Bolile prin carente vitaminice

BOLILE PRIN CARENTE VITAMINICE

1. VITAMINELE

Vitaminele (lat, vita = viata si amina = acid aminat) sunt substante organice complexe, indispensabile cresterii si intretinerii organismului animal.

Organismul uman, neputandu-le sintetiza (decat cu rare exceptii), isi asigura necesarul din alimentatie.

Vitaminele au rol de biocatalizatori intr-o multime de procese metabolice, grabind sau facand posibile o serie de reactii chimice.

De asemenea, ele mai constituie, direct sau indirect, enzime ale multor sisteme enzi-matice importante.

Nefiind cunoscute la inceput ca structura chimica, ele s-au notat alfabetic, aceste denumiri fiind pastrate si astazi, cand, desi cunoscute, s-a mentinut totusi vechea clasificare, care grupeaza vitaminele dupa solubilitatea lor in:

liposolubile (solubile in grasimi);

hidrosolubile (solubile in apa).

Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte vitaminele A, E, K, D, iar din cele hidrosolubile: B_b B₂, B₆, B₁₂, C, PP, P.

Insuficienta sau lipsa vitaminelor din alimentatie da nastere la o serie de tulburari ce constituie bolile. De obicei aceste stari survin in urma unui regim pluricarentiat, in care una dintre vitamine este dominant mai deficitara.

De exemplu, in alimentatia exclusiva cu porumb care da pelagra, pe langa vitamina PP - factor raspunzator al bolii - mai lipsesc vitaminele B₂, C, D, mineralele Fe, Ca si acizii aminati, lizina si triptofanul. Retinem deci ca starea de subnutritie confera carente conjugate de vitamine, proteine si minerale. De aceea este suficient, uneori, ca numai un regim alimentar complet (carne, oua, lapte, vegetale) sa inlature avitaminoza respectiva.

1.1. VITAMINA A (axeroftol)

Se mai numeste vitamina antixeroftalmica, sau axeroftol, sau vitamina cresterii.

Origine: are dubla origine, gasindu-se in ambele regnuri, si animal si vegetal; astfel o gasim in untura de peste, lapte, unt, galbenusul de ou, rinichi si indeosebi ficat, dar si in morcovi (carote), rosii, spanac, ardei, varza, sfecla rosie, patrunjel, caise, dovleac etc. Cu cat alimentele vegetale sunt mai viu colorate, cu atat sunt mai bogate in vitamina A.

Constitutia chimica: vitamina A este un alcool nesaturat, care se formeaza din (3-caroten sau provitamina A, sub actiunea fermentului carotinaza.

Functii si proprietati: este rezistenta la actiunea caldurii, dar nu rezista la lumina, ultraviolete si oxigen.

Roluri: asupra cresterii organismului; asupra vazului; antiinfectios; este vitamina tegumentului si a mucoaselor (afectiuni digestive, respiratorii etc.).

1.1.1. AVITAMINOZA (HIPOVITAMINOZA) A

Carenta vitaminei A da nastere unor stari patologice importante denumite hipo- sau avitaminoze A.

Etiopatogenie: un aport alimentar sarac in vitamina A, ca si suferintele hepato-pancreatice si intestinele pot duce la fenomene de carenta.

Semne:

a) Oculare - hemeralopia, scaderea acuitatii vizuale.

- Xeroftalmia: inflamatia corneei si a pleoapelor, care poate duce la orbire, de unde si denumirea de vitamina antixeroftalmica (xeros = uscat: ophtalmas = ochi).

- Keratomalacia: distrugerea corneei la sugari, ce ar duce la orbire.

b)  Cutanate si mucoase -xerodermia (uscarea pielii) si keratinizarea pielii, colorarea pielii in regiunile palmara si plantara in galben-canar; modificari ale fanerelor (par friabil, unghii cu striatii etc.).

c) Digestive - inapetenta si diaree.

Tratament si profilaxie: tulburarile de mai sus sunt reversibile, afara de cazul leziunilor grave de cornee.

