BOLIILE INFLAMATORII
ALE TEGUMENTULUI
Cateva boli inflamatorii ale pielii pot aparea inca de la
nastere. Dermatitele iritante de contact, dermatitele atopice si dermatitele
seboreeice sunt cele mai frecvent intalnite. Ar putea fi dificil de diferentiat,
deoarece trasaturile lor clinice au un grad semnificativ de
manifestare. Exista patru faze de inflamatie cutanata, oricare
dintre ele putand persista ca o trasatura dominanta,
dependente de varsta pacientului, caracteristicile fiziologice locale ale
tegumentului implicate in inflamatie, si persistenta cauzei subjacente.
Stadiul initial este cel de eritem, care evolueaza in microvezicula,
macula sau papula. Raspunsul epidermal la caracteristicile
injuriei cauzeaza un efect asupra activitatii mitotice care duce
la formarea de cruste. Lichenificarea (ingrosarea pielii) si
perturbarea pigmentatiei se supraadauga. La copilul mic, primele trei
stadii predomina; lichenificarea, care rezulta din grataj sau frictiune,
nu este observata.
Contactul primar iritant dermatitic este probabil cea mai
obisnuita cauza exogena de dermatita la nou-nascut.
Distributia eruptiei variaza intr-un fel dependent de agentul precipitant. Saliva poate fi iritant al fetei iar
excretiile fecale pentru fese. Baia
spumanta cu detergent, agentii cu proprietatii antiseptice,
si sapunul utilizat cu exces de zel pentru a igeniza regiunea
perianala, ar putea cauza dermatita exematoasa acuta, care s-ar
putea generaliza. Dermatita e de obicei initiata de o iritatie
dar poate avea si o diversitate de cauze.
Dermatita seboreeica este caracterizata
prin prezenta unor placarde grasoase asociate cu pete rosii,
fisuri implicand de obicei scalpul, urechile, regiuniile axilare si
perineale. Unii copii nu progreseaza niciodata de la faza dermatitei
seboreeice. Cursul normal al unei dermatite seboreice e cel al unei regresii
rapide dupa 1 sau 2 saptamani de terapie. Ocazional un process
seboreeic poate implica corpul in intregime, numindu-se boala Leiner cand se
asociaza cu diareea cronica. Unii dintre acesti pacienti
s-au descoperit ca fiind imonodeficitari. Nu s-a specificat o afectiune
asociata cu aceasta prezentatie clinica, pacientii
fiind evaluati exclusiv imunologic.
Dermatita atopica isi are debutul intre
prima si a 4 a luna caracterizandu-se prin aparitia unor pete
placardate rosii pe fata, in particular pe obraz si pe
suprafetele de extensie ale extremitatiilor. La fel ca si
dermatita seboreica, eruptia poate fi generalizata.
Acesti copii sunt adesea agitati din cauza
pruritului. A fost stabilit un criteriu clar pentru diagnosticarea dermatitei
atopice incluzand pruritul, cronicizarea, ereditatea familiala si
distributia. Unele studii au demonstrat o scadere a incidentei
dermatitei atopice la copiii cu risc de boala daca se intervine in
primele luni de viata in dieta si mediu. Acestea includ alaptarea
exclusiva la san in primele 6 luni, eliminarea prafului din casa si
a fumatului pasiv.
Dermatita prezinta trasaturi asemanatoare
cu dermatita atopica precum si cu anumite afectiuni sistemice
cum ar fi: ataxia-telengectazia, agamaglobulinemia X-linkata,
fenilcetonuria si enteropatia cu intoleranta la gluten. Multi
pacienti cu displazie ectodermala hipohidrotica prezinta la
nivelul tegumentului eruptii exematoase identice cu cele din dermatita
atopica. Purpura este o componenta frecvent asociata eczemei, intr-un
mod special in histocitoza celulelor Langerhans si sindromul
Wiskott-Aldrich.
Copiii atopici au o prevalenta pentru colonizarea
cu stafilococ mai mare decat cei neatopici. In momentul infectarii fungice
sau bacteriene se administreaza un tratament antibacterian
respectiv antifungic bazat pe rezultatele culturii cat si a studiului antibiogramei.
Eruptiile extinse trebuie tratate pe o perioada scurta cu
hidrocortizon unguent de 1% la 2,5%. O eruptie cutanata cu placarde
la nivelul scaplului poate fi tratata
prin samponare cu
pirition-zinc sau acid salicilic. Baile trebuie facute in apa
calduta dispersata cu ulei. Copiii cu dermatita difuza
pierd usor caldura si sunt foarte sensibili la schimbariile
de temperatura ale mediului si a umiditatii. Este de
preferat umidificarea dormitorului iarna si prezenta aerului conditionat
vara. Eficienta dietei in ceea ce priveste managementul exemei
atopice ramane controversata.
