Uleiul de Oenothera biennis ca produs nutriceutic

Uleiul de Oenothera biennis ca produs nutriceutic

1. Beneficiile nutritive ale uleiului de Oenothera biennis

Acizii grasi proveniti din surse vegetale, cu importanta biologica, sunt nesaturati: oleic, linoleic, α-linolenic si γ-linolenic. Dintre acesti acizi, esentiali pentru organismul uman (nesintetizati de acesta) sunt: acidul linoleic (din seria ω-6) si α-linolenic (seria ω-3), proveniti din surse vegetale (uleiuri vegetale). Acestia sunt constituenti ai fosfolipidelor membranare (asigurand fluiditatea si reactivitatea lor), cresc rata oxidarii metabolice si nivelul energetic si sunt precursori pentru eicosanoizi (prostaglandine, prostacicline, leucotriene, tromboxani), substante cu multiple functiuni, mediatori intra- si intercelulari, agenti implicati in agregarea plachetara si in procese inflamatorii [12].

Necesarul de acid linoleic este de 6-8% din ratia calorica, iar de acid α-linolenic, de 0,5-1%. Pentru copii, gravide si mame care alapteaza, acidul α-linolenic trebuie sa reprezinte 2% din ratia calorica. Deficienta in acesti acizi se manifesta prin eriteme, eczeme, impetigo, leziuni exematoase, intarziere in crestere, agregare plachetara deficitara, hipertensiune. Aceste manifestari pot aparea si in conditiile unui aport suficient de acizi, in cazul unei slabe metabolizari cauzate de o scadere a activitatii desaturazei in conditii de stres, senescenta, alcoolism, exces de nicotina, insuficienta hepatica, diabet zaharat, obezitate, deficit de Mg, Zn, Cu, Se, vitamine E, C, B6, consum excesiv de grasimi saturate si acizi grasi in forme trans. In aceste conditii este necesara o administrare a acizilor γ-linolenic (GLA), eicosapentaenoic (EPA) si docosahexaenoic (DHA), efectele benefice manifestandu-se daca se pastreaza un echilibru intre proportia de acizi ω-6 si ω-3 (raportul optim recomandat de specialisti este de 1-1 sau 5-1). [12, 13]

Principalii metaboliti ai seriei ω-6 sunt acidul gamma-linolenic, dihomo-γ-linolenic si arahidonic. Acidul gamma-linolenic are efect antiinflamator prin doua mecanisme:

o      Creste nivelul tisular de acid dihomogamalinolenic si PGE1, eicosanoid cu proprietati antiinflamatoare, imunomodulatoare si vasodilatatoare. Prin cresterea AMP-ciclic intracelular se reduce eliberarea enzimelor lizozomale, migrarea si aderarea leucocitelor polimorfonucleare la endoteliul vascular, inhibarea functiei limfocitare si agregarea plachetara.

o      Genereaza un metabolit, 15-hidroxidihomo-γ-linolenic care inhiba conversia acidului arahidonic in leucotriene proinflamatorii.

Acidul dihomo-γ-linolenic este precursor pentru prostaglandinele din seria 1, in special PGE1 cu efect antiinflamator, antiproliferativ, antihipertensiv si antiagregant plachetar. Acidul arahidonic genereaza leucotriene (LTA4 - LTE4) si prostaglandine din seria 2, cu capacitate proinflamatorie, prostacicline (PGI2) si tromboxani (TXA2, TXB2), cu efecte de crestere a tensiunii arteriale prin vasoconstrictie, hiperagregare plachetara si reactii alergice [12].

Acidul γ-linolenic este foarte important in prevenirea si ameliorarea unor afectiuni caracterizate prin nivele scazute de acid dihomo-γ-linolenic si arahidonic.[13]

In continuare. sunt prezentate principalele afectiuni in care tratamentul cu acid γ-linolenic s-a dovedit eficient, impreuna cu dovezi de referita, care au fost prioritare la momentul descoperirii lor.