Se vor da alimente cu continut bogat in vitamina A si preparate de vitamina A (draje-uri, picaturi sau injectii intramusculare 50 000 - 100 000 u.i.). Cand carenta nu este exogena, se va trata afectiunea hepatica sau pancreatica, care impiedica absorbtia intestinala a grasimilor - si deci si a vitaminei A. in cazul unei supradozari (manifestata la bolnav prin anorexie, cefalee, artralgii etc.), se suspenda administrarea vitaminei A.

Profilaxie. Cantitatea de vitamina A necesara in 24 de ore este de 5 000 - 8 000 u.i. Copii au nevoie de o cantitate mai mare, mai ales iarna.

1.2. VITAMINA D (calciferol)

Se mai numeste si calciferol sau vitamina antirahitica - dar in realitate este vorba de un grup de vitamine D (D_b D₂, D₃, D₄).

Originea: este o vitamina de origine indeosebi animala care se gaseste in untura de peste, lapte, unt, galbenusul de ou, in drojdia de bere in cantitati mari. Forma sub care se gaseste in natura, in ambele regnuri, este de provitamina. Provitaminele care sunt chimic steroli se transforma in vitamina D prin activare. Este singura vitamina, alaturi de B_]2 si K, ce poate fi sintetizata de organism. Ergosterolul din piele, sub actiunea razelor ultraviolete solare sau artificiale este transformat in vitamina D₂. De aceea, in sezonul de iarna se recomanda profilactic copiilor mult soare si vitamina D₂. Compozitia chimica este cea a sterolilor.

Functie: vitamina D are rol important in metabolismul calciului si al fosforului. Importanta ei este considerabila in procesul de osificare a intregului sistem osos, de unde rolul ei la copii in prevenirea rahitismului.

1.2.1. CARENTA DE VITAMINA D - RAHITISMUL

Rahitismul este o boala care apare la copii.

Etiopatogenie, este vorba de o lipsa a vitaminei D sau a calciului si fosforului. Rahitismul este primitiv, cand este vorba de un aport exogen insuficient, sau secundar, datorita unor tulburari digestive cronice, care produc dereglari importante in metabolismul Ph si Ca (hipofosfatemie si hipocalcemie). Din aceasta cauza calciul nu se va mai depune la nivelul oaselor, intarziindu-se deci osificarea; oasele vor ramane moi.

Simptomatologie: clinic sunt trei perioade in evolutia rahitismului, si anume:

a) Perioada primara, caracterizata prin tulburari digestive care apar la etatea de 1 - 2 ani (diaree, varsaturi, intarzierea aparitiei dintilor).

b) Perioada a doua este cea mai caracteristica, dar si cea mai severa. Apar deformatii osoase, fontanelele raman deschise, capul este mare, cu oasele frontale marite; apar ma-taniile condro-costale, sternul 'in carena', iar coloana vertebrala poate prezenta deviatii fie in sens posterior, numite cifoza, fie in sens lateral, numite scolioze. Alteori aceste deviatii se realizeaza impreuna, antrenand si toracele, care devine asimetric, constituind toracele cifo-scoliotic. Tulburarile digestive pot persista, abdomenul este mare latit, 'batracian', cu hepato-splenomegalie. Copilul nu se poate dezvolta. Aceste deformari osoase, in cazul in care sa-u constituit, raman definitive - copiii raman schilozi.

c)  Perioada de remisiune sau casexie si exitus printr-o infectie intercurenta (pneumopatie acuta, tuberculoza etc.).

Tratamentul este profilactic si curativ.

Profilaxia costa din: expunerea la soare a copilului (helioterapia) si alimentatie bogata in vitamina D - untul, laptele, galbenusul de ou, ficatul sa nu lipseasca din hrana copilului, iar iarna se va administra si vitamina D₂ forte injectabila.

Curativ: se administreaza o alimentatie bogata in vitamina D₂ si cat mai variata, se da copilului vitamina D₂ si se aplica un tratament cu ultraviolete naturale sau artificiale (15 -20 de sedinte, in mai multe serii).

OSTEOPATIA DE CARENTA

Etiopatogenie: apare in aceleasi conditii de alimentatie, ca si rahitismul. Intereseaza toate varstele - copiii (unde fenomenele sunt de tip rahitiform) si adultii, in special femeile, la care se produc decalcifieri la nivelul oaselor, fie de tip osteoporotic (coloana vertebrala), fie de tip osteomalacic (coloana vertebrala), fie de tip osteomalacic (bazin), tulburari explicate patogenetic prin dereglarile in metabolismul Ca si Ph datorite lipsei vit. D.

