Intoxicatia cu mercur

• atmosfera, sol, mari
• poluarea mediului:

uzine de clor si soda

fabrici de hartie

material plastic

exploatatii miniere

pesticide (fungicide)

• se acumuleaza in:

apa 1 ppm

fitoplancton, zooplancton 10 ppm

peste 40 ppm

Forme

• mercur metalic
• compusi mercuriali minerali
• compusi mercuriali organici - metil mercur (cel mai toxic)

Mod de expunere

• cel mai frecvent ca urmare a consumului de cereale tratate cu fungicide pe baza de mercur

Absorbtia

• digestiva
• respiratorie
• transcutanata

Acumulare

ficat si rinichi, splina, creier

trece bariera transplacentara

Eliminare

digestiva

renala

lapte

Patogeneza

iritant local

toxic protoplasmatic - precipita proteinele sub forma de albuminat de mercur

toxic al sistemului nervos

Doza toxica

• 1 mg/kg mc metilmercur la carnivore
• concentratia toxica in aer 0,5 mg/m³
• pasari 20 ppm  in hrana

Diagnostic clinic - bovine

Forma acuta

• excitatie nervoasa, convulsii
• depresie, miastenie, cecitate, gastroenterita hemoragica, deshidratare, tahicardie, tuse
• uremie, anurie, albuminurie
• coma uremica I.R.A.

Forma cronica (hidrarginism)

simptomatologie stearsa in prima perioada

la 2 saptamani - scrasniri din dinti, epifora, ulcere bucale

halena urat mirositoare

disfagie, colica, diaree, deshidratare

astenie, tremuraturi musculare, paralizia trenului posterior

slabire progresiva

febra!, prurit, ingrosarea pielii, ingrosarea pielii in jurul botului si latura gatului

La contaminarea respiratorie

• dispnee, epistaxis, jetaj muco-hemoragic
• enfizem pulmonar

Diagnostic clinic - cabaline

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

• anorexie, abatere, oboseala, paralizia laringelui

Diagnostic clinic - porc

• anorexie, miastenie, disfagie, cecitate
• depresie nervoasa, ataxie, astenie
• coma uremica - I.R.A.

Diagnostic clinic - pasari

• ataxie, astazie, pozitii anormale
• crize (tremor mercurialis) cu perioade de liniste
• moarte

Diagnostic clinic - caine

• voma, ., ataxie
• paralizia maseterilor
• hemoglobinurie

Diagnostic morfopatologic

• leziuni congestivo-hemoragice ale tubului digestiv, leziuni necrotice cutanate
• edem sau enfizem pulmonar
• degenerescenta miocardica, in encefal, maduva, nervii periferici
• scleroza renala si hepatica, .
• necroza maxilarului

Diagnostic de laborator

• pene
• continut gastric in forma acuta
• organe de stocaj - ficat, rinichi

• apa albuminata, carbume medicinal
• purgative saline
• tiosulfat de sodiu 10 %  i.v. 1 ml/kg mc
• Ca EDTA - tot i.v. 25 mg/kg mc la 8 ore
• D-Penicilinamina 30 mg/kg mc/zi

Diureza glucoza 10-20                      diureza neutra

Ser fiziologic

Vitamina C, K

Selenit de sodiu - pentru reducerea toxicitatii

INTOXICATIA CU MERCUR

1. Formele chimice ale mercurului sunt prezentate in Tabelul 17-3.
2. Surse (Tabel 17-4)
3. Expunere. Intoxicatia acutǎ si cronicǎ la animale este rarǎ datoritǎ disponibilitǎtii limitate a unor cantitǎti toxice de mercur. Cand intoxicatia cu mercur apare la animalele domestice, ea este cel mai des legatǎ de consumul accidental de produse mercuriale (neutilizate/invechite).
4. Toxicocinetica

1. Absorbtia

a. Mercurul anorganic

(1)   Inhalarea. Mercurul metalic (elementar) poate fi volatilizat sub forma de vapori

de mercur, care sunt liposolubili si pot fi absorbiti prin inhalare.

(2)   Ingestia. Mercurul metalic si sǎrurile anorganice de mercur sunt

absorbite  foarte lent din tractul gastrointestinal.

Tabel 17-3. Formele chimice ale Mercurului

Tabel 17-4. Surse de Mercur

* De importantǎ istroricǎ, dar nu mai constituie azi o amenintare pentru sǎnǎtatea animalǎ.

1 Transferat de-a lungul lantului trofic; totusi mercurul acumulat in peste este legat de selenium, ceea ce ii reduce disponibilitatea si toxicitatea.

b. Compusii de metil/etil-mercur organic sunt lipofili si foarte absorbabili de

cǎtre mucoasa gastrointestinalǎ.

