DIAREEA
INFECTIOASA EXTRADIGESTIVA (PARENTERALA)
Orice
infectie parenterala poate produce inapetenta,
greturi, varsaturi si/sau diaree. Diferentierea
diareei infectioase enterale de cea parenterala intampina
greutati daca "focarul" extradigestiv nu este usor de
identificat.
Otita
medie si infectia tractului urinar sunt
dintre cele mai des incriminate dintre infectiile extradigestive ce se pot
solda cu diaree, dar si simple infectii rinofaringiene virale pot
avea asociate tulburari diareice. O "pozitie" particulara
"ocupa" totusi otita medie supurata si otomastoidita, in
special la categoria de varsta 2-6 luni; in aceste circumstante,
caracterul trenant, recidivant sau cronic al diareei poate fi edificator,
antrenand, intretinand sau agravand o tulburare cronica a starii
de nutritie (pana la distrofie sau malnutritie severa).
Daca diareea
parenterala apare la un sugar spitalizat pentru o infectie
extradigestiva, nu se va omite nici posibilitatea de a fi vorba de o
infectie enterala nozocomiala, cu germeni de spital foarte
rezistenti la antibiotice (in special la cele pe care sugarul le primise
deja pentru eradicarea infectiei parenterale).
Tratamentul etiologic
vizeaza infectia extradigestiva, specific diareei fiind numai
tratamentul dietetic mult mai rapid "condus" si - eventual - tratamentul
simptomatic (antiperistaltic, antidiareic medicamentos etc.).
