Acordarea primului ajutor in caz de entorse, luxatii si fracturi

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE

SECTIA BIOLOGIE-ANUL II PIR

STRUCTURA REFERATULUI:

1. Introducere
2. Componenta unei true de prim ajutor
3. Entorele: . Definitie

. Clasificare

. Simptomatologie   

. Acordarea primul ajutor

Luxatiile: . Definitie

. Clasificare

. Simptomatologie   

. Acordarea primul ajutor

Fracturile: . Definitie

. Clasificare

. Simptomatologie

. Complicatii

. Acordarea primul ajutor

. Tratamentul diverselor tipuri de fracturi

MATERIALE UTILIZATE:

BIBLIOGRAFIE

CALCULATOR

INTERNET

FILME CU FRACTURI

Materiale necesare prezentarii:

Calculator/leptop

CD-Prezentare Power-Point

Videoproiector       

ARGUMENT: Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic.

Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si a factorilor naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a asistentei medicale si a diferitelor mijloace de investigatie si tratament.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ENTORSE, LUXATII SI FRACTURI

INTRODUCERE:

Primul ajutor reprezinta un complex de masuri de urgenta si se aplica in cazul accidentelor inainte de interventia cadrelor medicale.

Pentru obtinerea rezultatelor dorite in acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

sa cunoasca toate regulile de acordare a primului ajutor;

sa-si pastreze calmul, sa fie eficace si rapid in luarea deciziilor si masurilor de acordare a primului ajutor.

In fiecare scoala trebuie a existe cel putin o trusa de prim ajutor. Aceasta trebuie sa contina:

INSTRUMENTAR:

- foarfece

- dispozitiv pentru respiratie gura la gura

- pipa Guedel pentru adult

- pipa Guedel pentru copil

MATERIALE SANITARE:

- plasture

- leucoplast

- comprese de tifon sterilizate

- fasa tifon

- bandaj triunghiular din panza

- vata medicinala sterilizata

- garou

- manusi de unica folosinta

MEDICAMENTE:

- solutie dezinfectanta cu alcool sanitar

- pansament cu rivanol

MATERIALE DIVERSE:

- ace de siguranta - 6 buc

- brosura cu instructiunile de prim ajutor

- lista continut trusa sanitara

1. ENTORSELE

Leziuni traumatice la nivelul articulatiilor, datorate actiunii unor forte divergente, fara modificarea raportului anatomic normal dintre suprafetele intraarticulare.

Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei supratorsionari. Capsula articulatiilor si ligamentelor pot fi afectate. De obicei, entorsa afecteaza mai des membrele inferioare, in special glezna. Uneori, entorsa este insotita de o fractura si, in aceste situatii, se acorda primul ajutor fracturii. Persoana accidentata are dureri si miscari reduse. Articulatia afectata se umfla.

. Clasificare:

- gradul I (E. usoare): intindere ligamentara;

- gradul II (E. medii): ruptura ligamentara partiala; diminuarea stabilitatii articulare;

- gradul III (E. grave): rupere ligamentara totala; stabilitatea articulara este complet compromisa;

. Simptomatologie:

- durere: imediat dupa traumatism; are caracter sincopal;

- tumefiere locala: datorita procesului inflamator local;

- impotenta functionala: apare imediat dupa traumatism; poate fi partiala

(gradul I si II) sau totala (gradul III);

- echimoza: apare la 24 de ore dupa traumatism;

- examenul radiologic - gradul I: aspect normal;

- gradul II: largire a spatiului articular;

- gradul III: marire exagerata a spatiului articular; in cazul smulgerii insertiei ligamentare, se pot evidentia mici fragmente osoase intraarticular. (Igiena si evaluare biologica, 2000, Vajaiala, G.E.)

Entorsele gleznei se produc prin rasucirea fortata a articulatiei tibio - tarsiene cu lezare de ligamente. Fenomenul se complica atunci cand se fac smulgeri osoase, fisuri sau fracturi maleolare.