Simptomatologie: la copii, cresterea este incetinita, apar atrofii musculare si mersul este clatinat (mers de rata). La adulti apar durerile osoase si articulare.

Examenul radiologie (care evidentiaza decalcifierea) completeaza simptomatologia si lamureste diagnosticul.

Evolutie-Complicatii: evolutia este lenta si progresiva. Deformarile rahisului (cifoza, scolioza) si fracturile spontane pot complica boala.

Tratament: dietetic (alimentatie bogata in Ca, Ph, vit. D); fizioterapie (U.V. naturale sau artificiale, balneoterapie, electroterapie); tratament medicamentos (vit. D, injectabila, 600 000 u.i. la o luna).

Profilaxia se refera la o alimentatie echilibrata si la tratamentul afectiunii digestive care impiedica absorbtia de vit. D. .

TETANIA SAU SPASMOFILIA

Tetania sau spasmofilia este caracterizata, pe langa hipocalcemie si hipofosfatemie, si prin dereglari endocrine paratiroidiene. Boala va fi descrisa la capitolul discriniilor. Calciul sanguin, de la 9 - 11 mg% - cat este normal - scade. Bolnavii fac accesul sau criza de tetanie, caracterizata patogenetic printr-o excitabilitate neuro-musculara crescuta. Clinic, aceasta se traduce printr-o contractura a muschilor, realizand 'mana de mamos' (semnul Trousseau) - semn patognomonic - sau spasm pe musculatura digestiva, respiratorie (cand se produc sufocatii) si o stare de iritabilitate nervoasa deosebita. Calciul administrat intravenos (bromura de calciu sau clorura de calciu) remite criza, ramanand ca ulterior sa se trateze tetania latenta (vezi capitolul 'Boli endocrine').

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

1.3. VITAMINA E (tocoferol)

Origine: numita si tocoferol sau vitamina antisterila, este de origine mixta - vegetala si animala. Se gaseste indeosebi in graminee (cereale, telina, maces, andive, varza, fasole, mazare, salata, spanac, mere, seminte de mar), uleiuri vegetale, ca si in lapte, branzeturi, oua carne, unt.

Proprietati: Rezista la temperaturi mari (200°); are o rezistenta mai scazuta la ultraviolete si oxigen; este distrusa de grasimile rancede. Ea are proprietati antioxidante si de protectie fata de vitaminele A si D. Are rol in metabolismul lipidelor, glucidelor si proteinelor (in sinteza hormonilor hipofizei anterioare), in metabolismul mineral si al apei (edemele cronice). Rolul sau cel mai important este in mentinerea troficitatii aparatului germinativ. Carenta de vitamina E la barbat este mai grava, alterand ireversibil functia de reproducere. La femeie, compromite sarcina si evolutia ei prin moartea fatului, de unde si numele de vitamina fertilitatii sau antisterila. Mai mentionam rolul sau antiinfectios (in neuroviroze) si antiscleros (scleroze pulmonare, Dupuytren etc.), ca si rolul sau in combaterea distrofiilor musculare si osoase. in comert se prezinta sub forma de fiole sau de drajeuri.

1.3.1. CARENTA DE VITAMINA E

Etiologie: carenta apare cand alimentatia este dominata de produse fainoase rafinate, sau in insuficientele hepato-pancreatice, care impiedica utilizarea vit. E.

Patogenie: nidatia oului fecundat nu se poate face fara vit. E. indispensabila proliferarii endometmlui. Astfel se explica sterilitatea ca si avortul spontan. De asemenea, moartea embrionului mai este determinata si de produsii toxici rezultati din viciul in metabolismul lipidelor - datorita lipsei vit. E.

Simptomatologie: semnele sunt variate - la fete pubertatea este intarziata iar la femei apar tulburari in ciclu (dismenoree, polimenoree etc.); sterilitatea este aproape certa atat la barbat, cat si la femeie, iar avortul spontan apare in primele trei luni.

