Scoliozele neechilibrate au un larg potential evolutiv .

Curburile laterale ale coloanei vertebrale deregleaza biomecanica vertebrala, astfel ca, in partea opusa celei in care are loc incurbarea, concomitent cu aceasta are loc si o torsionare vertebrala. Intotdeauna torsionarea are loc pe partea convexitatii curburii dezvoltand un aspect cifotic pe acest hemitorace. Deficienta instalata in aceste conditii se numeste cifo-scolioza, (cifoza cu caracter secundar) dar care in greaeaza corectarea cu lucru pentru doua deficiente. Acest fenomen se datoreste faptului ca in conditiile incurbarii coloanei, musculatura paravertebrala ce asigura miscarile de rasucire ale coloanei vertebrale sufera modificari. Raporturile de simetrie dintre acestea se perturba, in felul urmator: in partea convexa a curburii se inregistreaza o alungire a acestor muschi, iar in partea concava o scurtare. Astfel, muschiul marele oblic, situat in concavitatea curburii perturba raportul de forte in favoarea sa, fata de marele oblic simetric, situat in partea convexitatii curburii. Acelasi lucru se intampla si cu micii oblici. Principalul vinovat de torsionarea lombara ramane totusi marele oblic din portiunea concava a curburii, care fiind mai puternic, decide bilantul muscular in favoarea sa. In pozitie stand, evidentierea torsiunii este dificil de apreciat. Raportul dintre gradul de incurbare al coloanei si cel de torsionare, este de directa proportionalitate. Torsionarea si aprecierea valorii ei este mai evidenta in pozitie de flexie a trunchiului.

Nivelul de torsiune vertebrala este reprezentat de diferenta in mm care exista intre regiunile paravertebrale si orizontala ce trece la nivelul maxim al reliefului costal.

Un alt mod de determinare a gradului de incurbare al coloanei este urmatorul: se marcheaza cu pixul proiectia cutanata a fiecarei apofize spinoase (trunchiul in flexie). Unindu-le apoi cu o linie continua se poate aprecia in mm abaterea curburii de la mediana reprezentata de firul cu plumb.

Examenul radiologic va pune in evidenta tasarea vertebrala, apreciind astfel stadiul de evolutie al scoliozei. In fuctie de aceasta se apreciaza posibilitatile de recuperare care pot fi mai mult sau mai putin evidente. Cand examenul radiologic indica un grad mare de tasare a corpurilor vertebrale, in cazul scoliozelor cu grad mare de incurbare, se remarca participarea discurilor intervertebrale in sensul migrarii nucleului pulpos al acestora spre partea convexitatii curburii.

Cauzele care determina aparitia scoliozelor sunt de natura: functionala si patologica.

Mecanismul de instalare al scoliozei este specific atitudinilor vicioase prelungite, date de lipsa de autocontrol sau de activitatea profesionala. Debutul lor este nesesizat de obicei, evolutia este lenta. In general se atribuie solicitarii asimetrice a grupelor musculare ce asigura sustinerea activa pe verticala a coloanei vertebrale. Atunci cand in urma acestor pozitii sau miscari apar perturbari de forte ce duc la cresterea tonicitatii unor grupe musculare, in grupa de muschi antagonica tonusul scade, concomitent cu scurtarea primei grupe si alungirea celei de-a doua; inegalitatea tractiunii musculare de o parte si de cealalta a coloanei vertebrale determina incurbarea ei frontala, de partea grupelor musculare cu potential contractil mai mare. In aceasta categorie a scoliozelor functionale sunt incluse urmatoarele forme: habituala sau de deprindere, profesionala, statica si scolioza nou-nascutului.

Scolioza habituala este cel mai des intalnita la copiii de varsta scolara, care au o pozitie asimetrica de stat in banca. O alta cauza este atitudinea asimetrica in pozitie de stand, care este foarte frecvent intalnita la fete.