In entorsele de genunchi se lezeaza in deosebi ligamentul intern si in cazuri mai grave ligamentele incrucisate.

In articulatia soldului, entor

Entorsele se produc foarte greu, dar sunt dureroase si greu de tratat.
Entorsele articulatiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar foarte serioase.

Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin supraextensie.

Entorsele pumnului se produc prin miscari violente, prin fortarea articulatiei in flexie, in extensie sau torsiune

Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de caderi sau eforturi violente (aruncari cu discul, sulita, mingea, etc).

Referat: Determinarea aciditatii untului Referat: Digestia si absorbtia - digestia si absorbtia proteinelor

In entorsele umarului, tendonul bicepsului poate iesi temporar din santul sau, rupand tesuturile bursei si tecii tendinoase.

Evolutia ulterioara

Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun tratament deosebit. Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de specialitate. Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o entorsa medie / grava, articulatia e slabita si mai usor mai apare o noua entorsa!

Primul ajutor in cazuri de entorse ale gleznei:

- ridicati piciorul in sus

- aplicati un bandaj elastic strans

- scadeti temperatura prin aplicarea pachetelor cu gheata pe bandaj

- repaus articular, prin imobilizare provizorie;

- combaterea durerii;

- limitarea edemului si a hemartrozei (sangerare intraarticulara).

- Contraindicat masajul (poate agrava leziunile partilor moi).

Dupa acordarea primului ajutor, pentru reducerea durerilor, zona afectata se tine in repaus. Este necesar un examen medical.

Evolutia ulterioara

Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun tratament deosebit. Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de specialitate. Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o entorsa medie / grava, articulatia e slabita si mai usor mai apare o noua entorsa!

2. LUXATIILE

Capul unei articulatii poate iesi din lacasul sau. Acesta se poate intampla uneori in cazul unei fracturi si atunci capsula este afectata. Tratati-o ca pe o fractura si nu incercati sa puneti la locul ei articulatia dislocata.

Leziuni traumatice la nivel articular, datorate actiunii unor forte care produc dislocarea capetelor osoase articulare (deci pierderea raporturilor normale dintre suprafetele intraarticulare)

. Clasificare:

- in functie de timpul scurs de la producerea traumatismului:

a) L. recente (inca nu s-a instalat contractura musculara);

b) L. vechi (exista contractura musculara);

c) L. recidivante (sunt luxatii cronice care apar din ce in ce mai frecvent la aceeasi articulatie, producandu-se cu foarte mare usurinta, la microtraumatisme);

- in functie de deplasarea suprafetelor intraarticulare:

a) L. complete (anatomia articulatiei este distrusa, capetele osoase migrand mult);

b) L. incomplete, sau subluxatii (doar unul dintre capetele osoase se deplaseaza);

- in functie de gravitatea leziunilor:

a) L. simple;

b) L. complicate (se asociaza leziuni de vase, nervi ai chiar fracturi).

. Simptomatologie:

- durere: este foarte intensa, cu caracter sincopal;

- deformarea regiunii respective;

- impotenta functionala: este totdeauna prezenta in luxatii.

. Prim ajutor:

- reducerea luxatiei (repunerea capetelor osoase in pozitie normala);

- imobilizarea provizorie a segmentului respectiv;

- combaterea durerilor;

- limitarea edemului si a hemoragiei;

- transportul la o sectie de ortopedie.

(A.B.C.-ul primului ajutor medical, 1998, Cretu, A).    

Luxatiile membrului superior:

- clavicula se luxeaza mai des la nivelul extremitatii acromiale (luxatia lui Galileu), decat la extremitatea sternala;

- humerusul, capatul proximal se luxeaza frecvent in jos si inauntru si mai rar in sus si inapoi;

- cotul se luxeaza la extremitatile proximale ale celor doua oase ale antebratului, cubitus si radius si mai rar izolat;

- la mana si degete cele mai intalnite luxatii se produc in articulatia radio - carpiana.