Diagnosticul este foarte dificil, anamneza fiind de extrema importanta.

Evolutie-Prognostic: evolutia este severa si prognosticul rezervat in formele cand carenta este marcata.

Tratament-Profilaxie: o alimentatie bogata in vit. E (paine neagra, laptuci, oua, lapte etc.), ca si administrarea de vit. E. in drajeuri sau infectii intramusculare constituie si tratamentul, si profilaxia bolii.

1.4. VITAMINA K

Origine: se gaseste in produse vegetale, ca urzici, varza, rosii, conopida, morcov, cartofi, unele bacterii, cat si in ficat. Se cunosc doua vitamine K (K_1; K₂)sintetic, a fost preparata vitamina K₃. in organism este sintetizata de flora microbiana intestinala.

Proprietati: vitamina K rezultata la nivelul intestinului si ajunsa la ficat contribuie la sinteza protrombinei - factor important in procesul de coagulare. in stare normala nu poate exista avitaminoza K, dat fiind sinteza ei de catre flora bacteriana intestinala ami-lotica si proteolitica.

1.4.1. CARENTA DE VITAMINA K

'Etiopatogenie: carenta de vit. K o intalnim: cand flora microbiana intestinala este sterilizata prin folosirea de antibiotice cu spectru larg de actiune si timp indelungat; in cazuri de leziuni hepatobiliare si intestinale; la nou-nascut, cand lipseste flora microbiana intestinala. in toate aceste cazuri, va scadea protrombina - datorita lipsei vit. K. sau tulburarilor de resorbtie generate de sarurile biliare - si se va produce sindromul hemoragie.

Simptomatologie: carenta de vit. K. se traduce clinic prin aparitia hemoragiilor - fie externe (epistaxix, hematoame etc.), fie interne (melene, hematemeze, hematurii etc.).

Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva si poate fi agravata de complicatiile he-moragice - in cazurile de leziuni hepatice severe. Altfel, carenta are un prognostic favorabil.

Tratament-Profilaxie: se administreaza ceea ce lipseste organismului - vit. K. - in injectii intramusculare, una sau mai multe fiole pe zi. Profilactice - atentie la administrarea antibioticelor, la care se asociaza vit. B complex, iaurt, pentru a se evita inhibarea florei microbiene intestinale.

1.5. VITAMINA B₁ (aneurina, tiamina)

Se mai numeste antinevritica, dupa rolul ei, sau anti-beriberica, dupa boala beri-beri, care survine in cazul lipsei vit. B_b din organism.

Origine si rol: se gaseste in vegetale, cele mai bogate surse fiind drojdia de bere, coaja cerealelor (orezul), taratele; de asemenea, se mai gaseste in carne, ficat, rinichi, oua. Cu o compozitie chimica complexa (este singura vitamina cunoscuta ce contine sulf), ea are un important rol in metabolism (glucide, lipide, proteine si apa). Este diuretica, lipsa ei dand cunoscutul edem din beri-beri, ce poate merge pana la anasarca. De asemenea, are rol important in functia sistemelor nervos, muscular si a cordului, lipsa ei din organism dand nastere avitaminozei B_b numita si boala beri-beri.

1.5.1. BERI-BERI SAU AVITAMINOZA B_x

Etiologie: este cunoscuta din timpuri foarte vechi, si a aparut mai inainte la popoarele mari consumatoare de orez decorticat din Extremul Orient, Africa etc.; de asemenea, la alcoolici, diabetici, in unele boli infectioase, la subnutriti etc.

Simptomatologie: boala se manifesta prin 3 feluri de tulburari: nervoase, cardio-vas-culare si edeme.

Nervoase - interesand indeosebi sistemul nervos periferic si dand polinevritele (dureri in extremitati, paralizai, cu abolirea reflexelor osteotendinoase, atrofii musculare etc.).

Cardiace - dispnee, cord mare, insuficienta cardiaca (neinfluentata de digitala).

Metabolice - edemele maleolare, care se intind pana la generalizare dand anasarca.

Digestive - anorexie, greata, voma, constipatie.