Purtarea de greutati intr-o singura mana, permanentizarea acestui obicei, in timp, poate perturba echilibrul functional al musculaturii centurii scapulo-humerale, care inclina trunchiul in partea solicitata. Elevii care duc geanta intr-o singura mana, in timp pot avea aceasta deficienta (se recomanda ghiozdan de dus in spate).

Scolioza profesionala se intalneste la acele categorii de oameni care sunt solicitati in pozitii asimetrice ale umerilor si bascularea laterala a bazinului (manufactura). Activitatea sportiva in unele cazuri (scrima), solicita trunchiul in pozitii asimetrice, de aceea la multi dintre acestia se instaleaza scolioza care depaseste gradul I de evolutie.

Scolioza statica se instaleaza prin bascularea laterala a bazinului sau apare ca urmare a inegalitatii membrelor inferioare. In aprecierea scoliozei statice, subiectul trebuie investigat dezbracat, iar masurarea dimensiunilor pilonilor se sustinere (lungimea membrelor inferioare) trebuie cu precizie stabilita. Se urmareste nivelul crestelor iliace, pentru a observa clar relieful soldurilor ce ofera indiciul sigur de basculare a bazinului, prin aspectul asimetric pe care il prezinta. Totdeauna pe partea mai reliefata bazinul este mai ridicat, iar in partea cu relieful mai sters, este mai coborat.

Masurarea cu precizie a lungimii membrelor inferioare, cel mai exact se face radiologic, dar in general se evita aceasta solutie pentru a nu expune subiectul, atunci cand mai sunt si alte metode de apreciere.

In mod obisnuit se fac masuratori indirecte in felul urmator:

- masurarea bilaterala a distantei de la creasta iliaca la sol (comparativ stanga-dreapta);

- masurarea comparativa a distantelor de la spina iliaca anterosuperioara la marginea inferioara a maleolei interne (banda metrica trecand prin partea anterioara a coapsei si marginea interna a rotulei);

O alta posibilitate de aparitie a scoliozei statice este aceea in care printr-o malformatie a bazinului se inclina lateral platoul sacrat, determinand inclinarea si incurbarea coloanei vertebrale. In general scoliozele statice au doua sau mai multe curburi. De obicei curbura lombara este cea care apare cu caracter primar si este cauza echilibrarii secundare a coloanei prin aparitia unei alte curburi, la nivel dorsal. Ele pot ajunge la stadii avansate de gravitate, in functie de intensitatea bascularii bazinului si modificarii structurii vertebrale.

Scolioza nou nascutului se poate manifesta chiar de la nastere si este urmare a unei pozitii asimetrice a fatului in ultima perioada a vietii sale intrauterine. Este considerata fara gravitate deosebita, putand fi corectata.

- Scolioza patologica. In aceasta categorie sunt incluse scoliozele care au la origine o afectiune, un proces morbid. Spre deosebire de scoliozele functionale, acestea au la baza drept cauza declansanta o alterare structurala vertebrala, pe care scoliozele functionale nu o au. Caracterul evolutiv, grav al formelor patologice este evident, ale ajungand de obicei la gradul III-IV de gravitate. Tratamentul in aceste cazuri este mai putin eficace fata de scoliozele functionale, ce ofera posibilitati relativ bune de corectare. Cel mai frecvent intalnite scolioze cu etiologie patologica sunt: scolioza congenitala, rahitica, esentiala, paralitica, traumatica, tuberculoasa.

Scolioza congenitala se datoreste unor malformatii conge-nitale, localizate cu deosebire pe segmentul de tranzitie dintre curburi (L5-D8-D12). Evolutia lor de cele mai multe ori este grava. Prin crestere deficienta se agraveaza, dezechilibrul coloanei accentuandu-se in perioada de crestere. Recuperarea lor integrala este imposibil de realizat, solutia fiind cea chirurgicala, cu interventie precoce, kinetoterapia nu poate decat limita sau eventual stopa evolutia acestor scolioze.

