Cromatografia

Cromatografia

Cromatografia reprezinta o tehnica de separare a componentelor unui amestec, intre doua faze: una mobila si alta stationara, ca urmare a deplasarii fazei mobile de-a lungul celei stationare si a antrenarii compo-nentelor amestecului in miscare, cu viteze diferite, ocupand astfel pozitii diferite de-a lungul fazei stationare. In acest mod componentele sunt separate si apoi identificate.

In functie de natura fazelor se disting urmatoarele tipuri de cromatografie:

Metodele de separare cromatografice se impart in:

- metode bazate pe afinitatea diferita a componentilor (repartitie de faza, adsorbtie, absorbtie, schimb ionic, afinitate);

- metode bazate pe marimea diferita a componentilor (excluziune sferica).

Din punct de vedere practic cele mai utilizate metode de cromatografie sunt: cromatografia pe coloana, cromatografia pe hartie, cromatografia in strat subtire, gaz cromatografia.

Cromatografia pe coloana - Coloanele cromatografice sunt confectionate din sticla. Pentru o buna rezolutie se folosesc coloane lungi dar in conditiile in care se doreste separarea unei cantitati mari de substante se folosesc coloane cu un diametru mai mare.

In interiorul coloanei se introduce faza stationara ce trebuie, intr-o prima etapa, echilibrata cu solventul de lucru.

Amestecul ce urmeaza a fi separat se pipeteaza in partea superioara a tubului.

Se conecteaza rezervorul cu solvent (faza mobila) la coloana si se asteapta pana ce are loc separarea.

Datorita deplasarii fazei mobile de-a lungul celei stationare are loc antrenarea componentelor din amestec intr-o miscare descendenta, in lungul coloanei astfel incat in timp vor ocupa pozitii diferite. Fractiile sunt colectate in tuburi si apoi analizate.   

Figura 4.1. Cromatografie pe coloana.

Cromatografia pe hartie - reprezinta una din cele mai simple metode de analiza. In aceasta metoda faza fixa este reprezentata de o suprafata de hartie speciala sau hartie de filtru, iar faza mobila (eluentul) de un lichid ce se deplaseaza de-a lungul fazei fixe datorita fortelor de adeziune si fortelor gravitationale. Se imparte in: cromatografie pe hartie verticala (ascendenta sau descendenta) si orizontala (Pfeiffer). In figura 4.2 se poate urmari diferenta dintre aceste metode.

Figura 4.2 Cromatografie pe hartie verticala ascendenta si descendenta

Identificarea compusilor izolati in timpul cromatografiei se face fie cu ajutorul spoturilor martor, fie calculand timpul de retinere al fiecarui component separat (R_j), definit ca raportul dintre distanta fata de linia de start pe care a migrat componentul respectiv (notata cu X_j) si distanta pe care a migrat eluentul (notata cu Y):

Timpul de retinere depinde de: natura fazei fixe, natura fazei mobile, natura substantei, temperatura; se gaseste tabelat pentru diferite substraturi, eluenti si substante, de regula pentru temperaturi de 20⁰C.