Evolutie-Complicatii: evolutia este severa daca nu se combate carenta. Ea poate fi agravata prin complicatii + infectii diferite, insuficienta cardiaca, ocluzii intestinale (ileus dinamic).

Tratament: a) Curativ - alimentatie completa (drojdie-de-bere, paine integrala, carne, oua etc. si mai putine glucide); vit. B_b 20 - 50 - 100 mg/zi injectabila; tratament fizical, electroterapie, bai galvanice, faradice pentru nevrite, polinevrite etc.

b) Profilactic - alimentatie completa cu continut in vit. B_t (drojdie-de-bere, faina integrala de grau etc.).

1.6. VITAMINA B₂ (lactoflavina, riboflavina)

Origine si constitutie: numita si vitamina de crestere, are o raspandire mare in ambele regnuri - animal si vegetal. Este ubicuitara, gasindu-se in painea alba, mazare, fasolea, verde, spanac, salata, rosii, lapte, carne, oua. Cu o compozitie chimica complexa (contine un glucid numit riboza), este de culoare galbena, face parte din grupul pigmentilor numiti flavine si este distrusa de ultraviolete.

Proprietati: riboflavina este un constituent celular, jucand un rol extrem d# important in procesele de crestere si respiratie celulara, datorita faptului ca intra in componenta fermentului respirator galben Warburg. Mai are rol metabolic (lipide, proteine, glucide -scade glicemia la diabetici). Paricipa la procesele de oxidare si fosforilare.

1.6.1. AVITAMINOZA B₂ (ariboflavinoza)

Etiopatogenie: carenta apare datorita unui aport insuficient sau tulburari digestive (leziuni hepatice, pancretice), iar tulburarile in procesele de oxidare si fosforilare explica fenomenele morbide caracteristice.

Simptomatologie: aspectul clinic al acestei carente vitaminice este caracterizat printr-o serie de semne, dintre care mai importante sunt:

Semne oculare: opacitatile corneei sunt cele mai grave: apoi irite, ambliopii. Orbirea la stralucirea extraordinara a zapezii la inaltimi mari s-ar datora distrugerii de catre razele ultraviolete a riboflavinei (accidente survenite la alpinisti la foarte mari ascensiuni -Himalaya).

Semne cutanate si mucoase: dermatita, stomatita, ca si cheilita angulara (fisuri la comisurile labiale) sunt caracteristice: parul devine friabil si se albeste.

Semne nervoase si sanguine: apatie, facies de Parkinson, ataxie, dismetrie, kinezii, nistagmus, anemie.

Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva, daca persista carenta si leziunile digestive. Complicatiile redutabile sunt cataracta si irita.

Tratament: boala este rara. Este grava numai datorita opacitatii corneene. O alimentatie echilibrata (mai putine conserve) previne boala, iar vit. B₂ riboflavina, 40 - 50 mg per os sau in injectii intramusculare (fiole de 5 mg sau 10 mg), ca si ingestia de drojdie-de-bere vindeca avitaminoza.

1.7. VITAMINA B₁₂ (cobalamina)

Se mai numeste cobalamina, pentru ca este singura vitamina ce contine in molecula sa un metal, un atom de cobalt.

Origine si rol: a fost izolata din ficat; se mai gaseste in splina si carne, drojdie-de-bere, painea neagra etc; are o frumoasa culoare rosie.

Aceasta vitamina joaca un importat rol metabolic - proteic si lipidic. Participa la sinteza unor acizi aminati esentiali - metionina si colina -, metionina formand cistina; iar prin metionina si colina, are rol in metabolismul lipidelor, evitand infiltrarea sau incarcarea grasa a ficatului - actiune lipotropa; un alt rol ii revine in hematopoieza, de unde indicatia sa in tratamentul anemiilor.

CARENTA DE VITAMINA B₁₂

Etiopatogenie: carenta de vit. Bi₂ poate fi primitiva - printr-un aport alimentar exogen insuficient (factorul extrinsec) - sau secundara - din cauza lipsei enzimei gastrice (factorul intrinsec) sau prin inhibarea de catre antibiotice a florei microbiene intestinale. Patogenic, deficienta in absorbtia vit. B₁₂, ca si in utilizarea ei este explicata prin absenta factorului intrinsec in urma unei suferinte gastrice (gastrita cronica, ulcer, stomac operat etc.).