Scolioza rahitica apare in urma perturbarii metabolismului calciului si se face remarcata spre varsta prescolara. La copiii mai mici nu este evidenta, intrucat incarcatura coloanei este mai redusa, liniile de forta ce apasa asupra corpurilor vertebrale neavand posibilitatea de a le deforma. Depistarea lor la timp si aplicarea unui tratament corect, medicamentos, igienic, kinetoterapic, duce in majoritatea cazurilor la tratarea acestora cu rezultate foarte bune.

Scolioza esentiala. Denumirea de "esential" sau "idiopatic" se atribuie in medicina afectiunilor a caror etiologie nu este elucidata. Acest tip de scolioza se poate instala precoce (varsta copilului mic si foarte mic). Chiar asupra scoliozei nou nascutului exista controverse, daca este determinata de o pozitie vicioasa asimetrica in viata intrauterina sau daca este o scolioza "ideopatica". Evolutia ei este continua si se agraveaza odata cu varsta. Recuperarea, datorita aspectelor particulare pe care le prezinta, este anevoioasa, gimnastica medicala nereusind corectarea ei, ci doar incetinirea evolutiei, uneori bararea posibilitatilor de agravare.

Eseu: Determinarea gradului de rancezire a grasimii din carne si preparate din carne prin metoda kreis Eseu: Conceptul de securitate alimentara la nivel european - descoperirea principiilor regulamentului

Scolioza traumatica. In urma unor traumatisme ale corpurilor vertebrale, dupa consolidarea fracturii, suprafetele articulare sunt modificate in sensul ca nu ofera un paralelism al suprafetelor de articulare supra si subiacent, ducand astfel la inclinari in plan frontal a coloanei vertebrale. Prin kinetoterapie se poate preveni evolutia unor curburi compensatorii ce se pot instala de o parte si de alta a segmentului traumatizat.

Scolioza paralitica este din cele mai grave, intrucat dere-glarea echilibrului de sustinere musculara laterala al coloanei este imposibil de recuperat, datorita procesului degenerativ al muschilor paralizati. Solutia in aceste cazuri este de natura chirurgicala de fixare precoce a segmentului supus incurbarii si torsionarii, prin purtarea de corset toracic.

In cazurile in care potentialul muscular restant (paraliziile musculare sunt cu caracter dispers) ofera posibilitatea preluarii functiilor muschilor afectati de paralizie, in sensul corectarii curburilor, se mai pot obtine unele ameliorari.

Scolioza tuberculoasa, la fel ca si in cazul instalarii cifozei tuberculoase, mecanismul de instalare al scoliozei tuberculoase se atribuie cariei osoase pe care procesul tuberculos o realizeaza la nivelul corpului vertebral ce se soldeaza cu o tasare a acestora.

Din punct de vedere al recuperarii, scoliozele necesita cel mai complex tratament si cel mai controversat. Exista o multitudine de tatonari terapeutice, tehnici si metode propuse, dar care s-au dovedit a fi utile numai asociate unele cu altele, nici una neavand o valabilitate exclusiva.

Recuperarea deficientelor laterale ale coloanei vertebrale vizeaza in principal urmatoarele directii:

1. activitatea tuturor functiilor organismului;

2. corectarea deficientelor propriu-zise;

3. restabilirea armoniei fizice.

Scolioza, prin implicatiile pe care le are asupra organismului, prin aspectele inestetice pe care le atrage asupra fizicului, perturba echilibrul fizic al copilului, care constient fiind de deformarea sa fizica va avea un comportament specific. Treptat el se va izola, iar neintegrarea lui in colectiv va duce treptat la reducerea regimului sau de miscare, la sedentarism. Lipsa de activitate fizica in cazul unui scoliotic va avea urmari nefaste tinand cont de faptul ca in scolioza marile functii ale organismului sunt perturbate prin boala in sine. Se impune ca odata cu tratamentul pentru deficienta respectiva sa se tina cont si de acest aspect, al echilibrului psihic al pacientului, iar restabilirea armoniei fizice este scopul final al recuperarii deficientei scoliotice.

