Intoxicatia cu cupru

Intoxicatia cu cupru

A. Intoxicatia acuta cu cupru apare in cazul ingestiei sau supradozarii produselor care contin cupru. In prezent intoxicatia acuta cu, cupru nu este frecventa in medicina veterinara.

Sursele sunt reprezentate de sulfatul de cupru folosit la imbaieri, fungicide si algicide.

Mecanismul de actiune. Sarurile de cupru au o actiune directa asupra tesuturilor, actionand prin mecanisme iritative si oxidative determinand necroza de coagulare a mucoasei gastrointestinale.

Toxicitate. Ajunge o unica doza de 25-50mg/kg masa corporala administrat oral pentru a produce intoxicatia.

Diagnosticul se stabileste pe baza evolutiei, semnele clinice si leziunile intalnite, confirmarea se face prin dozarea cuprului din continutul gastrointestinal sau din rinichi. Nivelul cuprului din ficat sau sange nu este totdeauna crescut.

a. Semnele clinice includ salivatia abundenta, jetaj, vomitari, colica, diaree apoasa saa hemoragica (uneori verzuie) cu deshidratare rapida, soc si moarte.

b. Leziunile sunt reprezentate de gastroenterita severa, congestie hepatica, renala si splenica.

c. Diagnostic diferential se face fata de intoxicatia arsenica, intoxicasia cu mercur sau seleniu, si de gastroenteritele infectioase (salmoneloza, parvoviroza)

d. Tratamentul este nespecific si se concentreaza asupra combaterii deshidratarii, socului, si distructiilor gastrointestinale.

B.        Intoxicatia cronica la ovine

1. Surse

a. Aditivi din furaje (sulfat de cupru, oxid de cupru, clorid de cupru)

b. cupru natural din sol si plante

c. sol contaminat prin minerit si prelucrarea minereului ce contine cupru

d. sol si plante de pe terenuri fertilizate cu gunoi de pasare sau porcine

Figura 17-3 Acumularea hepatica de cupru este asociata cu dezechilibrul dintre cupru, molibden si sulfat. Normal, ionul de molibdat (MoO₄^2-) se leaga de cupru (Cu²⁺) in tesuturi in raport de 4:3 formand complexul denumit molibdat de cupru (CuMoO₄) care este excretat prin urina, prevenind acumularea in ficat. In plus fata de asta in rumen sulfatii si sulfitii (SO₄^2-, SO₃^2-) sunt redusi la sulfide (S^2-) care se leaga de ionul de cupru reducand absorbtia cuprului. Tipulindica consecintele insuficientei de molibden sau sulfat, sau excesul de cupru

2. Mecanismul de actiune toxicologica

a. Acumularea are loc in mitocondriile si lizozomii celulei hepatice, si poate fi detectat histologic prin colorare speciala (acid rubeanic). Acumulare de cupru in ficat produce dereglari progresive ale organitelor din hepatocite, degenerari celulare si necroza.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

(1) Acumularea hepatica a cuprului la rumegatoare este asociata cu dezechilibrul dintre cupru si molibden. (figura 17-3)

(2)Afectiunile hepatice produse de xenobiotice sau plante (Heliotropium) pot cauza retinerea in exces a cuprului de catre hepatocite. (intoxicatia hepatogena - secundara - cu cupru).

b. Criza hemolitica acuta. Stresul fiziologic (foame, stresul de transport, boli, hepatotoxine) poate precipita brusc cuprul descarcat in sange din depozitele hepatice.

(1) Excesul de cupru din sange oxideaza membrana eritrocitara, marind fragilitatea acestora si cauzand hemoliza.

(2) Formarea methemoglobinei prin oxidarea hemoglobinei de catre cupru, si pierderea capacitatii de transport al oxigenului, poate agrava criza hemolitica acuta.

3. Toxicitate.

a. Concentratia normala a cuprului din hrana si furaje (10-20 ppm), poate cauza intoxicatii prin acumulare in ficat cand molibdenul este deficitar (sub 1-2 ppm) sau sulfatul nu este disponibil. Gramineele ti furajele frecvent contin mai putin de 1 ppm molibden.

b. Expunerea pe o perioada de 2-10 saptamani poate determina acumularea in doza toxica la ovine.

4. Diagnostic

a. Semnele clinice din criza hemolitica acuta. Anemia  acuta este responsabil pentru cele mai multe din semnele clinice ale intoxicatiei acute cu cupru la ovine. Semnele clinice includ slabiciune, anorexie, febra, icter, paliditatea mucoaselor si dispnee.

b. Leziunile din intoxicatia ovinelor cu cupru se intalnesc preponderent in ficat, rinichi si splina.

(1) Leziunile macroscopice sunt reprezentate de icter hepatic, splenomegalie, cu friabilitate splenica (indicator al hemolizei), si rinichi inchis la culoare, de nuanta albastru negricioasa

(2) Leziunile microscopice sunt reprezentate de hepatocite umflate, necrotice, vacuolare, fibroza periportala, uneori proliferari ale conductului biliar., necroza tubulara renala, corpi hemoglobinici in tubii renali, si exces de eritrocite distruse in splina.

c. Diagnostic de laborator

(1) Determinarile de laborator indica un nivel crescut de bilirubina, hemoglobinemie si hemoglobinurie.