Luxatiile membrului inferior:

- capul femural se poate luxa mai frecvent inapoi;

- la articulatia genunchiului, tibia se luxeaza mai des inainte si mai rar inapoi. Au loc tulburari serioase, genunchi deformat, tumefiat, se produc ruperi de tesuturi moi de capsula, vase sanguine, urmate de revarsari seroase in articulatie, meniscuri
lezate;

luxatia rotulei (patelei) se produce cand genunchiul este in extensie; la unii indivizi, cu genunchiul in valg, contractia muschiului cvadriceps este capabila sa produca luxatia rotulei in afara;

- in articulatia gleznei, cea mai frecventa luxatie este a astragalului.

Luxatiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave, iar luxatiile maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifesta prin reducerea miscarilor mandibulei, ingrosarea vocii, gura ramanand intredeschisa. (https://www.famouswhy.ro/).

Ce-i de facut in caz de entorse, luxatii sau intinderi ?

• se pun comprese cu gheata. Nu se va pune niciodata punga cu gheata direct pe piele. Intotdeauna se inveleste mai intai intr-un prosop si abia apoi se aplica, altfel se poate provoca o degerare a pielii si in loc sa se atenueze problema, mai mult se complica.
• se tine piciorul mai sus decat restul corpului.
• se pun comprese cu decoct din radacina de tataneasa. Se fierb 4 linguri de radacina maruntita in doua cani de apa timp de 15 minute, se strecoara, iar cand se raceste se foloseste sub forma de compresa.
• se va consuma ananas proaspat, deoarece este un foarte bun antiinflamator.
• se curata si se zdrobeste o capatana de usturoi si se freaca bine cu 150 ml ulei de masline. Se pune mujdeiul astfel obtinut intr-un borcan, se astupa cu un capac si se lasa la macerat 2-3 zile. Cu acesta se maseaza sau se frectioneaza zona afectata.
• se pun cataplasme cu frunze de varza oparite sau inmuiate cu ciocanul de snitele.
• se unge zona afectata cu unguent de tataneasa sau de arnica. Unguentul de arnica se va folosi numai in cazul in care pe piele nu exista crapaturi, julituri sau alte leziuni.
• se unge zona cu unguent de marar si se acopera cu un pansament. Pentru a prepara unguentul cu marar aveti nevoie de 4 linguri marar proaspat tocat fin, doua linguri ulei de masline si o lingura de ceara de albine. Se pune mararul tocat intr-un borcan, se adauga peste el uleiul de masline, se astupa si se lasa la macerat pana a doua zi. Se filtreaza, se adauga ceara topita, amestecand bine cu o spatula, pana se obtine o compozitie spumoasa. Unguentul se toarna in cutiute de plastic sau borcanele si se pastreaza la rece.

se unge zona cu unguent de maghiran. Pentru a prepara unguentul de maghiran aveti nevoie de doua linguri pulbere de maghiran, o lingura alcool de 90° si doua linguri de untura nesarata sau unt nesarat. Se pune pulberea de maghiran intr-un ibric emailat, se stropeste cu alcool, se acopera si se lasa la macerat cateva ore. Se adauga untura sau untul, se incalzeste ibricul pe baie de aburi pana se topeste grasimea, apoi se filtreaza printr-un tifon, iar cand se raceste se intinde pe zona afectata si se acopera cu un pansament.

(https://pentrufamilie.ro)

Tratarea unei luxatii se numeste reducerea luxatiei. Ea consta in repunerea corecta, adica readucerea in articulatie a celor doua capete osoase, pe aceeasi cale pe care s-a facut luxatia. Aceasta reducere trebuie facuta cit mai urgent posibil. Se face de preferinta sub anestezie generala de scurta durata sau anestezie locala (obtinuta prin infiltratii periarticulare cu novocaina, xilina) care permit cel mai bine executarea manevrelor de reducere fara mari tractiuni si fara leziuni sau distrugeri osoase, articulare, musculare, vasculare sau nervoase.

