Inhalatiile, aerosolii sl pneumoterapia

INHALATIILE, AEROSOLII Sl PNEUMOTERAPIA

1. INHALATIILE

Inhalatia inseamna inspirarea, in scop terapeutic, a diferitelor gaze, lichide, sau substante medicamentoase, fin pulverizate. Aceasta terapie este foarte veche, fiind cunoscuta in primul rand de vestitul medic al antichitatii Hipocrate, apoi de nu mai putin celebrii * Celsus, Pliniu si Galen, care recomandau pentru inhalatii aerul din preajma Vezuviului, care continea sulf. Termele romane erau folosite si in acest scop. Asa se tratau in vechime si evul mediu diferite boli pulmonare cronice (cu sulf), sau cutanate (arsenic), sau sifilisul (cu mercur).

Adevarata consacrare a acestei metode dateaza din secolul al XIX-lea (1856), odata cu folosirea aparatului de aer comprimat pentru pulverizari, de atunci pana astazi aparatele perfectionandu-se.

Pentru inhalatii se folosesc apele: minerale sulfuroase, alcaline etc.

Inhalatiile sunt: de camera, individuale, in aer liber.

Inhalatiile includ volatizarile, aburelile, fumigatiile. (Fumigatie inseamna inhalarea, in scop terapeutic,, a fumului produs, de exemplu, de tigari antiastmatice, plante sau prin arderea altor substante.).

Inhalatiile de camera: in aceasta procedura bolnavii inspira, intr-un mediu cu vapori sau ceata, diferite substante medicamentoase lichide sau ape minerale, fin pulverizate. Aparatele utilizate in scopul pulverizarii sunt diferite, dar toate folosesc acelasi principiu: aerul comprimat la 1 - 2 atmosfere. Pulverizatoarele moderne se pot regla pentru ca sa se poata obtine picaturi de ceata cat mai mici.

Inhalatiile individuale: dupa cum le desemneaza si numele, se folosesc aparate individuale, adaptate pentru gura si nas. Principiul pulverizarii este acelasi - aerul comprimat.

Inhalatii in aer liber: se pot folosi in doua moduri, prin intermediul:

- pulverizatoarelor mari (30 - 40 de injectoare), instalate intr-un spatiu mai mare (de exemplu intr-o gradina);

cladirilor de graduatie, care sunt constructii de dimensiunea unor camere mari (10 metri), prevazute cu niste grinzi laterale, care sustin o multime de crengi si arbusti cu spini. Apa sarata pulverizandu-se, particulele mai fine se raspandesc pana la o distanta de peste 300 m de cladire. in jurul cladirii se amenajeaza un mic parc cu banci si alei pentru bolnavi. Aceste tratamente se pot face pe langa toate lacurile noastre sarate.

1.1. ACTIUNE SI INDICATII

Actiunea inhalatiilor depinde de: continutul cetei (exemplu: ape sarate, sulfuroase, alcaline, iodurate, calcice etc.); gradul de pulverizare (picaturi mici, de 10 - 100 microni, care pot patrunde pana la nivelul alveolelor). Procesul de pulverizare determina incarcarea electrica negativa a particulelor mici.

Indicatii: apele sarate si alcaline cu actiune antiinflamatorie si fluidifianta se folosesc in procesele cronice brohopulmonare (bronsite cronice, astm bronsic, ozene, rinite cronice etc.). Apele sulfuroase au poate cea mai completa actiune: efect antiinflamator si trofic (prin elementul sulf), cu actiune plastica, de refacere a mucoaselor, si actiune antiseptica si hiposecretorie. Se gasesc la Govora. Calimanesti, Olanesti. Apele radonice au actiune de sedare, precum si antispasmodica si uricolitica (elimina acidul uric). Sunt indicate, in astm, migrene etc. Apele calcice sunt indicate in procesele inflamatorii cronice ale aparatului respirator. Apele iodurate (Govora, Bazna) sunt indicate in rinite, faringite,

sscleroemfizem etc. Apele arsenicale (Sarul Dornei) - in adenopatii, stari limfatice etc.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

2. AEROSOLII

Aerosolii reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide intr-un mediu gazos. Mediul gazos este obligatoriu; se mai numeste si mediul dispersant, in care particulele solide sau lichide alcatuiesc faza 'dispersa'. Aerosolii pot fi naturali -cei atmosferici si artificiali sau terapeutici. Aerosolii naturali sunt mai frecventi la mare sau la munte. Aerosolii marini sunt alcatuiti din microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg in larg sau pe coasta, particule care sunt antrenate de curentii de aer. Zona cea mai bogata in aerosoli o constituie o fasie de plaja de 50 - 100 m. Acesti aerosoli contin cloruri de Na, I, bromuri, alcaline, magneziu etc., fiind puternic ionizati de ultraviolete.

Aerosolii de padure sau munte sunt formati dintr-un centru invelit de o pelicula de apa sau dintr-o particula de polen, pe care s-a depus substanta volatila (terebentina), care elibereaza ozon in contact cu oxigenul. Aceeasi actiune au aici si radiatiile ultraviolete.

2.1. TEHNICA SI APARATURA

Producerea aerosolilor artificiali se bazeaza tot pe folosirea aerului comprimat, la o presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere care disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid. Aceasta pulverizare fina are loc in niste tuburi de sticla - pipe.

