Medicina
Intoxicatia cu mercurIntoxicatia cu mercur Surse si mod de expunere
uzine de clor si soda fabrici de hartie material plastic exploatatii miniere pesticide (fungicide)
apa 1 ppm fitoplancton, zooplancton 10 ppm peste 40 ppm Forme
Mod de expunere
Toxicocinetica Absorbtia
Acumulare ficat si rinichi, splina, creier trece bariera transplacentara Eliminare digestiva renala lapte Patogeneza iritant local toxic protoplasmatic - precipita proteinele sub forma de albuminat de mercur toxic al sistemului nervos Doza toxica
Diagnostic Diagnostic clinic - bovine Forma acuta
Forma cronica (hidrarginism) simptomatologie stearsa in prima perioada la 2 saptamani - scrasniri din dinti, epifora, ulcere bucale halena urat mirositoare disfagie, colica, diaree, deshidratare astenie, tremuraturi musculare, paralizia trenului posterior slabire progresiva febra!, prurit, ingrosarea pielii, ingrosarea pielii in jurul botului si latura gatului La contaminarea respiratorie
Diagnostic clinic - cabaline
Diagnostic clinic - porc
Diagnostic clinic - pasari
Diagnostic clinic - caine
Diagnostic morfopatologic
Diagnostic de laborator
Terapie
Diureza glucoza 10-20 diureza neutra Ser fiziologic Vitamina C, K Selenit de sodiu - pentru reducerea toxicitatii INTOXICATIA CU MERCUR
1. Absorbtia a. Mercurul anorganic (1) Inhalarea. Mercurul metalic (elementar) poate fi volatilizat sub forma de vapori de mercur, care sunt liposolubili si pot fi absorbiti prin inhalare. (2) Ingestia. Mercurul metalic si sǎrurile anorganice de mercur sunt absorbite foarte lent din tractul gastrointestinal. Tabel 17-3. Formele chimice ale Mercurului
Tabel 17-4. Surse de Mercur
* De importantǎ istroricǎ, dar nu mai constituie azi o amenintare pentru sǎnǎtatea animalǎ. 1 Transferat de-a lungul lantului trofic; totusi mercurul acumulat in peste este legat de selenium, ceea ce ii reduce disponibilitatea si toxicitatea. b. Compusii de metil/etil-mercur organic sunt lipofili si foarte absorbabili de cǎtre mucoasa gastrointestinalǎ. 2. Distributia a. Sǎrurile anorganice de mercur sunt transportate in eritrocite si plasmǎ. Ele se acumuleazǎ in cortexul renal si se localizeazǎ in lizozomi. b. Compusii organici alchilici de mercur se acumuleazǎ in creier. c. Toate formele de mercur trec in placentǎ si se acumuleazǎ 3. Metabolizarea a. Mercurul metalic este oxidat la mercur divalent prin catalizare in tesuturi. b. Mercurialele arilice sunt rapid metabolizate in sǎruri anorganice. c. Mercurialele alchilice sunt metabolizate lent in mercur divalent. 4. Excretia a. Mercurul anorganic este excretat in principal prin urinǎ. b. Mercurul organic este excretat in principal prin bilǎ si fecale. E. Mecanismul patologic al toxicului 1. Sǎrurile mercurice anorganice cauzeazǎ direct necrozǎ tisularǎ si necrozǎ tubularǎ renalǎ. a. Ionul de mercur se leagǎ covalent de sulf si inhibǎ enzimele din microzomi si mitocondrii ce contin grupare sulfhidricǎ. b. Sǎrurile de mercur pot de asemenea sǎ se cupleze cu proteine ca si mercaptide (cuplandu-se cu gruparea sulfhidricǎ a proteinelor). 2. Mercurialele alchilice organice interferreazǎ cu activitatea metabolicǎ si impiedicǎ sinteza proteinelor esentiale, ducand la degenerare celularǎ si necrozǎ. Tinta lor principalǎ din organism este creierul. F. Toxicitatea variazǎ in functie de specie si de forma de mercur. Intoxicatia cronicǎ cu metil-mercur rezultǎ din expunerea continuǎ la doze de 0.2-5.0 mg/kg masǎ corporalǎ. G. Diagnostic 1. Semne clinice a. Sǎrurile mercurice (1) Semnele timpurii ale intoxicatiei acute include stomatite, faringite, vomǎ, diaree, deshidratare si soc. (2) Oliguria si azotemia durand 1-2 zile la animalele ce au supravietuit intoxicatia acutǎ cu mercur ionic. b. Mercurialele alchilice (ex. metil-mercur-dicianamida) (1) Semnele clinice apar lent, dupǎ o perioadǎ de 7-21 de zile. (a) Semnele timpurii sunt reprezentate de eritem al pielii, conjunctivitǎ, epifora si stomatitǎ. (b) Semne mai tarzii (i) Semne neurologice - include depresie, ataxie, incoordonare, pareze si orbire. (ii) Semne dermatologice (ex. dermatite, pustule, ulcere) se dezvoltǎ pe parcursul bolii. (iii) Alte semne. Hematuria si melena apar la unele animale, ducand la anemie. (c) Semnele tarzii (avansate) includ defecte proprioceptive, posturi anormale, orbire completǎ, anorexie totalǎ, paralizie, bradipnee, comǎ si moarte. Rata de mortalitate intre animalele afectate este foarte mare. 2. Leziuni a. Leziuni macroscopice (1) Leziuni gastrointestinale- ulcere gastrice, enteritǎ necroticǎ si colitǎ. (2) Leziuni renale- rinichi palizi, tumefiati cu necrozǎ tubularǎ. b. Leziuni microscopice din creier (mercuriale alchilice) (1) Degenerare fibrinoidǎ a arteriolelor cerebrale. (2) Necrozǎ laminarǎ a cortexului cerebral si calcar. (3) Hipoplazia cerebelarǎ la pisoi si pisici expuse la mercur. 3. Diagnosticul de laborator a. In caz de expuneri acute, concentratiile de mercur in sange sau urinǎ pot fi evidentiate. b. Concentratii de mercur pot fi evidentiate in rinichi (mai mari de 15 ppm), ficat si creier. H. Tratament 1. Expunerea acutǎ la sǎrurile mercuriale a. Inactivarea (1) Charcoal alb sau activat poate fi administrat pentru a inactiva mercurul ingerat. (2) Tiosulfat de sodiu- oral (0.5-1.0g/kg m.c) de asemenea leagǎ mercurul. b. Purgative saline sau sorbitol promoveazǎ eliminarea din tractul intestinal. c. D-penicilamina pe cale oralǎ (15-50 mg/kg m.c zilnic) poate fi administratǎ oral dupǎ ce mercurul a fost eliminat din intestin. d. DMSA este eficient pentru cresterea excretiei urinare a mercuricelor anorganice. 2. Mercurialele alchilice. In majoritatea cazurilor, dacǎ au apǎrut semnele de intoxicatie, deja au avut loc distrugeri substantiale. Suplimentarea cu seleniu si vitamina E oferǎ o oarecare protectie impotriva toxicozei cu metil-mercur. I. Sǎnatate publicǎ. Mercurialele alchilice se pot acumula in organe comestibile si musculaturǎ; de aceea animalele intoxicate cu mercur nu trebuie date in consum.
|