Reactie vitala - retractia tesuturilor - procesele distrofice si necrotice

REACTIA VITALA

Prin reactie vitala, se intelege totalitatea modificarilor generale si locale ce apar in organismul viu, ca raspuns la actiunea unei traume de orice natura  (mecanica, fizica, chimica). Importanta medico-legala a studiului reactiei vitale reiese din activitatea practica a expertizei, prin marea frecventa a situatiilor in care pot aparea la cadavru leziuni traumatice produse post-mortem ce trebuiesc diferentiate de cele produse intra-vitam.

La cadavru pot apare leziuni post-mortem fie accidental, fie intentionat, cand se urmareste cel mai adesea disimularea unei heteroagresiuni. Diferentierea dintre cele doua categorii de leziuni ca si succesiunea leziunilor in timp, se poate face numai cu studiul reactiei vitale.

~n cadrul reactiilor vitale locale intra:

infiltratul hemoragic (hemoragia);

coagulareea;

retractia tesutului;

inflamatia;

procesele distrofice si necrotice;

modificarile hemoglobinei;

modificari enzimatice.

~n cadrul modificarilor generale ale reactiei vitale, intra:

aspiratul pulmonar, inghitirea;

embolia (grasa, gazoasa, tisulara);

modificari ale activitatii sistemului nervos central, modificari circulatorii, endocrine si dismetabolice.

Hemoragia. Atrage atentia de multa vreme, ca unul din principalele caractere a leziunii traumatice intra-vitam. S-a observat ca ranile produse post-mortem pot sangera, mai ales cand sunt situate in zonele de hipostaza. Chiar echimoza a fost produsa la 10 ore post-mortem, dar are alte caractere. Un semn valoros este anemia viscerala, care apare dupa hemoragii importante, mai ales cand nu se produc rapid.

Coagularea Este o proprietate a sangelui ce dispare treptat dupa moarte. De aceea ori de cate ori se gasea sange coagulat intr-o leziune, se conchidea ca a fost intra-vitam. Walcher arata ca ea poate lipsi in starile agonale urmate rapid de moarte. Sangele la cadavru este coagulabil in primele 4-6 ore dupa moarte, apoi devine incoagulabil. In sindroamele tanatogeneratoare asfixice, sangele este incoagulabil.

Intra-vitam cheagul este

fibrinos;

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

sfaramicios;

retractat.

Are importanta studierea cheagului in relatie cu tesutul, si mai ales prezenta sau absenta fibrinei.

III.Retractia tesuturilor: Consta in departarea marginilor plagii, si da impresia de lipsa de substanta. Variaza de la tesut la tesut, si este in raport cu varsta si natura ranii. Pielea si muschiul se retracta cel mai mult, cand sunt sectionate transversal.

Plagile post-mortem  au:

margini moi;

netumefiate;

stranse;

nereversate.             

Inflamatia. Studiul procesului inflamator, este considerat ca avand o impor-tanta deosebita in cadrul reactiei vitale.

Macroscopic: hipertermie

tumefactie edematoasa

infiltrate sero-sanghinolenta cu formare de cruste

Microscopic: leucocitoza

marginatie, diapedeza cu aglomerari perivasculare

fagocitoza

liza celulara

In agonie manifestarile inflamatorii sunt slabe. Reactia leucocitara in traumatismele vitale cu solutie de continuitate este precoce.

Procesele distrofice si necrotice. S-a stabilit ca prima faza a oricarei leziuni traumatice este pasiva si se caracterizeaza prin distrugerea sau necroza celulara si tisulara ca urmare a actiunii directe agentului traumatic. In practica medico legala studiul acestor procese are importanta redusa deaorece momentul mortii diferitelor celule este variabil, iar in mortile violente, rapide, nu este suficient timp pentru aparitia modificarilor structurale. Necroza intereseaza in special tesuturile moi din marginile plagilor contuze. Pentru studiul acestor modificari biologice se practica examene histologice si histochimice.

Modificarile hemoglobinei. Aprecierea pe aceasta baza a caracterului vital nu se poate face decat in supravietuiri de cateva zile a victimei. Modificarile de culoare au fost tratate la studiul echimozei.

In cadrul manifestarilor generale ale reactiei vitale aspiratul pulmonar, inghitirea, trebuiesc puse in evidenta in bronsiole si alveole prion examen microscopic, lucru ce atesta caracterul lor intra-vitam. Se poate aspira sange, continut gastric, apa, lichid amniotic, substanta cerebrala, funingine.

Embolia reprezinta transportul intravascular al unor materiale ce nu se gasesc in mod normal in sange. Embolia grasoasa devine latala cand cantitatea de grasime circulanta este de circa 20-30 gr. Examenul microscopic al plamanului in coloratii speciale evidentiaza aceasta forma de embolie. Embolia gazoasa apare in taierea marilor vene ale gitului sau in boala de cheson. Apar focare de necroza cerebrala sau pulmonara. Embolia tisulara se intalneste in marile contuzii cu leziuni vasculare si se identifica prin examen microscopic al diferitelor organe, in care apar fragmente de tesut traumatizat.

POSIBILITATI SI LIMITE IN APRECIEREA REACTIEI VITALE

Datele oferite de studiul reactiei vitale desi aduc elemente diagnostice utile in precizarea vechimii leziunilor se izbesc de mari greutati deoarece nu poate fi trasa o limita precisa intre viata si moarte. Agonia (mai lunga sau nu) se caracterizeaza prin faptul ca functiile matilor sisteme exista, dar decurg sub limita lor de referinta. Ca urmare a acestui fapt manifestarile reactiei vitale in aceasta perioada vor fi estompate. Putrefactia prin degradarile morfologice ale tesuturilor duce la disparitia treptata a unor reactii care ar fi putut la un moment dat caracter vital. Se ingreuneaza posibilitatea de apreciere a vechimii leziunilor.

REACTII VITALE SPECIFICE ANUMITOR CAUZE DE MOARTE

In spanzurare, se citeaza emulsionarea grasimilor in tesuturilor din jurul santului de spanzurare, precum si distrofia vacuolar hidropica cauzate de encefalopatia si miocardopatia hipoxica. Semnul principal al reactiei vitale in spanzurare este reprezentat de infiltratul sanghin in partile moi ale gatului, supra si subjacent santului de spanzurare.

La inec s-a considerat multa vreme ca apa prezenta in alveole este semn clasic al reactiei vitale. Ulterior s-a observat ca apa poate patrunde in plamani si post-mortem. Se admit azi ca semne ale reactiei vitale la inecati identificarea planctonului in plaman, oase, si determinarea punctului crioscopic al sangelui care este mai mare in cordul stg. decat in cordul dr.

In combustie leziunea intra-vitam este marginita in periferie de un lizereu rosu iar continutul flictenelor este bogat in fibrina si elemente figurate. Acest aspect diferentiaza flictena din arsurile din intra-vitam fata de flictena de putrefactie. In caile respiratorii superioare si alveole a fost pus in evidenta funingine.

Pentru ca o intoxicatie sa fie catalogata ca fiind produsa intra-vitam toxicul trebuie gasit nu numai in stomac si intestin ci si la nivelul diferitelor organe (creier, ficat, rinichi). In supravietuirile lungi apar modificari organice carac-teristice diferitelor substante toxice (distrofie hepatica, distrofie renala cu tubulo nefroza, miocardopatii de etiologie toxica).