Bolile genetice cu transmitere autosomal dominanta

Bolile genetice cu transmitere autosomal dominanta

q      Osteogeneza imperfecta tardiva sau maladia Lobstein-se mai numeste si fragilitate osoasa esentiala. Este o boala a tesutului conjunctiv prezentand efecte multiple in sinteza colagenului, o mare variabilitate in manifestarile clinice si de aceea exista mai multe clasificari. Una dintre aceste clasificari distinge:

1).Osteogeneza imperfecta congenitala (maladia Vrolik): apare inca de la nastere, copilul prezentand numeroase fracturi survenite intrapartum. Acest tip de osteogeneza imperfecta congenitala are un prognostic sumbru, ea fiind letala inainte de varsta de 2 ani. Moartea survine in urma unor hemoragii intracraniene sau din cauza infectiilor respiratorii.

2).Osteogeneza imperfecta tardiva (maladia Lobstein): este o boala genetica cu transmitere autosomal dominanta. Frecventa bolii este de 1/20000 nasteri vii si este o forma mai blanda a osteogenezei imperfecte. Este caracterizata prin fracturi care apar intre varsta de 2 ani si pubertate cand dispar fara nici o explicatie.

Acesti copii pot face 30-40 de fracturi care se produc cu mare usurinta si de aceea boala se mai numeste "boala oaselor de sticla". Ca anatomie patologica, sunt afectate oasele lungi si craniul. Leziunile cruta epifizele si metafizele afectand diafizele, in special la nivelul membrelor inferioare. Histologic, apare osteoporoza, calcificarea parand normala, neexistand imagini de distructii osoase excesive prin osteoclaste. Este deci o tulburare de osificare periostala, compacta oaselor fiind foarte subtire.

q      Sindromul osos: inseamna frecventele fracturi ale oaselor lungi in urma unor traumatisme minime. Fracturile au o simptomatologie atenuata; in general ele sunt fracturi subperiostale sau in "lemn verde". Aceste fracturi sunt putin dureroase; impotenta functionala este variabila. Calusul care se formeaza este voluminos si duce la ambulatie. Craniul este aplatizat, cu bose frontale bilaterale, ceea ce ii da aspect de para.

Un element care apare la 80% dintre copii este aparitia "scleroticii albastre". Sclerotica, prin transluciditatea ei, lasa sa se observe pigmentul negru coroidian, dand nuante variabile de albastru. Diagnosticul diferential se face cu scleroticele putin albastre ale sugarului, care dispar insa cu ingrosarea progresiva a sclerei.

Laxitatea ligamentara este mai frecventa la nivelul degetelor si pumnului, ceea ce favorizeaza luxatiile.

Hipotonia musculara are 2 cauze: este congenitala si agravata de imobilizarile prelungite.

Leziunile fanerelor: copiii prezinta par si unghii friabile, dintii apar tarziu si sunt translucizi. Acesti copii au tendinta mare la surditate.

Cam la 50% se semnaleaza aparitia scoliozei si a cifozei ca rezultat al osteoporozei si a fracturilor vertebrale prin tasare. Aceste cifoscolioze pot evolua progresiv de-a lungul intregii vieti, ceea ce duce la accentuarea taliei mici a pacientilor. Cea mai frecventa este scolioza toracala; este dificil de tratat pentru ca tratamentul conservator duce la aparitia deformarilor costale. Se propune in cazurile grave interventia chirurgicala, dar nu s-au facut studii pe termen lung pentru a aprecia aceste interventii chirurgicale.

Tulburarile de crestere: copiii sunt in general slabuti, firavi, ei ramanand cu talie mica. La radiografie se vede o transparenta anormala a osului cu o corticala mult subtiata. Diagnosticul se pune foarte bine pe radiografie. Nucleii epifizari apar la timp.

Tratamentul: s-au incercat tot felul de tratamente medicamentoase. Tratamentul este ortopedic si chirurgical, ceea ce creaza un cerc vicios pentru ca fracturile se consolideaza prin imobilizare, iar imobilizarea accentueaza osteoporoza si hipotonia musculara. Cel mai bine este sa se faca profilaxia fracturilor daca este posibil.