Simptomatologie: semnele importante sunt: digestive (inapetenta, greata, diaree); sanguine (anemie hipercroma, megaloblastoza si megalocitoza, leucopenie, neutropenie si trombopenie); generale (astenie, ameteli).

Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice si a tabloului hematologic - sindromul Biermer (vezi capitolul 'Anemii').

Evolutie-Prognostic: evolutia este favorabila daca diagnosticul este precoce, dar poate fi grava si chiar ireversibila in formele avansate de boala.

Tratament: alimentatia bolnavului bogata in protide, fier, vitamine este tratamentul esential. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de vit. B_J2 intramuscular (fiole continand 50y si 1 OOOy), extracte hepatice, preparate cu acid clorhidric si pepsina pentru mucoasa gastrica (acidopeps - 3 tablete/zi la mese); in cazuri grave, perfuzii in sange.

Profilaxie: un aport alimentar exogen complex, format in special din carne, ficat, rinichi, muschi, ca si tratarea afectiunilor gastrice cronice previn suferinta.

1.8. VITAMINA M (acidul folie)

Acidul folie - este format din acizii glutamic si paraaminobenzoic, legati de pteridina - un pigment galben, pe care il gasim in aripile fluturilor si in toate alimentele, dar mai mult in ficat, muschi si drojdia de bere, spanac.

Proprietati: si el are rol in metabolism, participand la sinteza histaminei, metioninei si colinei, ca si a acidului ribonucleic, de unde si rolul sau plastic in crestere. De asemenea, stimuleaza eritropoieza si leucopoieza (indeosebi granulocitele), de unde si indicatia sa in anemii si leucopenii (agranulocitoze).

1.8.1. CARENTA DE VITAMINA M

Etiopatogenie: o alimentatie saraca in acid folie, si unele afectiuni digestive gastroin-testinale sau hepato-pancreatice pot explica aparitia bolii. Acidul folie este vitamina eri-tropoietica si granulopoietica.

Simptomatologie: leucopenia cu granuloponie, trombocitopenia, si anemia sunt semnele caracteristice.

Evolutie-Complicatii: evolutia este progresiva, daca nu se inlatura factorii etiologici. Granulopenia ce poate duce la agranulocitoza poate agrava boala si prin expunerea organismului la o serie de infectii secundare intercurente.

Tratament-Profilaxie: dietoterapia este indicata in primul rand; ea cuprinde o ratie alimentara bogata in verdeturi, ficat, muschi, drojdie-de-bere 60 - 90 g/zi etc. Medicamentos, se da oral sau parenteral acid folie 20 g/zi, doza e atac, si apoi, doza de intretinere 5 mg/zi. Profilactic, se recomanda alimentatia echilibrata si completa bogata in verdeturi si carne.

1.9. VITAMINA C (acidul ascorbic)

Origine: numita si antiscorbutica, dupa rolul sau, este universal raspandita in ambele regnuri - vegetal si animal. Sursa cea mai bogata o dau vegetalele proaspete: citrice, fructe, ardei verde, maces, patrunjel, marar, varza, rosii etc. De asemenea, o gasim in ficat, rinichi, creier, lapte etc.

Proprietati: este foarte sensibila la caldura, fierberea distrugand-o de asemenea, conservarea prin uscare. Are numeroase roluri: antihemoragic, antianemic, antiinfectios. Este un trasportor de hidrogen, deci participa la procesele de oxidoreducere. Este indispensabila la formarea colagenului si tesutului osos. Combate permeabilitatea si fragilitatea capilara si participa la formarea anticorpilor.

1.9.1. AVITAMINOZA C (scorbutul)

Etiologie: numita candva si 'boala marinarilor', intrucat acestia se hraneau indeosebi cu alimente conservate, aceasta carenta mai poate aparea si in anumite stari fiziologice (sarcina, alaptare) sau patologice (boli infectioase), cand necesitatea de vit. C este mult crescuta.