Metodele de reducere a luxatiei de umar sint multiple. Cele mai intrebuintate sunt:

Metoda Hipocrate: bolnavul este in decubit dorsal pe o masa sau o canapea; medicul prinde antebratul in treimea distala si face o tractiune, in timp ce calciiul introdus in axila face o miscare inversa. (Fig. 1). Repunerea capului humeral in glena este simtita si auzita printr-un zgomot caracteristic.

Metoda von Artl: accidentatul sta pe un scaun cu spatar inalt, medicul prinde treimea proximala a bratului cu o mina si articulatia cotului cu alta mina, efectuind o tractiune progresiva in jos (axul bratului cu axul spatarului de la scaun formind un unghi de 30°); (Fig. 2).

Metoda Mothes: consta dintr-o tractiune sustinuta a membrului superior luxat, membrul fiind adus in abductie de aproximativ 110°- 120° si extensie, iar corpul fiind fixat cu o chinga trecuta peste toracele bolnavului, pentru a asigura contraextensia (Fig. 3).

Daca luxatia s-a redus corect, durerile dispar aproape complet si miscarile din articulatie se reiau cu amplitudinea lor normala. Este obligatoriu sa se faca intotdeauna si un control radiografic, care da asigurari asupra calitatii repunerii si arata daca nu exista o leziune osoasa concomitenta. Daca exista o astfel de leziune, si ea n-a existat anterior, inseamna ca s-a produs in timpul executarii manevrelor de repunere.

-Chirurgical

Daca nu reuseste reducerea luxatiei pe cale ortopedica (nesingerinda), ea va fi redusa pe cale chirurgicala (singerinda). In luxatiile vechi, aproape intotdeauna este obligatoriu sa se intervina chirurgical.

Daca banuim ca s-au produs rupturi importante capsulare, de ligamente, sint necesare interventii chirurgicale de specialitate. Cu atit mai mult sint necesare interventiile chirurgicale in caz de leziuni vasculare si nervoase.

Dupa reducere, ortopedica sau chirurgicala (singerinda), articulatia se imobilizeaza pentru o perioada de cel putin 2-3 saptamini, pentru ca extremitatiie osoase sa fie mentinute in contactul lor normal si pentru ca rupturile capsulare si ligamentare sa se repare. Dupa acest interval se reiau miscari sustinute, dar fine.

Dupa scoaterea aparatului gipsat, se reiau progresiv miscarile active si se incepe programul de recuperare functionala.

In caz de luxatii deschise se va face de urgenta interventie chirurgicala, care consta in toaleta locala, debridarea tesuturilor care nu au vitalitate suficienta, repunerea segmentului luxat in articulatie, sutura capsulei si a articulatiei. Operatia este urmata de imobilizare, urmarirea atenta postoperatorie (eventual antibioterapie) si apoi tratament fizioterapic.

Recidivele. De multe ori o luxatie se poate repeta, mai ales daca prima oara nu s-a aplicat un tratament corect. In luxatia scapulo-humerala apar cele mai frecvente recidive. De obicei aceste luxatii recidivante, denumite si ,,habituale' se repun usor (uneori chiar de catre pacient). Fara indoiala ca recidivele determina o invaliditate mai mult sau mai putin accentuata, fapt care obliga a se face tot ceea ce este necesar la prima luxatie pentru a nu expune la recidive. Pentru aceste luxatii recidivante sint indicate si interventii chirurgicale, adevarate interventii plastice ortopedice, prin care se repara capsula articulara si se intaresc ligamentele de mentinere in contact a celor doua segmente osoase.

3. FRACTURILE

Scheletul uman este compus din aproximativ 206 oase, legate intre ele prin articulatii si muschi. Totul este asa de bine asamblat, incat chiar o traumatizare sau fracturare neinsemnata a unuia dintre cele mai mici componente poate conduce la incapacitate. Un os este compus astfel incat cu un minimum de material se realizeaza maximum de rezistenta.

