Balneoterapia

BALNEOTERAPIA

Acest capitol cuprinde studiul apelor minerale si al namolului.

1. APELE MINERALE

Apele minerale sunt ape naturale, folosite in cura externa sau interna, ca tratament. O apa minerala contine diferite substante ca: saruri, elemente chimice (de exemplu Fe sau gaze) intr-o anumita concentratie, de unde si varietatile de ape minerale. Tutusi, sunt anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o apa ca sa fie minerala, si anume: sa aiba minimum 1 g%o saruri; sa contina elemente chimice cu mare actiune (Fe, I, As), in anumite cantitati; sa contina anumite gaze (CO₂, SH₂, emanatii radonice) de asemenea in anumite proportii; sa izvorasca la o temperatura de cel putin 20°.

1.1. ORIGINE

Izvoarele vadoase sunt cele ce provin din precipitatiile atmosferice. Apa patrunde in profunzimea solului, dizolva diferitele elemente continute in rocile permeabile, sau patrunde prin fisuri sau falii ale scoartei pamantului, realizandu-si gradul de mineralizare si circuland subteran. CO₂ din atmosfera mareste aceasta calitate dizolvanta a apei. Majoritatea apelor minerale din tara noasta sunt de origine vadoasa.

Izvoarele juvenile provin din apa de condensare vulcanica. Ele sunt la mari adancimi. Noi nu avem in tara asemenea izvoare, care se gasesc in preajma muntilor vulcanici.

Izvoarele mixte sunt izvoarele juvenile amestecate cu apa de infiltratie.

Apele veterice sunt panze de apa inchistate, aflate in vecinatatea zonelor petrolifere sau in gaz metan. Au un continut sarat, iodurat si se gasesc la noi in Transilvania si regiunea subcarpatica.

1.2. CLASIFICARE

Se au in vedere diferite criteri: - dupa temperatura sunt ape minerale atermale (reci, sub 20°), ape minerale termale (peste 20°), dintre care unele sunt izoterme - 34 - 37 - si altele hiperterme - 37 - 38°.

- dupa concentratia osmotica: ape acratice, cu mineralizare sub 1 g%o substante solide fata de 90 g%o concentratia plasmei, ape izotone, cu o concentratie de 8 - 10 g%o(c si serul fiziologic); ape hipetone, cu o concentratie de peste 10 g%o

- dupa compozitia chimica exista 11 categorii de ape minerale si anume:

- ape oligominerale sau acratice, care au minimum 1 g%o substante solide;

- ape carbo-gazoase, cu 1 g C0₂%o;

- ape alcalino-teroase sau teroase, cu 1 g%o bicarbonat de ca, Mg;

- ape cloruro-sodice, cu 1 g%o clorura de sodiu;

- ape sulfatate, cu 1 g%o sulfat de Na sau Mg (ape purgative); sau cu sulfat de calciu (ape gipsoase) sau de fier (ape vitriolice);

- ape feruginoase; cu minimum 10 mg%o Fe;

- ape arsenicale, cu minimum 0,7 mg%o As;

- ape iodurate, cu 1 mg%o iod;

- ape sulfuroase, cu 1 mg%o sulf;

- ape radioactive (contin 80 u. Mache/1).

Apele minerale se folosesc in cura interna (se beau) sau in cura externa (sub forma de bai, inhalatii si pulverizatii, spalaturi, irigatii), sau se pot utiliza in ambele cure. S-au facut chiar preparate injectabile din ape minerale.

Cateva cuvinte despre fiecare dintre apele minerale descrise mai sus: Apele oligometalice (l%o): sunt ape slab mineralizate si pot fi termale sau reci. Ele contin Na, I, S, Ra (Geoagiu, Felix, cu o temperatura de 40 - 45°) si sunt folosite in bolile aparatului locomotor. Cele reci (acratopege) sunt utilizate in cura de baut (sunt imbuteliate.si se gasesc in comert). Exemple: Olanesti, Calimanesti, folosite in bolile digestive sau urinare.

Apele carbo-gazoase (1 g%o CO2): sunt indicate atat in cura interna (boli digestive, cronice, cu hiposecretie gastrica), cat si in cura externa (in bolile cardiovasculare si hipertensiunea arteriala, arterite, boala Raynaud, acrocianoze sechele postfeblitice, insuficiente venoase etc.). Mofetele sunt emanatii gazoase naturale de CO₂, folosite in cura externa in bolile cardio-vasculare. Exemple de statiuni: Borsec, Tusnad, Vatra Dornei, Covasna, Buzias.