Patogenie: hemoragiile se datoresc fragilitatii si cresterii permeabilitatii capilare. Se adauga si factorul trombopenic, iar scaderea proceselor de oxidare determina tulburari cardio-vasculare si incetarea cresterii. In fine, carenta de vit. C scade anticorpii si deci reduce capacitatea de aparare a organismului.

Simptomatologie: sunt doua categorii de semne mai importante: hemoragice si generale.

Semnele hemoragice: gingivita hemoragica este caracteristica. Durerile cu tumefactii, ca si gingivoragiile ce pot duce la necroze si caderea dintilor, fac alimentatia aproape imposibila.

Hemoragiile cutanate (echimoze, purpure, hematoame), ca si alte hemoragii (epista-xis, hematurie, metroragii, enteroragii) agraveaza boala.

Semnele generale: se traduc printr-o stare de astenie profunda, anorexie, stare sub-febrila, anemie, sonmolenta, tahicardie si scaderea T.A.

Examenele de laborator ne arata o anemie cu trombocitopenie. Sangerarea si coagularea sunt normale, desi 'semnul garoului' (Rumpel-Leede) este precoce si prezent in peste 90% cazuri.

Diagnosticul nu este greu. Anamneza ca si fenomenele hemoragipare si cele generale sunt foarte importante.

Evolutie: hipovitaminozele sunt reversibile. Formele de avitaminoze netratate pot fi letale, prin complicatiile hemoragice (hemoragii cerebrale, pericardice) sau infectiile intercurente.

Tratament: a) Curativ - alimentatie cu fructe (citrice si vegetale proaspete si administrare de vit. Cper os sau in injectii (100 - 1 000 mg/zi).

b) Profilactic: - administrare de vit. C. tablete la marinari, sau in stari deficiente fiziologic, sau in cursul bolilor infectioase, ca si o alimentatie adecvata.

1.10. VITAMSNA PP (acidul nicotinic)

Numele ii vine de la rolul sau pelagro-preventiv. Se mai cheama si vitamina anti-pelagroasa.

Origine: chimic, este amida acidului nicotinic. Se gaseste raspandita in lumea vegetala si animala: drojdie-de-bere, ciuperci, fasole, linte, rinichi, grau, orez, citrice, struguri, etc., ca si in lapte, carne, ficat, creier, rinichi, peste etc.

Lipsa in principal a vit. PP da nastere bolii numite pelagra.

1.10.1. PELAGRA

Denumirea vine de la cuvantul vechi pellagra piele aspra. Boala a fost semnalata aproape in toata lumea: Europa, Asia, Africa, Australia, America. in tara nostra, in trecut era endemica; astazi este pe cale de disparitie.

Etiopatogenie: boala este considerata astazi: ca un sindrom pluricarential, fiind incriminata in principal carenta acidului nicotinic, a complexului B si a proteinelor cu valoare mare nutritiva (triptofanul).

Lipsa acestor factori duce la un dismetabolism complet. Se stie ca boala apare rnai ales in mediul rural, la populatia cu un standard de viata mai redus si mare consumatoare de porumb. Dar pelagra apare si la alte popoare care nu folosesc porumbul in alimentatie (ex. chinezii), dar care au un regim mai sarac in substante proteice. Aceste regimuri pelagroase, nu contin acizii aminati indispensabili organismului - triptofanul. De asemenea porumbul contine un aminoacid cu valoare nutritiva scazuta - zeina - si extrem de putin triptofan.

Or, triptofanul, sub actiunile florei microbiene intestinale, se transforma in acid nicotinic, care in acest fel apare ca cel mai important factor antipelagrogen.

Simptomatologie: clinic, deosebim doua forme de pelagra - primitiva si secundara.

Forma primitiva apare indeosebi la populatia din mediul rural si in general la subnutriti sau denutriti (lagare, inchisori).

Forma secundara este determinata de o serie de alti factori: boli digestive cronice (enterite, rezectie de stomac, hepatite cronice etc.) alcoolism, eforturi fizice, intense, alte boli infectioase, unde se administreaza antibiotice , ca si cu ocazia administrarii antivita-minelor (Hidrazida).

Ca semne, pelagra se traduce prin triada simptomatica, fiind boala celor 3 'D', adica: dermatita; diareea; dementa. Cu alte cuvinte, semnele cele mai importante sunt: cutanate, digestive si nervoase, la care se adauga semne sanguine, cardio-vasculare si endocrine (T.A., scazuta, distiroidii, amenoree etc.).