Tipuri de fracturi

Traumatisme in care se produce intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os, sub actiunea directa sau la distanta a unui agent cauzal.

. Clasificare:

- in functie de fragmentele osoase din focarul de fractura:

a) F. simple (traiect de fractura unic, cu doua fragmente osoase);

b) F. cominutive (exista cel putin doua traiecte de fractura si minim trei fragmente osoase);

- in functie de comunicarea focarului de fractura cu exteriorul:

a) F. Inchise (fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument);

b) F. deschise;

- in functie de traiectul de fractura:

a) F. complete (ambele corticale osoase sunt lezate);

b) F. incomplete (este lezata doar o corticala);

- in functie de deplasarea capetelor osoase in focarul de fractura:

a)F. cu deplasare;

b) F. fara deplasare;

- in functie de actiunea agentului traumatic:

a) F. directe (leziunea se produce la locul de actionare a agentului traumatic):

b) F. indirecte (leziunea osoasa se produce la distanta).

. Simptomatologie:

- semne generale: scaderea tensiunii arteriale; tulburarea termoreglarii; posibil stop cardio-respirator;

- semne locale: - de probabilitate: durere foarte intensa, in punct fix; apare imediat dupa traumatism; tumefiere locala; echimoza; impotenta functionala; pozitie nefireasca

- de certitudine: mobilitate anormala; crepitatii osoase (zgomote caracteristice datorate frecarii capetelor osoase fracturate); lipsa transmiterii miscarii dincolo de focarul de fractura; deformare regionala (cand este sub forma unui unghi aparut pe un segment cu forma liniara in mod normal);

examenul radiologic;

- in cazul fracturilor deschise, la semnele de mai sus se asociaza: plaga; hemoragie locala. (Igiena si prim ajutor, 2000, Doina Muresan).

O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta externa sau presiune. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa deosebeasca o fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu este strapunsa, in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa. Rana poate fi cauzata de o forta externa sau de fragmentele osului care forteaza iesirea prin piele.

Complicatii in cazul fracturilor:

Sangerarea:

O fractura deschisa poate cauza sangerarea pielii, muschilor si a vaselor mari de sange. Chiar si o fractura inchisa poate cauza sangerare majora, dar, deoarece sangerarea este interna, aceasta va fi vizibila numai o data cu umflarea zonei accidentate. In fracturarea oaselor mari (osul soldului), hemoragia poate provoca o pierdere a sangelui de pana la 1-2 litri, accidentatul riscand o intrerupere a circulatie.

Infectia:

In cazul oricarei fracturi deschise, exista pericol de infectare. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa faca totul pentru a reduce posibilitatea unei infectari, prin tratarea fracturii in mod corect si rapid. O infectie a articulatiilor, mai ales, este adeseori dificil de tratat. Vindecarea improprie si complicatiile pot conduce la o posibila amputare.

O fractura inchisa se poate agrava daca un fragment ascutit de os strapunge pielea, cauzand o fractura deschisa. Acest lucru se poate intampla in timpul tratamentului de urgenta sau al transportului.

Afectarea vaselor de sange si a nervilor:

Fragmente ascutite de os pot atinge nervii adiacenti, ceea ce poate avea drept rezultat parallizia sau pierderea simturilor. La aceasta trebuie sa se gandeasca persoana care acorda primul ajutor, in timpul tratamentului sau al transportului.

METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC IN CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI.

Fracturile se pot insotii de o serie de complicatii:

Complicatii imediate:

• transformarea unei fracturi inchise intr-o fractura deschisa
• lezarea vaselor sau a nervilor aflate in vecinatate
• infectia focarului de fractura

Complicatii tardive (intarziate):

• cicatrizarea anormala a plagii osoase (in unele boli cronice)
• pseudartroza (intarzierea consolidarii fracturii)
• calusul vicios

  Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, in functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului in ax. Acest lucru este valabil numai in cazul fracturilor inchise. Fracturile deschise se imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.