Proprietati: aerosolii sunt microparticule sub 1 micron, cu sedimentare lenta (viteza de cadere = 1 cm/10 min.). Au miscare browniana, nu condenseaza pe suprafete reci si strabat in mediul lichid cativa centimetrii, fara sa se dizolve; au sarcina electrica.

Actiunea este in functie de substanta medicamentoasa folosita: vasoconstrictoare (adrenalina, efedrina); vasodilatatoare (Miofilin, Nitrit de sodiu); bronhodilatatoare (Miofilin, SC^Mg etc.); antiinflamatorie si antiinfectioasa (antibiotice); antialergica (ACTH); sedativa (bromuri de calciu, Luminai).

2.2. INDICATII

O aerosolizare corecta echivaleaza cu o perfuzie medicamentoasa. Aerosolii sunt indicati in bolile pulmonare (traheite, bronsite, supuratii pulmonare, astm bronsic) si in afectiunile O.R.L. (sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite).

3. PNEUMOTERAPIA

Este metoda care foloseste aerul comprimat sau rarefiat in scop terapeutic. Aerul rarefiat se gaseste la inaltimi, alpinistii si aviatorii fiind obligati sa se adapteze. Aerul comprimat exista in chesoane (la construirea podurilor), fiind intrebuintat si in cazul celor ce lucreaza in clopote hidraulice etc. Terapeutic, s-au construit camere pneumatice, cu actiune generala asupra intregului organism, unde exista conditii de aer modificat - comprimat si rarefiat. S-au construit si aparate individuale, pneumatice, folosite in afectiunile aparatului respirator.

Camerele pneumatice sunt incaperi construite din fier gros sau beton armat, prevazute cu scaune, fotolii, banci, avand un aspect cat mai estetic; usa este masiva, din otel, si trebuie sa se inchida perfect. Geamurile, groase, sunt prevazute cu cauciuc, tot pentru acest motiv. in interior se afla un telefon de legatura cu exteriorul. Asistenta trebuie sa supravegheze extrem de atent tot tratamentul, care dureaza 105 minute si anume in 30 de minute se creste presiunea incet pina la 03 - 05 atmosfere, 45 de minute este durata stationarii, iar in cele 30 de minute presiunea scade treptat, revenind la normal. Este recomandabil ca aerul din camera pneumatica sa fie filtrat si usor incalzit, chiar aromatizat cu extracte eterice la brad. Aerul comprimat intra prin niste orificii situate in podea si iese printr-un ventil situat in tavan. Existenta unei anticamere este asolut utila, ea fiind necesara in caz de accident (scoaterea unui bolnav din camera, ceilalti ramanand sa continue tratamentul). Sedintele se fac la 2 zile sau zilnic, in total 15 - 20 de sedinte. Lectura este cea mai recomandabila ocupatie in camera pneumatica.

Aparatele individuale sunt de diferite tipuri (Heyer) etc. Prin doua ventile, care se manevreaza de catre bolnav, se permit inspirarea aerului comprimat si expirarea in aer rarefiat sau invers. Aerul comprimat si rarefiat este continut in doi cilindri. in timp ce terapia din camera pnuematica este pasiva, bolnavii respirand comod aerul modificat din camera, terapia individuala cu aer rarefiat comprimat este o terapie activa, bolnavii depunand un efort mai mic sau mai mare pentru aceasta. Mai retinem ca organismul se poate adapta mult mai bine la aer comprimat cu mai multe atmosfere, dar aerul rarefiat nu se poate suporta sub o presiune negativa de 1/2 atm.

3.1. ACTIUNE SI INDICATII

Aparatul respirator: a) miscarile respiratorii sunt usurate si devin mai ample in cazul in care inspiratia se face in aer comprimat, iar expiratia in aer rarefiat. in alte situatii, cand vrem sa realizam o adevarata gimnastica respiratorie, se impun bolnavului la aparatul individual inspiratia in aer rarefiat si expiratia in aer comprimat.

b) capacitatea vitala este marita in aerul comprimat!

c)  aerul comprimat produce destinderea alveolara, ingreunand expiratia si usurand inspiratia.

Apartul circulator: crescand presiunea negativa intratoracica, este influentata presiunea venoasa si se reduce staza. Ritmul cordului scade in aerul comprimat si creste in aerul rarefiat.

Schimburile gazoase si metabolice: alveolele contin mai mult oxigen decat normal, de asemenea, arderile din organism sunt accentuate. Scafandrii care lucreaza in chesoane slabesc si simt nevoia de a se alimenta.

Sistemul nervos este foarte sensibil fata de aerul rarefiat. Apar greturi, voma, tremu-raturi, stari de excitatie sau inhibitie, care pot merge pana la exitus. Alpinistii la ascensiuni mari (Himalaya) au cazut deseori victime acestor grave tulburari.

Aerul comprimat are o actiune de sedare, bolnavii se simt linistiti, avand un somn bun.

Indicam un asemenea tratament in: bolile cordului (insuficienta cardiaca, H.T.A., ane-vrisme, insuficienta coronariana); nefrite cronice; insuficienta hepatica; graviditate; tuberculoza; ateroscleroza avansata.