Semne cutanate: eritemul pelagros are o valoare patognomonica, fiind poate semnul cel mai caracteristic. Este valoros, fiindca este si precoce. Apare primavara - 'eritemul de primavara' - pe suprafetele expuse la soare, simetric, pe maini, picioare, gat. Eritemul se va descuama si apoi pigmenta.

Semne digestive: cel mai important prin constanta sa este diarea (2-10 scaune/zi), la care se adauga colici, stomatite, glosita etc.

Semne nervoase: acestea sunt fie neurologice - pareze, paralizii spastice, polinevrite etc. - fie psihice - mai usoare, sub forma sindromului astenodepresiv - anxios, sau mai grave, sub forma psihozelor cu delir, halucinatii, agitatie, confuzie mintala - este instalarea dementei pelagroase.

Triada simptomatica descrisa mai sus caracterizeaza atacul acut al pelagrei.

Semne sanguine: anemie hipercroma sau hipocroma (scade Fe).

Stadiul dintre atacuri, adica pelagra cronica, se manifesta prin tulburari nevrotice, digestive si anemice. Retinem ca anemia este prezenta la pelagrosi.

Evolutie-Complicatii: pelagra cunoaste o evolutie in accese, care nu sunt insa obligatorii. Ele pot absenta, fiind inlocuite cu tulburari digestive si nervoase, ce dau bolii caracterul cronic. Stadiul cronic, netratat, devine ireversibil, terminandu-se cu dementa. in aceasta situatie, bolnavii termina prin suicid, sau printr-o complicatie intercurenta, ori datorita unui atac acut (ex.: 'tifosul pelagros' - stare grava cu aspect tific).

Tratament: a) Profilactic: se recomanda un regim alimentar echilibrat, cu alimente protectoare (lapte, oua, carne, vegetale), evitarea subnutritiei indelungate (posturi etc.) si a alcoolismului (mare consumator de vit. B), ca si tratarea afectiunilor digestive cronice.

b) Curativ: se instituie alimentatia completa de 3 000 - 4 000 calorii/zi, interzicandu-se malaiul, alcoolul si leguminoasele (fasole, mazare, linte).

Tratamentul medicamentos consta in administrarea acidului nicotinic sau nicotina-midei (250 - 500 mg per os) sau de vit. PP injectabila; de asemenea, vitamine din grupul B: B], B₂, B₆, B_l2, acid folie, vit. C, drojdie-de-bere, extracte hepatice, fier. Se pot face, in cazurile severe, perfuzii cu plasma, sange si electroliti (glucoza) sau acizi aminati.

1.11. VITAMINA P (rutinul)

Vitamina p face parte din grupul flavonelor, colorate in galben. Se gaseste in vegetale, fructe, ceai si indeosebi in coaja alba a citricelor - de unde si denumirea de citrin -, ca si in struguri, prune, frunze verzi.

1.11.1. CARENTA DE VITAMINA P

Etiopatogenie: carenta acestei vitamine creste permeabilitatea vasculara de unde aparitia hemoragiilor cutanate - purpura; de aici, si numele de vitamina peretilor vasculari. Aceste tulburari de permeabilitate capilara se datoresc scaderii tonusului vaselor capilare.

Simptomatologie: tulburarile de permeabilitate sunt caracterizate prin aparitia spontana sau dupa mici traumatisme a hemoragiilor, sub forma de petesii. Hemoragiile retiniene sunt grave. Mai rar apar alte forme de hemoragii (gastroragii etc.).

Diagnosticul este mai dificil, pentru ca trebuie avute in vedere toate celelalte tulburari hemoragiee produse prin carente (scorbut, vit. E) sau origine endocrina, toxica etc.

Evolutie-Complicatii: evolutia acestei carente poate fi progresiva daca alimentatia este deficitara. Complicatiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale.

Tratament: acesta este dietetic (fructe, citrice etc.) si medicamentos (tablete sau injectii cu vit. P).

Profilaxie: se recomanda o alimentatie bogata in vitamina P si C.