Dermatita atopica

Cercetarile de referinta in acest sens au fost recent sistematizate [14, 15]:

Fiocchi A (1994) a tratat un grup de copii afectati de dermatita atopica folosind ulei timp de 4 saptamani, Oenothera biennis (doza zilnica - 3g acid GLA). Dupa 10 zile s-a observat o reducere a simptomelor si a necesarului de antihistaminice si corticosteroizi.

Biagi PL (1994) a tratat un grup de copii timp de 8 saptamani cu 22,5 sau 45 mg GLA/kg corp (ulei de Oenothera biennis). La doza de 45 mg GLA/kg corp s-au inregistrat ameliorari semnificative corelate cu cresterea nivelului eritrocitar de acid DHGLA.

Lehmann B (1995) a realizat un studiu pe 6 pacienti adulti cu dermatita atopica, pe care i-a tratat cu ulei de Oenothera biennis (doza zilnica - 540 mg GLA), pe o durata de 12 saptamani. A constatat o ameliorare a simptomelor, corelata cu o crestere semnificativa a nivelului tisular de DHGLA, o scadere a raportului acizilor AA/DHGLA si o scadere a nivelului seric de LTB4 (eicosanoid proinflamator).

Calder P. C. (2000) si Borrek S. (1997) au semnalat intr-un studiu clinic, placebo controlat, efecte pozitive ale administrarii de ulei de Borago officinalis, explicate prin cresterea nivelului de DHGLA si PGE1 si scaderea nivelului tisular de eicosanoizi proinflamatorii (LTB4, C4, D4).

Artrita reumatoida si astmul bronsic

Studii preclinice si clinice arata ca acidul GLA suprima inflamatia acuta si cronica din artrita reumatoida si astm bronsic [16].

Pullman-Mooar S (1990) a tratat 7 pacienti cu 1,125 mg GLA pe zi (ulei de Borago officinalis), timp de 12 saptamani. S-au constatat ameliorari la 6 din 7 pacienti, insotite de o scadere a PGE2 (cu 35%) si LTB4 (cu 19-37%).

Watson J (1993) a tratat timp de 6 saptamani, 50 de pacienti, dintre care 20 voluntari sanatosi. Li s-a administrat unora ulei de floarea-soarelui, altora ulei gras de Ribes nigrum (doza zilnica de 525 mg GLA). La pacientii tratati cu ulei de Ribes nigrum au scazut semnificativ citokinele pro-inflamatorii (interleukin -Iβ, interleukin-6, PGE2).

Ziboh V. A. (2000, 2004) a tratat cu ulei de Borago officinalis si Ribes nigrum pacienti adulti cu artrita reumatoida si astm alergic (doza de 0,48 gGLA/zi), timp de 6 saptamani si a constatat o scadere semnificativa a nivelului tisular de acid AA si eicosanoizi proinflamatorii (PGE2, LTB4, IL-1β, IL-6).

Hiperagregare plachetara

Darcet P. (1980) a obtinut o scadere semnificativa a agregarii plachetare la colagen si adrenalina. dupa un tratament cu 200 mg/zi GLA (ulei de Oenothera biennis), timp de 5 saptamani; s-a constatat cresterea nivelului de DHGLA si PGE1, scaderea nivelului tisular de acid AA si eicosanoizi proagreganti plachetari (TXB2, PGE2).

In studiul lui Mills DE (1989), realizat pe 10 persoane, uleiul de Borago officinalis, administrat 4 saptamani (1,3 g GLA/zi), nu a modificat agregarea plachetara la ADP si epinefrina, posibil din cauza dozei prea mici.  

Dislipidemii

Chaintreuil J. (1984) a semnalat scaderea semnificativa a trigliceridelor si a colesterolului la un grup de pacienti diabetici, tratati timp de 6 saptamani cu 2 g GLA/zi (ulei de Oenothera biennis). Rezultatele nu sunt insa concludente, studiul nefiind placebo controlat.