Tipuri de atele speciale:

• atele Kramer (confectionate din sarma)
• atele pneumatice (gonflabile)
• atele vacuum

Atele improvizate: din scandura, crengi de copac

Primul ajutor in cazul fracturilor:

- Acoperiti rana si opriti sangerarea.

- Imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata.

- Preveniti intreruperea circulatiei.

- Transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic.

- Daca fractura este deschisa, acoperiti rana si incercati sa opriti sangerarea. Este necesara cat mai putina miscare.

- combaterea durerii

- reducerea fracturii (repunerea in contact a capetelor osoase fracturate)

- in fracturile deschise: hemostaza si primul ajutor al plagii deschise

- imobilizarea provizorie a focarului de fractura

- protectia termica a accidentatului

Fractura unor oase si rupturi in apropierea incheieturilor se produce din cauza rezistentei insuficiente. Este vorba, in mod special, de fracturile oaselor lungi, cum ar fi cele ale piciorului sau coapsei, bratului si antebratului. Este necesar sa se mentina fractura cat mai fixa. De asemenea, poate fi nevoie de ajutor suplimentar, pentru imobilizare cu atele, daca accidentatul trebuie transportat altfel decat cu ambulanta.

Imobilizarea cu atele:

O atela functioneaza ca un suport. Daca persoana ranita trebuie sa fie transportata pe o distanta lunga pana la masina, atela trebuie sa fie adaptata acestei situatii.

Criteriile de care trebuie sa se tina cont la imobilizarea cu atele:

- atela trebuie sa fie suficent de lunga, pentru a acoperi atat zona de deasupra, cat si cea de sub fractura.

- pentru a evita stransoarea si frecarea, captusiti atela

- evitati intreruperea circulatiei

- atela trebuie sa fie rigida

- atela nu trebuie sa fie prea grea

In situatia in care lipseste echipamentul necesar, persoana care acorda primul ajutor trebuie sa faca apel la fantezie si sa improvizeze.

Ca material pentru atela, se poate folosi: cartonul, metalul, plasticul, ziarele, paturile (infasurate).

In afara de oprirea hemoragiei, este, de asemenea, important sa prevenim intreruperea circulatiei.

Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba grija ca accidentatul sa se miste cat mai putin in timpul transportului.

Reguli de efectuare a imobilizarii provizorii:

- initial, se executa imobilizarea manuala a zonei lezate, cu ambele maini introduse simultan de-o parte si de alta a fracturii; apoi, accidentatul este asezat in

pozitia optima;

- totdeauna se imobilizeaza si cele doua articulatii "de siguranta": cea distala si cea proximala fata de focarul de fractura;

- montarea atelelor: - se asaza perpendicular una pe cealalta;

- se capitoneaza cu vata (sau alte materiale moi);

- prima se asaza atela care mentine greutatea segmentului lezat, apoi salvatorul isi retrage simultan ambele maini;

- toate spatiile goale dintre segmentele corporale si atela se capitoneaza cu vata sau alte materiale moi (fulare, prosoape etc.);

- daca exista o deformare angulara a osului fracturat, prima se aseaza atela de partea concava (spatiul gol fiind umplut cu un rulou), iar a doua atela se pozitioneaza pe partea laterala a segmentului lezat;

- se incearca obtinerea unei axari relative a segmentului fracturat, prin tractiune atraumatica si progresiva in ax (o persoana apuca si fixeaza cu putere articulatia proximala, iar a doua persoana trage in sens contrar prinzand distal de fractura) (manevra de axare nu se executa in fracturile deschise);

- fixarea atelelor printr-o tehnica de bandajare incepe totdeauna de la focarul de fractura, apoi merge spre proximal si in final spre distal;

- atelele trebuie sa depaseasca cu minim 4-5 cm cele doua articulatii "de siguranta". (Igiena si prim ajutor, 2000, Doina Muresan)