Apele alcaline (1 g%o bicarbonat): sub forma pura nu exista la noi in tara; se intalnesc sub forma combinatiilor (ape alcalino-teroase cu Ca, Mg), alcaline, cloruro-sodice, carbo-gazoase, sulfuroase, sulfatate, feruginoase. Ele sunt folosite in cura interna, indeosebi in afectiunile digestive, hepato-biliare. in cura externa se folosesc in inhalatii si pulverizatii (in afectiuni ale cailor respiratoare). in ceea ce priveste bautul apei, acesta este bine sa se faca prin sorbituri sau cu paiul, pentru a se incalzi in gura. Se incepe cu cea. 50 ml la fiecare masa si, in functie de toleranta se cresc dozele. Apele alcaline le gasim in statiunile Sangeorz, Hebe, Slanic Moldova, Malnas, Bodoc. La Karlovy-Vary (Cehoslovacia) gasim ape alcaline sulfurate.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Apele alcalino-teroase si feroase (1 g%o): contin bicarbonat legat de Ca sau Mg si au ca principale indicatii afectiunile digestive (gastrice, colite, boala ulceroasa, entrocolite cronice, rahitism, alergii etc.). Asemenea ape gasim in Borsec, Covasna. La Sangeorz, Slanic sunt ape alcalino-teroase cloruro-sodice. Ionul de Ca este principalul element al acestor ape.

Apele cloruro-sodice sau sarate: foarte numeroase se folosesc in cura interna, daca au o concentratie pana la 15%o in bolile digestie (gastrice hipoacide etc.), in bronsite cronice, rinite cronice si in cura externa; atunci cand concentratia lor depaseste 1 1511 g%o (ajunge pana la 250 g%o) sunt indicate in bolile reumatice. Astfel de statiuni sunt: Sovata, Amara, Ocna Sibiului, Techirghiol, Slanic Prahova, Govora, Bazna si Olanesti (si iodate) etc. Mentionam aici si lacurile helioterme, formate din straturi de apa de concentratii diferite, care se incalzesc la soare in mod inegal, in profunzime fiind mai calde. Exemplu: Sovata, Lacul Ursu, lacurile de la Ocna Sibiului.

Apele sulfatate (1 g%o sulfati): sunt ape sulfatate sodice sau glauberiene, magneziene sau amare, calcice sau gispoase si vitriolice (cu Fe si Al); ele se folosesc numai in cura interna, in afectiuni digestive (intestinale, hepatobiliare). Se beau dimineata pe nemancate, in constipatii cronice, colecistotonii, obezitate etc. Se gasesc la Slanic, Baltatesti etc.

Apele feruginoase (10 g%o Fe): sunt intotdeauna si carbo-gazoase, dar mai pot fi sarate, alcaline, calcice etc. Fierul are rol important in organism. Apele feruginoase se administreaza in cura interna numai in izvor, in timpul meselor, pentru ca altfel fierul, in contact cu aerul, devine trivalent si deci inactiv. Numai fierul bivalent este activ, fiind resorbit in prezenta HC1 si a vitaminei C. Indicatiile apelor feruginoase sunt anemiile feriprive, achilia gastrica, stomacul operat etc. Gasim ape feruginoase in statiunile Vatra Dornei, Tusnad, Buzias, Covasna etc.

Apele iodurate (1 mg%o I): iodul al carui metabolism este controlat de glanda tiroida, a fost utilizat de multa vreme in tratamentul reumatismului cronic, aterosclerozei, hipertensiunii arteriale etc. Aceste ape se folosesc in cura interna si externa. Statiunile se afla in apropierea salinelor: Govora, Olanesti (ape iodurate, sarate, sulfuroase), Bazna (sarate si iodurate) etc.

Apele arsenicale: sunt mai rare. Cea mai cunoscuta statiune este Sarul Dornei. Se folosesc in cura interna mai ales la copii anemici, in debilitate sau in dermatologie, in cure externe (bai).

Apele sulfuroase (1 mg%o SH₂): sulfat este un element cu importante roluri in organism. El intra in compozitia acizilor aminati, indispensabili organismului (cisteina, argi-nina etc.). De aici si importanta apelor sulfuroase in leziunile cronice ale mucoaselor (bronsite, rinite cronice). Apoi sulful este elementul care intra in constitutia tesutului conjunctiv. Boala reumatismala, fiind considerata o colagenoza, este una dintre indicatiile majore ale apelor sulfuroase. Sulful intra in constitutia insulinei - de aici indicatia apelor sulfuroase in diabetul zaharat. in fine, sulful mai are si un rol desensibilizant antialergic, avand indicatii in astmul bronsic si unele dermatoze, se folosesc ambele cure - interna si externa. Statiuni: Herculane (care sunt si termale), Pucioasa, Vulcana, Cali-manesti, Olanesti, Govora (sulfuroase, iodate, sarate). Aceste ultime patru varietati de ape minerale contin oligoelemente cu mare actiune farmaco-dinamica. Este vorba de apele feruginoase, iodurate, arsenicale si sulfuroase.