La copilul mare numeroasele fracturi care se pot consolida vicios duc la incurbarea osului si atunci se utilizeaza o tehnica care se numeste Sofield-Millar, care consta in osteotomii etajate si insirarea fragmentelor insirate alternativ pe o tija metalica. Se imobilizeaza cam 5-6 saptamani, dupa care copilul este lasat sa mearga, tija centromedulara ghidand cresterea si dand osului rezistenta. Tija se extrage cand a ramas scurta in raport cu diafiza osului sau daca se folosesc tije telescopate, acestea raman centromedular pana la finele cresterii in lungime a oaselor, cand se extrag, aceasta fiind si perioada cand fracturile inceteaza.

In ceea ce priveste kinetoterapia, la acesti copii are efecte pozitive atat asupra copiilor, cat si a familiilor lor. Este bine sa se inceapa cat mai precoce kinetoterapia. Are ca scop principal tonifierea musculara care sa previna pe cat posibil aparitia de noi fracturi. Kinetoterapia timpurie poate ajuta si la prevenirea instalarii deformatiilor osoase si deci a invaliditatii.

q      Acondroplazia sau condrodistrofia fetalis: este cea mai frecventa tulburare a osteogenezei, fiind o boala genetica transmisa autosomal dominanta. Exista si cazuri sporadice, dar acestea se atribuie unor noi mutatii. Frecventa bolii este de 10/100000 nou-nascuti. Sexele sunt afectate in mod egal.

Ca patogenie, in aceasta boala are loc o osificare encondrala defectuoasa. Acest tip de osificare este afectat. Prin osificarea de membrana se formeaza oasele boltii craniene, unele oase ale fetei, corpul claviculei si asigura cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama periostului. Osificarea de cartilaj (encondrala) formeaza vertebrele, oasele membrelor, oasele care formeaza baza craniului si asigura cresterea in lungime a osului pe baza cartilajelor de crestere.

Acest tip de osificare este afectata in aceasta boala si de aici rezulta si semnele clinice ale acestei boli. Boala se mai numeste si micromelie. Extremitatile sunt scurte in raport cu trunchiul si cu capul. De asemenea, baza craniului se dezvolta mai incet, ceea ce ii da fetei un aspect caracteristic de mops, adica cu nasul in sa. Foramen magnum este mai redus, putand contribui la aparitia hidrocefaliei. Este afectata si cresterea vertebrelor, canalul vertebral fiind ingustat, maduva devenind astfel vulnerabila la cele mai mici traumatisme.

Bazinul este stramt, toracele in forma de clopot, abdomenul este destins cu ombilic jos implantat. Prezinta o lordoza lombara exagerata si frecvent cifoza scurta in regiunea toracala. Degetele 3 si 4 sunt indepartate; degetele sunt scurte si egale. Cea mai izbitoare trasatura este scurtarea extremitatilor comparativ cu lungimea corpului, astfel incat membrele superioare abia daca ajung sub crestele iliace. Aceasta boala se manifesta inca de la nastere; nou-nascutul da impresia ca are prea multe tesuturi moi in raport cu oasele, pielea la nivelul extremitatilor realizand plici proeminente.

Pubertatea pare normala. Functia de reproducere nu este afectata; intelectul este normal. Este indicata cezariana. Majoritatea bolnavilor au mari complexe de inferioritate. Inaltimea la care pot ajunge acesti bolnavi este de 1-1,20 m. In unele cazuri se asociaza si cu dentitie intarziata, cu polidactilie si cateodata chiar cu situs inversus (organele sunt inversate in corp). Acesti bolnavi prezinta un nanism disproportionat sau disarmonic. La radiografie oasele lungi apar scurtate cu diafize groase. Metafizele au forma de ciuperca, epifizele pot fi asimetrice; centrii epifizari apar tarziu si sunt foarte mici. Craniul apare displazic, cu bolta mare si peroneul este mai lung in comparatie cu tibia.

Tratament: s-a incercat tratamentul cu hormoni de crestere, dar nu a dat rezultate. Kinetoterapia are ca scop influentarea cresterii, punandu-se accent pe coloana vertebrala si se va face pe cat posibil profilaxia artrozelor.