Tratamentul diverselor tipuri de fracturi:

Fractura soldului:

Daca transportul la medic sau spital este lung si dificil, atela trebuie fixata pe partea laterala exterioara a piciorului, de la zona axilara pana la talpa piciorului. Partea laterala interioara a piciorului trebuie sa fie imobilizata, de la radacina coapsei pana la talpa. Este important sa capitonati bine atela. Cand transportul este scurt si simplu, sau cand asteptati sosirea ambulantei este suficient sa sprijiniti persoana accidentata cu paturi sau perne, astfel incat piciorul sa fie intr-o pozitie fireasca si stabila (usor indoit).

Hemoragia la un sold fracturat poate fi substantiala. Chiar si o fractura inchisa poate provoca o pierdere de sange, de pana la 1-2 litri, determinand astfel pericolul unei intreruperi a circulatiei.

Fractura pelviana:

- Solduri: fracturi bilaterale - frecvent

- Palparea locala: evidentiaza instabilitatea marcata

- Sange la nivelul meatului urinar (evidentiat initial prin compresii succesive de-a lungul uretrei) - necesita uretrografie si cistografie - Nu se va introduce sonda vezicala inainte de verificare!

- Examinare neurologica atenta

- Examinarea vaginala/rectala - daca mucoasa este violacee, pacientul trebuie trimis la sala de operatie pentru colostomie

- Fixatorul extern poate fi necesar imediat                                 in cazul unei fracturi instabile

- Evaluarea pelvisului se efectueaza in cadrul examinarii secundare

- Se vor trata leziunile asociate

- Se vor efectua la nevoie: reumplerea vasculara, montarea pantalonilor antisoc, interventii chirurgicale (laparotomie sau fixarea externa a fracturilor), in cazul hemoragiilor necontrolabile cauzate de o fractura de bazin

- Se va examina cu atentie pacientul pentru a descoperi eventuale leziuni asociate ale tractului genito-urinar, rectului sau femurului.

Fracturile membrului inferior:

• Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se intinde de deasupra oaselor bazinului pana la calcai. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se intinde de la regiunea inghinala pana la calcai. Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pana la calcai.
• Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.
• Fracturile labei piciorului si a gleznei imobilizate de la degete pana la genunchi. Nu este intotdeauna necesar sa imobilizam o glezna rupta cu o atela rigida. Un bandaj gros poate constitui un suport suficent.
• Fractura de rotula se produce prin cadere in genunchi, se imobilizeaza in atele posterioare.

Fracturile membrului superior:

• Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia in care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava impins catre spate si in sus.
• Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.
• Fracturile antebratului si a incheieturii mainii se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.       

Daca distanta pana la medic sau spital este mica, asezati bratul intr-o esarfa si imobilizati-l strans langa corp. Daca distanta este mare, asezati o rola de bandaj in palma mainii, astfel incat sa ramana intr-o pozitie fireasca, iar bratul prindeti-l cu o esarfa.

Fractura degetelor:

In cazul fracturarii unuia sau a mai multor degete, asezati bratul intr-o esarfa.

• Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste invecinate. Imobilizarea se face prin infundarea zonei respective impiedicand astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau in dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (in inspir cand toracele se destinde fragmentul se infunda; la expir cand toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Fracturile costale provoaca dureri violente in timpul inspiratiei, tusei etc. O fractura inchisa nu necesita un prim ajutor special, cu exceptia situatiilor in care exista dureri. Daca fractura este deschisa, rana trebuie tratata. Fracturile costale, atat cele deschise, cat si cele inchise pot provoca leziuni ale cutiei toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Acestea s-ar putea sa nu fie vizibile, dar accidentatul poate scuipa sange si spuma de sange, usor colorata. Fractura catorva coaste poate fi serioasa si poate avea drept urmare oprirea respiratiei.