2. Distributia

a.     Sǎrurile anorganice de mercur sunt transportate in eritrocite si plasmǎ. Ele se acumuleazǎ in cortexul renal si se localizeazǎ in lizozomi.

b.     Compusii organici alchilici de mercur se acumuleazǎ in creier.

c.      Toate formele de mercur trec in placentǎ si se acumuleazǎ

3. Metabolizarea

a.     Mercurul metalic este oxidat la mercur divalent prin catalizare in tesuturi.

b.     Mercurialele arilice sunt rapid metabolizate in sǎruri anorganice.

c.      Mercurialele alchilice sunt metabolizate lent in mercur divalent.

4. Excretia

a.     Mercurul anorganic este excretat in principal prin urinǎ.

b.     Mercurul organic este excretat in principal prin bilǎ si fecale.

E. Mecanismul patologic al toxicului

1. Sǎrurile mercurice anorganice cauzeazǎ direct necrozǎ tisularǎ si necrozǎ tubularǎ renalǎ.

a.     Ionul de mercur se leagǎ covalent de sulf si inhibǎ enzimele din microzomi si mitocondrii ce contin grupare sulfhidricǎ.

b.     Sǎrurile de mercur pot de asemenea sǎ se cupleze cu proteine ca si mercaptide (cuplandu-se cu gruparea sulfhidricǎ a proteinelor).

2. Mercurialele alchilice organice interferreazǎ cu activitatea metabolicǎ si impiedicǎ sinteza proteinelor esentiale, ducand la degenerare celularǎ si necrozǎ. Tinta lor principalǎ din organism este creierul.

F.  Toxicitatea variazǎ in functie de specie si  de forma de mercur. Intoxicatia cronicǎ cu metil-mercur rezultǎ din expunerea continuǎ la doze de 0.2-5.0 mg/kg masǎ corporalǎ.

G. Diagnostic

1. Semne clinice

a. Sǎrurile mercurice

(1)   Semnele timpurii ale intoxicatiei acute include stomatite, faringite, vomǎ, diaree, deshidratare si soc.

(2)   Oliguria si azotemia durand 1-2 zile la animalele ce au supravietuit intoxicatia acutǎ cu mercur ionic.

b. Mercurialele alchilice (ex. metil-mercur-dicianamida)

(1) Semnele clinice apar lent, dupǎ o perioadǎ de 7-21 de zile.

(a)   Semnele timpurii sunt reprezentate de eritem al pielii, conjunctivitǎ, epifora si stomatitǎ.

(b)   Semne mai tarzii

(i)     Semne neurologice - include depresie, ataxie, incoordonare, pareze si orbire.

(ii) Semne dermatologice (ex. dermatite, pustule, ulcere) se dezvoltǎ pe parcursul bolii.

(iii) Alte semne. Hematuria si melena apar la unele animale, ducand la anemie.

(c) Semnele tarzii (avansate) includ defecte proprioceptive, posturi anormale, orbire completǎ, anorexie totalǎ, paralizie, bradipnee, comǎ si moarte. Rata de mortalitate intre animalele afectate este foarte mare.

2. Leziuni

a.     Leziuni macroscopice

(1)   Leziuni gastrointestinale- ulcere gastrice, enteritǎ necroticǎ si colitǎ.

(2)   Leziuni renale- rinichi palizi, tumefiati cu necrozǎ tubularǎ.

b.     Leziuni microscopice din creier (mercuriale alchilice)

(1)   Degenerare fibrinoidǎ a arteriolelor cerebrale.

(2)   Necrozǎ laminarǎ a cortexului cerebral si calcar.

(3)   Hipoplazia cerebelarǎ la pisoi si pisici expuse la mercur.

3. Diagnosticul de laborator

a.     In caz de expuneri acute, concentratiile de mercur in sange sau urinǎ pot fi evidentiate.

b.     Concentratii de mercur pot fi evidentiate in rinichi (mai mari de 15 ppm), ficat si creier.

H. Tratament

1. Expunerea acutǎ la sǎrurile mercuriale

a.     Inactivarea

(1)    Charcoal alb sau activat poate fi administrat pentru a inactiva mercurul ingerat.

(2)    Tiosulfat de sodiu- oral (0.5-1.0g/kg m.c) de asemenea leagǎ mercurul.

b.     Purgative saline sau sorbitol promoveazǎ eliminarea din tractul intestinal.

c.      D-penicilamina pe cale oralǎ (15-50 mg/kg m.c zilnic) poate fi administratǎ oral dupǎ ce mercurul a fost eliminat din intestin.

d.     DMSA este eficient pentru cresterea excretiei urinare a mercuricelor anorganice.

2. Mercurialele alchilice. In majoritatea cazurilor, dacǎ au apǎrut semnele de intoxicatie, deja au avut loc distrugeri substantiale. Suplimentarea cu seleniu si vitamina E oferǎ o oarecare protectie impotriva toxicozei cu metil-mercur.

I. Sǎnatate publicǎ. Mercurialele alchilice se pot acumula in organe comestibile si musculaturǎ; de aceea animalele intoxicate cu mercur nu trebuie date in consum.