Continutul exercitiilor trebuie sa corespunda urmatoarelor obiective:

a) tonifierea in conditii de scurtare a musculaturii latero-vertebrale de partea convexitatii curburii;

b) tonifierea in conditii de alungire a musculaturii latero-vertebrale din partea concavitatii curburii;

c) detorsionarea coloanei vertebrale prin exercitii active;

d) corectarea pozitiei umerilor si omoplatilor;

e) redresarea bascularii laterale a bazinului (unde este cazul)

In cazul scoliozei cu o singura curbura, in tratament trebuie prevenita instalarea unei alte curburi, compensatorii, iar acolo unde exista a doua curbura, exercitiile vizeaza corectarea reala a curburilor si nu corectarea uneia pe seama amplificarii celeilalte.

Exercitiile recomandate sunt atat cele izometrice, de imprimare a reflexului de atitudine corecta si tonifiere in regim static a grupelor musculare, cat si active si active cu rezistenta. Ele pot fi clasificate si din alt punct de vedere in: simetrice si asimetrice, intrucat aceasta deficienta frontala a coloanei vertebrale obliga la solicitare latero-vertebrala diferentiata. Pozitiile initiale pentru exercitiile corective in scolioza sunt multiple, contraindicatii absolute neavand pentru niciuna. De preferat sunt insa pozitiile ce evita incarcarea coloanei. Mai putin sunt recomandate pozitiile stand si asezat, care solicita coloana in acest sens. Pozitiile joase, de decubit dorsal, ventral si lateral, pe genunchi, pe patru labe, ofera posibilitatea abordarii unei game largi de exercitii atat simetrice cat si asimetrice ce vizeaza musculatura ce sustine coloana degrevata de aceasta sarcina. De asemenea, avand baza mare de sustinere permite lucrul eficient in cadrul unor limite mai mari de timp. Asocierea membrelor la exercitiile corective pentru scolioze este de mare importanta, miscarile membrelor superioare asigura o mai mare amplitudine a miscarilor trunchiului, vizand corectarea, in acelasi timp, a pozitiei umerilor si omoplatilor.

In scoliozele cu localizare joasa, lombara, interventia membrelor inferioare contribuie activ in raporturile de sustinere a coloanei pe bazin.

Ca si la celelalte deficiente ale coloanei vertebrale, folosirea obiectelor portabile si fixe contribuie la marirea efortului, la localizarea miscarii, la cresterea dificultatii exercitiilor si a amplitudinii miscarilor.

Exercitiile respiratorii in cadrul programului de recuperare in scolioza sunt obligatorii, tinand cont de situatia in care se afla hemitoracele din zona concava a curburii.

Inotul, selectand stilul in functie de localizarea curburii (curburilor), are un aport insemnat in asocierea cu gimnastica medicala specifica.

De asemenea, in lectii, pentru a crea un efect agreabil, stimulator, se recomanda jocurile dinamice in care sa fie incluse elemente corective.

Toate mijloacele folosite in kinetoterapia acestei deficiente sunt alese in functie de caracteristica deficientei si anume, daca este cu una sau cu doua (trei) curburi, de aici derivand directia in care dorim sa stimulam musculatura. Tinand cont ca unele exercitii stimuleaza o curbura, atunci cand avem de actionat si in sens invers, trebuiesc selectate alte pozitii si miscari, fara a influenta negativ nici unul din segmentele coloanei. In acest caz se aplica sistemul blocarii intr-o pozitie corectiva a unei curburi si efectuarea exercitiului activ corectiv in alt segment. Blocarea se poate face printr-o simpla pozitie aplicata segmentului, fie folosind benzi elastice sau opozitia partenerului (kinetoterapeutului).