Apele radioactive: sunt ape care contin elemente radioactive ce emit radiatii: ce (alfa), P (beta), y (gama) (radiu, uraniu, thoriu). Cel mai important este radiul, care emite radiatia numita radon. O apa ca sa fie radioactiva trebuie sa aiba minimum 80 u Mache/1. Noi nu avem in tara astfel de ape. Apele de la Herculane si Felix au un grad mai mic de radioactivitate. Aceste ape se folosesc in cura interna si au un bun efect stimulent asupra gonadelor si hipofizei. Se mai indica in obezitate, reumatism, nevrite, nevralgii.

2. NAMOLURILE (peloidele)

Peloidele (pelos = mal, in limba veche) sunt substante naturale, organice sau anorganice, folosite din cele mai vechi timpuri in tratamentul reumatismului. La romani, Pliniu folosea si recomanda onctiunile cu namol, iar imparatul Constantin cel Mare facea bai de namol la termele Phitia (golful Ismid). Pe masura trecerii timpului, namolul a inceput sa fie din ce in ce mai folosit, data fiind si raspandirea sa pe suprafata globului.

2.1. CLASIFICARE

Namolurile se impart in doua mari clase: sedimente curative; pamanturi curative sau terapeutice (produse din dezagregarea rocilor).

Sedimente curative: - biolite de natura organica (fauna: substante organice, microorganisme sau flora): turbe, sapropel (namol de putrefactie), gyttja (namol de semiputre-factie, cu caracter predominant mineral) slicuri (namoluri groase), de mare, liman, rauri, izvoare, creta etc.; - abiolitice, care provin din substante pur minerale (exemple: argilele, huma, nisipurile).

Pamanturi curative: sunt produse prin dezagregarea rocilor: argile, luturi, marne: loess si luturi de loess.

Proprietatile namolurilor: peloidele au proprietati fizice si chimice:

Proprietati fizice: dintre acestea, cele mai importante sunt: greutatea specifica sau densitatea, determinata de continutul de substante minerale; turba va avea deci cea mai mica densitate, datorita continutului mare in substante organice de natura vegetala;

- plasticitatea sau consistenta, importanta pentru impachetari etc.; ea depinde de gradul de dispersie a substantei solide;

- termopexia, adica capacitatea de fixare si pastrare a caldurii;

- radioactivitatea este mai rara; o gasim acolo unde namolul provine din detritusuri de roci care contin derivati ai radonului si alte elemente.

Proprietatile chimice: fauna si flora, planctonul apelor, cat si diferite alte substante minerale, care au luat parte la formarea peloidelor, le determina proprietatile chimice. Dintre substantele organice continute citam: steroli, substante estrogene (foliculina), pro-gesteronice etc., iar dintre cele anorganice, carbonati, fosfati, sulfati, fier, sulf, H₂S sulfura de fier si carbonarul de fier, care dau culoarea neagra a namolurilor.

Actiunea si indicatiile namolurilor: trebuie sa spunem de la inceput ca terapia cu namol este o terapie intensa, solicitanta. Ea actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, chimic si fizic (mecanic). Nu se cunoaste in mod precis mecanismul intim de actiune a namolurilor, dar se pare ca o serie de substante pe care le contin se pot resorbi si pe cale tegumentala si mucoasa. Efectul histamic cutanat este cert, el favorizand resorbtia.

Ca indicatii, boala reumatismala, afectiunile locomotorii posttraumatice si nevralgice, sechelele ca si afectiunile ginecologice cronice constituie optime indicatii de tratament (inclusiv sterilitatea).

Modul de aplicare consta in impachetari partiale cu namol cald de 45 - 50°, timp de 20-30 minute, sau onctiuni, care pot fi partiale sau complete cu namol rece si expunere la soare (metoda egipteana). De asemenea namolul se intrebuinteaza sub forma de bai si in tampoane vaginale la femei: Statiuni: Techirghiol si tot litoralul (namol sapropelic de liman); Amara, Sovata, Telega, Bazna, Lacul sarut, Slanic (Prahova) (namoluri de lacuri sarate); Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba; Govora (silicos si iodat), Geoagiu si Oglinzi (feruginoase).