Richard JL (1990), dupa administrarea a 1,6 g GLA (ulei de Oenothera biennis) timp de 4 saptamani la barbati normolipidemici, a constatat o scadere semnificativa a colesterolului total si LDL-ului si o crestere moderata a HDL-colesterolului.

Ishikawa T. (1989) a realizat un studiu randomizat, dublu-orb, placebo controlat, in care a administrat timp de 8 saptamani, 300 mg/zi GLA (ulei de Oenothera biennis) unui grup de pacienti cu hipertriglicidemie. A obtinut o scadere importanta a colesterolului total si o crestere a HDL-colesterolului.

Hipertensiune arteriala

Mills DE (1990) a semnalat intr-un studiu clinic o scadere substantiala a tensiunii arteriale sistolice dupa tratament cu ulei de Oenothera biennis (1,04 g GLA/zi), timp de 4 saptamani.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Engler MM (1998) obtine o scadere marcanta a tensiunii sistolice dupa administrarea uleiului de Oenothera biennis la sobolani hipertensivi. Se constata scaderea nivelului tisular de acid AA cu scaderea sintezei de prostaglandine hipertensive si cresterea nivelului de DHGLA si a prostaglandinelor hipotensive; de asemenea, este inhibat raspunsul adrenergic la angiotensina II.

2 Riscul toxicologic al uleiurilor bogate in acid gamma linolenic, pe modele experimentale

Acidul gamma linolenic este citat in majoritatea studiilor experimentale ca fiind un factor benefic metabolismului lipidelor, un factor protector cardiac si mai cu seama un agent al troficitatii cutanate, eficient in tratarea unor eczeme si dermatoze [17].

La aplicarea topica nu sunt raportate efecte adverse, cel putin pana in prezent. Totusi, exista studii experimentale, pe modele animale care releva unele efecte potential toxice pe unele organe. Un astfel de studiu este cel intreprins de Hiroshi Kawashima si colab. si publicat in 2009 [18].

Studiul de toxicologie sus mentionat a fost realizat in Institutul Mitsubishi Chemical Safety Institute Ltd. (Tokyo, Japan), reprezentand un proiect al Ministerului Sanatatii al Japoniei. Soarecilor Sprague-Dawley li s-a administrat acid gamma linolenic per os si in injectii. Durata administrarii a fost de 13 saptamani.

Studiul a monitorizat functia hematologica, urinara, echilibrul hidromineral, volumul urinar, factorii coagularii, toate acestea avand ca etalon valorile obtinute pentru o aceeati cantitate de ulei de soia administrat.

Valorile obtinute releva lipsa oricarui efect advers toxic sau farmacologic, cu modificari absolut nesemnificative fata de martorul studiului.

In ceea ce urmeaza sunt prezentate succint o parte din rezultatele obtinute, pentru a face posibila comparatia.

Tabelul nr. 3 Parametri fiziologici hemodinamici urmariti in studiul Hiroshi Kawashima si colab. [18]

GLA - acid gamma-linoleic

Parametrii hematologici obtinuti sunt prezentati comparativ in tabelul nr. 4

Tabelul nr.4 Parametri hematologici urmariti in studiul Hiroshi Kawashima si colab. [17]

GLA - acid gamma-linoleic

In afara de aceste evaluari functionale, studiul adauga si evaluari morfologice, privind volumul organelor interne (incluzand glandele endocrine), ca si studii morfopatologice ale organelor si de mutageneza. Testarile morfologice nu au relevat nici o modificare semnificativa, toxicologica sau mutagena.

3. Riscul fotoinstabilitatii al uleiurilor vegetale

3.1. Notiunea de fotoinstabilitate

Fotoinstabilitatea intrinseca a unei substante medicamentoase reprezinta masura in care expunerea la lumina produce modificari considerate a fi inacceptabile. Testele de stabilitate reprezinta o baterie de determinari, care cuprind toate fazele medicamentului, de la producere (formulare) la conservare si ambalare. Testele de fotostabilitate includ:

a)     testari pe substanta medicamentoasa,

b)     testari pe medicamentul expus in afara ambalajului,

c)      testari pe produsul medicamentos in faza de marketing.

