Cancerul colonului transvers si stang - diagnosticul paraclinic

Cancerul colonului transvers si stang

Colonul stang are un calibru mai redus decat cel drept, continutul fiind semisolid, la acest nivel existand o flora microbiana predominant de putrefactie, se localizeaza mai multe tipuri de tumori cum ar fi: stenozante, circumferențiare, schi roase.

Cancerul de colon transvers se prezinta de obicei, ca o tumoare voluminoasa, ulcerovegetativa, accesibila palparii relativ usor. Tulburarile dispeptice pot fi considerate in mod frecvent ca expresie a unei gastroduodenite, dischinezii biliare sau colite, pana in momentul in care apar complicatii evolutive ale tumorii, acestea putand fi de tip oclusiv cat si de tip hemoragie.

In cazul cancerului de colon transvers sau stang, tulburarile de tranzit constituie de multe ori primul semn de imbolnavire. Acestea sunt de obicei sub forma constipatiei progresive, ceea ce face ca bolnavul sa recurga la utilizarea purgativelor in doze crescande; alteori predomina diareea apoasa, ea fiind expresie a colitei de acompaniament.

In unele cazuri, perioadele de constipatie alterneaza cu perioadele de diaree. Materiile fecale pot fi amestecate cu striuri sanguinolente si cu mucus datorita iritației supratumorale. Cantitatea de mucus eliminata este in raport cu localizarea mai distala a tumorii. Mucusul secretat de intestinul distal poate fi observat la suprafata fecalelor; sangele eliminat, rosu sau de culoare inchisa este in cantitate moderata si amestecat cu materii fecale.

Durerea abdominala are caracter si intensitate variabila, fiind prezenta in majoritatea cazurilor. Initial, se manifesta ca o senzatie de plenitudine jenanta sau cu caracter colicativ.

Daca extensia tumorala si/sau reactia inflamatorie supraadaugata, intereseaza peretele intestinal, seroasa sau caile limfatice aferente, durerea devine intensa, localizandu-se in fosa iliaca, in intreg hemiabdomenul stang, in epigastru si/sau in regiunea dorsolombara.

Tumorile cu localizare foarte joasa determina modificarea formei bolului fecal, dand aspectul de "scaune creionate".

In primele faze ale bolii, starea generala nu este interesata, mai tarziu aparand insa scaderea ponderala progresiva. Astenia se observa mai rar, deoarece majoritatea bolnavilor consulta medicul pentru tulburari de tranzit, inainte ca anemia - care apare tardiv si este mai putin intensa decat cancerul de colon drept - sa devina clinic manifesta.

Diagnosticul paraclinic

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Pentru stabilirea diagnosticului pozitiv si al stadiului de evolutie, examenul clinic trebuie intregit cu datele oferite de examinarile complementare.

Examenul radiologic

Examenul radiologic, isi pastreaza si astazi o deosebita valoare, el putand fi completat cu explorari endoscopice sau bioptice. Administrarea orala a substantei de contrast, in speta sulfatul de bariu, poate evidentia cancerele avansate, ce produc oprirea tranzitului baritat cu dilatarea segmentului colic.

Irigografia: constituie metoda cea mai eficienta pentru diagnosticul cancerului de colon, fiind usor de efectuat in orice serviciu de radiologie, avand rezultate corecte in circa 90% din cazuri. Se practica, in afara starilor de urgenta, dupa o pregatire prealabila.

Semnele obisnuite ale cancerului colic sunt: stenozele, lacunele si stopul complet al substantei de contrast.

Imaginea lacunara, marginala sau de fata (in functie de incidenta in care a fost surprinsa tumoarea) corespunde unui proces proliferativ care nu intereseaza toata circumferinta colonului. Lacuna, situata pe un perete rigid, are contur neregulat, neomogen si uneori poate prezenta o ulceratie centrala.

Imaginea de stenoza, corespunde unui proces tumoral care intereseaza tot conturul colonului ca o "lacuna circumferențiara", lumenul poate aparea pe cliseu ca un defileu excentric, neregulat avand aspectul asemanator unui "cotor de mar".

