Denutritia

DENUTRITIA

Definitie. Prin denutritie sau slabire se intelege pierderea in greutate, cu 10 - 15%. in functie de gradul pierderii ponderale exista mai multe grade de denutritie. Casexia este cea mai severa forma.

Etiopatogenie se deosebeste:

denutritia primara, care apare prin lipsa de aport a principiilor alimentare (subali-mentafie) si

denutritia secundara, cauzata de incapacitatea temporara sau definitiva de a ingera sau utiliza principiile alimentare. in continuare prezentam principalele cauze:

- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul etc.

- boli neuroendocrine: casexia hipofizara, boala Basedow, boala Addison

- boli infectioase: dizenteria, febra tifoida etc.

- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonara, unele anemii, boli de sistem, infectii, etc.

- abuz de toxice: alcoolism, tabagism.

- arsuri, supuratii cronice, albuminurie

- anorexia psihica

- denutritia iatrogena prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin abuzul consumarii anumitor medicamente etc.

Precizam ca exista doua tipuri de slabire: slabul stenic care este o stare fiziologica si slabul astenic care este o boala (denutritie). Slabul stenic este slab constitutional. El isi pastreaza vigoarea si forta de munca, consuma o ratie calorica normala sau chiar exagerata.

Simptomatologia este bogata si depinde de gradul de nutritie.

- Slabirea este semnul principal. Edemul carential poate masca slabirea.

- Astenia este obisnuita si se insoteste de scaderea rezistentei la efort si frig (frilozi-tatea).

- Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscata, parul rar, facisul cu obraji emaciati, buzele subtiri, ochii infundati, fata pigmentata, limba depapilata.

- De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie si poliurie, edeme deplasabile cu pozitia corpului, amenoree, scaderea potentei sexuale la barbati, modificari osoase mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorita osteoporozei si osteomalaciei. Uneori pot apare manifestari neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie, indiferenta, facies imobil.

Semne de avitaminoza B₂ (Glosita cu limba rosie depapilata, Cheilita angulara) si uneori semne de pelagra (diaree, astenie, pigmentare, eritem).

Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie, hipocoles-terolemie, scaderea calciului si fosforului si scaderea metabolismului bazai.

Evolutie. Cu timpul creste receptivitatea fata de multe boli, apar frecvent complicatii infectioase (gripa, pneumonie, tuberculoza pulmonara), cicatrizarea plagilor diminua prin scaderea anticorpilor si activitatea deficitara a leucocitelor.

Tratament

Igiena bolnavului trebuie realizata cu multa grija.

Regimul va urmari pozitivarea bilantului caloric, crescand aportul si limitand pierderile. Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic, hipolipidic relativ si ndrmoglucidic. Se va prescrie o dieta echilibrata, bogata in proteine (lapte, carne, branza, oua), cu evitarea la inceput a grasimilor care dau satietate si a dulciurilor concentrate. Regimul va fi largit progresiv, in etape, administrandu-se preparate putin voluminoase, usor acidulate si reci. Proteinele vor fi crescute progresiv pana la 2 g/kg corp/zi, iar ratia calorica pana la 50 calorii/kg corp/zi. Reducerea sarii grabeste mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administreaza zaharat, acidifiat, racit si aromatizat. Mesele vor fi fractionate si frecvente (6/zi). in cazuri speciale, se va recurge la alimentatia prin sonda, urmata de alimentatia lichida.

Medicatia. Se administreaza Rezerpina (0,50 - 0,75 mg) dar este rau suportata, insulina in doze mici, izoniazida (300 mg/zi), cortizon (5-10 mg prednison/zi), medicatia anabolizanta (Androstenolon, Decanofort, Madiol etc) si vitamine (Vitamina'C si Complex B). Un progres important il reprezinta antagonistii histaminei si serotoninei (Peritol, Periactil), 3-4 comprimate de 4 mg/zi. Nici un tratament nu este eficace fara indepartarea sau tratamentul cauzei care a determinat denutritia.