Lumina la care se expune medicamentul pentru testari este standardizata:

varianta 1 : lumina artificiala echivalenta a luminii din timpul zilei, combinand spectrul vizibil cu UV si lampa cu xenon,

varianta 2 : fluorescenta alba apropiata de UV (o distributie spectrala de la 320 nm la 400 nm, cu un maximum de emisie intre 350 si 370 nm),

La finele perioadei de expunere, esantioanele de medicament vor fi examinate in privinta proprietatilor fizice (ex. aspect, claritate, coloratia solutiei), ca si in privinta proceselor de degradare fotochimica.

In sens mai extins, fotosiguranta unui medicament implica totalitatea modificarilor induse de lumina, si anume:

fototoxicitatea (fotoiritatia),

fotoalergia (reactia imuna determinata de expunerea la lumina),

fotogenotoxicitatea, reprezentand raspunsul genotoxic indus de expunerea la UV,

fotocarcinogeneza (posibilitatea inducerii de cancere cutanate dupa expunerea la radiatii UV.

Studiul ce urmeaza a fi prezentat este focusat pe problema fotoinstabilitatii uleiului obtinut prin presare la rece a semintelor de Oenothera biennis, problema comuna pentru majoritatea uleiurilor vegetale virgine.

3.2 Carotenoizii din uleiurile vegetale, pricipalii protectori importiva degradarii uleiului

Uleiurile vegetale, pe langa acizii grasi nesaturati, alte substante precum clorofila si carotenoide. In procesul sau de producere, uleiul poate suferi unele reactii chimice ale diverselor componente, cum ar fi degradarea acidului gama-linoleic, tocmai substanta activa in preventia unor boli cardiovasculare, sau in preventia agingului cutanat. Procesul de prelucrare urmareste scaderea continutului de pigmenti naturali si imbunatatirea stabilitatii chimice.

In timp ce pigmentii de tip clorofil-like cresc fotodegradarea componentelor uleiului, carotenoidele previn acest proces, prin blocarea starii de triplet a clorofilei, stare care devine critica pentru activarea proceselor fotochimice. Carotenoidele nu doar ca blocheaza tendinta la fotooxidare a clorofilelor, dar influenteaza si agregarea acestora.

Studiul lui Hanyz Isabela si colab incearca sa determine daca inversarea raportului clorofile / carotenoizi in uleiul de Oenothera biennis este in masura sa imbunatateasca fotostabilitatea uleiului de Oenothera biennis. [20]

Concentratia de pigmenti din probe a fost determinata spectrofotometric, prin compararea spectrului de absorbtie al uleiului cu un spectru de absorbtie cunoscut.

In ceea ce urmeaza vor fi prezentate in figura 8 si figura in 9 spectrele obtinute in studiul lui Hanyz Isabela si colab.

Fig 8  Spectrul de excitatie al

uleiului de Oenothera biennis in cloroform (1/9, v/v) - curba 1,

cu aditie de clorofila A - curba 2,

cu clorofila A si carotenoide - curba 3,

si doar cu carotenoide - curba 4.

Lungimi de unda abs:   A : 364 nm, B : 507 nm, C: 668 nm [20]

Fig 9. Spectrul de fluorescenta al uleiului de Oenothera biennis in cloroform - curba 1,

cu clorofila A - curba 2,

cu clorofila A si carotenoizi - curba 3.

Lungimile de unda de excitatie : A: 287 nm, B: 376 nm, C: 431 nm [20]

Studiul lui Hanyz si colab nu a fost in masura sa decida cu certitudine daca aditia carotenoizilor in uleiul de Oenothera biennis poate imbunatati stabilitatea uleiului, iar problema adaosului de carotenoizi la uleiul de luminita noptii ramane deschisa.