Trecerea brusca, de la colonul de calibru normal la zona lacunei circumferențiare, realizeaza imaginea unei calote sferice, ce poate fi asemanata cu "pantalonul de golf".

Cand tumoarea obstrueaza total lumenul colic, apare imaginea unui stop complet al substantei de contrast, fie sub forma unui contur emisferic ce delimiteaza o tumoare vegetanta voluminoasa, fie sub forma unui defileu ce se ingusteaza rapid si nu mai permite progresia bariului.

Astfel de aspecte, se intalnesc de regula la bolnavii cu subocluzie sau ocluzie, dar pot aparea si in absenta unor tulburari majore de tranzit, daca, leziunii i se adauga un factor spastic.

Irigografia, cu bariu administrat pe cale orala, este contraindicata la bolnavii cunoscuti sau numai banuiti ca avand cancer de colon, deoarece bariul se solidifica deasupra obstacolului tumoral si chiar daca nu determina instalarea ocluziei, ingreuneaza foarte mult pregatirea intestinului pentru operatie, crescand astfel riscul unor complicatii postoperatorii.

Rectoscopia: permite uneori explorarea portiunii distale a colonului. Are avantajul ca ofera posibilitatea prelevarii de tesut in vederea efectuarii biopsiei.

Daca rectoscopul nu poate fi introdus pana la nivelul tumorii, el poate evidentia, uneori, sangerari la nivelul lumenului colic, ceea ce duce la efectuarea de alte investigatii diagnostice.

Colonofibroscopia: se executa cu aparate de diverse lungimi, instrumentele actuale, permitand explorarea colonului pe toata intinderea lui (pancolonoscop).

Colonofibroscopia este o examinare de finete, oferind date asupra aspectului tumorii, extinderii, gradului de fixare si permite recoltarea de fragmente bioptice din mai multe zone ale regiunii interesate. La bolnavii cu cancere stenozante ce nu pot fi depasite de aparat, se practica o periere a tumorii, in vederea examenului citologic.

Colonoscopia este recomandata, atunci cand, prin examenul radiologie nu s-a reusit stabilirea diagnosticului si exista suspiciunea de neoplazie.

Laparoscopia: este utila pentru stabilirea extensiei tumorale, a gradului de invazie a organelor din vecinatate si determinarile peritoneale.

Determinarea sangerarilor oculte, in materiile fecale, care este pozitiva in majoritatea tumorilor, nu poate fi considerata ca mijloc de diagnostic; reactia negativa nu exclude cancerul de colon, iar cea pozitiva poate fi influentata de numerosi factori de eroare.

Examenul citologic se poate face prin descoperirea celulelor exfoliate din pasta baritata. O alta varianta a citologiei exfoliative, este aceea prin care se practica o periere directa a tumorii sub control endoscopic sau prin lavaj cu solutie Ringer.

Scintigrafia hepatica: confirma prezenta metastazelor hepatice, mai ales la bolnavii ce prezinta hepatomegalie.

Urografia este necesara pentru vizualizarea extensii 1 or la nivelul aparatului renal.

Radiografia pulmonara: este necesara pentru a depista eventualele metastaze pulmonare.

Cistoscopia este necesara in cancerele sigmoidiene cu evolutie pelvina in care se banuieste invazia vezicii urinare.

Ecografia poate fi adaugata celorlalte investigatii, atunci cand bolnavul se prezinta cu o tumoare abdominala fara alte elemente clinice sugestive, pentru o anumita apartenenta de organ si tinde tot mai mult sa inlocuiasca examenul scintigrafic.

Dozarea antigenului carcinoembrionar: se efectueaza atunci cand exista suspiciune de neoplazie. Acest antigen poate fi prezent in serul bolnavilor cu cancer colorectal, dar cercetarile ulterioare au demonstrat ca testul nu are specificitate, avand titru crescut si in alte localizari proliferative, precum si in ciroza hepatica.

Examinarile sanguine indica o anemie hipocroma si leucocitoza.

Cresterea serumalbuminei in absenta hiperbilirubinemiei, asociata cu retenție de bromsulfonftaleina, pledeaza in favoarea metastazelor hepatice. Crestarea GOT si a altor enzime are aceeasi semnificatie.