Incontinenta
urinara
Reprezinta pierderea involuntara de
urina, temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste
15% dintre varstnici au aceasta problema. Incontinenta
urinara poate fi trecatoare sau cronica. Cea tranzitorie este
determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si
uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice,
sedative, decongestionante nazale cu efedrina), alcoolul, unele boli
(insuficienta cardiaca sau venoasa), constipatia.
Dintre cauzele aparitiei incontinentei
urinare cronice la persoanele in varsta, una principala este
tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, una
secundara este in urma unor afectiuni neurologice (accidente
vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau alte cauze (cistite,
cancere vezicale, obstructie uretrala). O alta cauza este
si cea datorata stresului, mai ales la femeile in varsta si
consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea
intraabdominala (tuse, stranut, ridicarea unor obiecte grele), fiind
o consecinta a slabirii planseului pelvin prin
imbatraniri si nasteri multiple. La barbati principala
cauza este afectiunea prostatei (adenomul sau cancerul de
prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este
secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este
idiopatica. La toate aceste cauze se adauga modificarile
fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii
urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua, in timpul
noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers,
pierderea echilibrului, contribuie la aparitia incontinentei urinare.
Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale,
ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena,
izolare sociala, depresie), economice.
La primele simptome bolnavul trebuie sa
se prezinte la medicul de familie pentru identificarea cauzei si sa
se determine o anumita conduita terapeutica. Tratarea
infectiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie
hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot
rezolva aceasta problema.
In incontinenta urinara de stres,
alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea
greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de
intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor
precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele
farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare, care nu
au raspuns la aceste masuri, un rol major il are educarea
pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea
consumului de lichide dupa ora 18.00, golirea vezicii urinare inainte de
culcare, au efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne
aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea
condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar
sau definitiv, devin necesare in incontinenta urinara refractara
la masurile terapeutice.
Se fac bai calde de sezut cu coada
soricelului, coada calului (100 gr plante la fiecare baie), sare de
bucatarie (2 pumni de sare de Basna). Se beau zilnic 4 cesti de
ceai de cretisoara. Se freaca regiunea vezicala cu
esenta de traista ciobanului, care invioreaza musculatura
dinspre exterior.