Asezati un bandaj in jurul cosului pieptului, pentru mai multa stabilitate si pentru alinarea durerii.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramane nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur in pozitie culcat pe spate.

Traumatisme ale gatului:

Traumatismele gatului pot avea loc ca urmarea a accidentelor de masina, caderilor, scufundarilor etc. Persoana care acorda primul ajutor adesea gaseste victima la volan, cu capul usor inclinat inainte. Daca accidentatul nu respira, asigurati-va ca sunt deschise caile de acces ale aerului si aduceti capul intr-o pozitie verticala, fireasca. Daca persoana tot nu respira, prima urgenta este sa i se faca respiratie artificiala. Persoana accidentata trebuie scoasa cu multa grija din masina. Tratamentul trebuie facut cu cea mai mare grija, pentru a evita complicatiile ulterioare sub forma paraliziilor.

O persoana constienta, care are gatul rupt, in mod automat va simti o contractura reflexa a muschilor, asa incat capul va fi tinut intr-o anumita pozitile. Sustineti capul cu paturi sau haine. Nu incercati niciodata sa indreptati capul unei persoane constiente.

Lovitura ,, sfichiuire de bici,, este un traumatism al gatului, care se produce usor in cazul coliziunilor din spate. Corpul este impins inainte, iar capul este aruncat inapoi. Gatul poate avea de suferit. Simptomele sunt marcate prin dureri de gat. Accidentatul trebuie sa fie examinat de un medic.

In cazul accidentarii gatului, ridicarea se face pe o targa improvizata, confectionata din haine:

-2-3 persoane vor ridica picioarele si corpul persoanei accidentate, incercand sa tina corpul cat se poate de intins.

-1 persoana sustine capul. Sustineti capul intre maini si ridicati-l odata cu cei care ridica corpul persoanei accidentate.

In cazul fracturilor cervicale, pot exista urmatoarele simptome:

leziune la nivelul capului;

dureri de cap;

gat teapan;

imposibilitatea de miscare;

imposibilitatea de a misca anumite parti ale corpului;

senzatii de furnicaturi in maini sau picioare.

Fractura de coloana:

O fractura a coloanei vertebrale este periculoasa, deoarece poate afecta maduva, ceea ce poate avea ca rezultat paralizia partii inferioare a corpului. Trebuie sa verificati reactiile persoanei accidentate,la atingere. In timpul transportarii si al miscarii, coloana vertebrala trebuie sa stea cat mai nemiscata. Asezati un sul mic, facut din haine, sub scobitura spatelui. Daca persoana accidentata prezinta o arcuire vizibila a spatelui, nu incercati sa o indreptati. Asezati accidentatul pe o suprafata rigida.

Traumatisme craniene:

Traumatismul cranian poate conduce la pierderea cunostintei, de diferite grade. O fractura deschisa este evidenta cand la cap, in zona fracturii, exista o rana. Hemoragia din ureche, nas si gura pot fi indicii ale unui traumatism cranian.

Primul ajutor in cazul unui traumatism cranian:

-Bandajati fractura daca este deschisa.

-Daca urechea sangereaza, acoperiti-o cu un bandaj curat, dar nu incercati sa opriti hemoragia.

-Observati respiratia si, daca este cazul, deschideti caile de acces ale aerului.

-Accidentatul trebuie sa fie culcat pe o targa plana in timpul transportului. O persoana lispita de cunostinta trebuie asezata intr-o pozitie laterala stabila.

BIBLIOGRAFIE:

1. Vajaiala, G. E., 2000, Igiena si evaluare biologica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti
2. Vajaiala, G. E., 2002, Biochimia efortului, Editura Fundatiei Romania de Maine Bucuresti.
3. Cretu, A., 1998, A.B.C.-ul primului ajutor medical, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
4. Muresan, D., 2000, Igiena si ajutor in educatie fizica si port, Editura Fundatiei Romania de Maine Bucuresti, pag. 26-28.
5. *** Ghid-Educatie pentru sanatate. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.