru cazurile severe, subacute, cuprul glicinat (copper glycinate) poate fi injectat subcutan (60 mg pentru vitei; 120 mg pentru bovine adulte).

2.     Sulfatul de cupru poate fi utilizat in hranǎ ca si supliment. Pentru a adduce un aport de 1 g zilnic pentru o vacǎ adultǎ se recomandǎ urmǎtoarele:

a.     Sulfat de cupru (0.5kg) amestecat cu 50 kg sare administrat ad libidum.

b.     Alternativ, 10 kg sulfat de cupru adǎugat pentru fiecare tona de grane si administrat cca. 0.1 kg/vacǎ/zi.