(2) Nivelul crescut al unor enzime hepatice (ASAT, LDH, SDH, arginaza) indica necroza hepatica (vezi capitolul 8 III c 2 a (4) (b), Tabel 8-1) Enzimele din ser sau plasma pot avea valoare crescuta inainte de hemoliza cu 3-6 saptamani si pot fi folosite pentru a identifica animalele expuse riscului.

(3) Nivelul cuprului din ser sau sangele integral cu valori mai mari de 15 ppm este considerat ca element de diagnostic de certitudine in intoxicatia cu cupru.

d. Diagnostic diferential

(1) Boli infectioase (leptospiroza, hemoglobinuria bacilara, babesioza, anaplasmoza)

(2) Intoxicatii cu plante (ceapa, Brassica, artar rosu (Acer rubrum) )

(3) Intoxicatii medicamentoase (intoxicatia cu antihelmintice cu fenotiazine)

5. Tratament si preventie

a. Tratament

(1) Ammonium tetrathiomolibdat (vezi tabel 6-1) actioneaza prin legarea si eliminarea rapida a cuprului.

(2) D-penicilinamina (vezi capitolul 6 III K) are efect (50 mg/kg administrat oral timp de 6 zile), dar este scump si nu este admis in tratarea animalelor destinate consumului.

(3) In rare cazuri acute, fosfatul de cupru molibdenizat a fost pulverizat pe pasune in concentratie de 120 g pe pogon (4047 m² ).

b. Preventie. Moartea poate surveni dupa 24-48 ore intr-o criza hemolitica acuta, rata de mortalitate la efectivele afectate este crescuta. Astfel, este necesar ca accentul sa se puna pe preventia acumularii de cupru.

(1) Amestecul de furaje trebuie sa asigure un raport maxim de cupru:molibden de 6:1

(2) Sulfatul de cupru poate fi introdus pentru a corecta o deficienta perceptibila.

(3) Introducerea molibdenului (2-4 ppm) in hrana ovinelor este o masura eficienta, desi nu se dispune de modalitatile de reglare in suplimentarea molibdenului in hrana ovinelor..

(4) Cu doza de 50mg molibdat de amoniu si 0,3-1,0 g tiosulfat pe zi se poate preveni intoxicatia individuala cu cupru.

(5) Suplimentul de zinc (250 ppm) reduce acumularea de cupru la nivel hepatic.

C.         Acumularea hepatica cronica a cuprului la caini este frecvent la Bedlington terrieri, dar a fost intalnit si la West Highland white terrier, Doberman pinscher si cateodata la alte rase.

1. Etiologie

Acumularea hepatica cronica a cuprului la caini este un caracter transmis genetic, prin gene autosomale recesive. Boala apare de obicei la varsta de 2-6 ani, fara semne prodromale semnificante.

2. Mecanismul de actiune toxicologica

Cuprul se acumuleaza in lizozomii din hepatocite pana cand capacitatea de stocare este depasit, la acest moment lizozomii elibereaza cuprul in citoplasma, unde acesta determina necroza si inflamatie.

3. Diagnosticul

a. Semnele clinice

(1) Cainii tineri (sub 6 ani) pot prezenta un sindrom acut caracterizat prin vomitari, anorexie, slabiciune si deshidratare.

(2) Caini mai in varsta prezinta mai frecvent anorexie, pierderi in greutate, icter, ascita si hepatoencefalopatie.

(3) Ocazional poate apare criza hemolitica. (vezi III B 4 a)

b. Leziuni

(1) Leziuni macroscopice. Ficatul trece din mare si necrotic in mic si cirotic.

(2) Leziuni microscopice. Includ hepatita focala, hepatita cronica activa, ciroza. Colorantii pentru cupru (acid rubeanic) evidentiaza acumularile de cupru din hepatocite.
c. Diagnostic de laborator

(1) Enzimele hepatice din ser (ALAT, PA) si bilirubina au nivele crescute.

(2) Nivelul de cupru seric este normal., dar concentratia din ficat este de regula mai mare de 1000 ppm, biopsia hepatica releva prezenta cuprului.

(3) Nivelul plasmatic al ceruloplasminei este normala. Ceruloplasmina este o proteina legatoare de cupru, care este sintetizata in ficat si eliminat in plasma pentru legarea cuprului.

4. Tratament si preventie

a. Tratament

(1) Tratament cu chelatori folosind D-penicilamina timp de cateva luni, ani, sau chiar toata viata. (vezi Tabel 6-1)

(2) Terapia de sustinere

(a) Corticosteroizi (0,5-1,0mg/zi) poate fi administrat pentru stabilizarea membranelor lizozomale.

(b) Acid ascorbic (500-1000mg/zi) intensifica excretia cuprului.

b. Preventie Ingestia de cupru trebuie limitat. Cantitatea de cupru din hrana, trebuie sa fie in mod normal intre 5-10 ppm.