Deficientele fizice ale aparatului locomotor - deficientele fizice ale toracelui

Deficientele fizice ale aparatului locomotor

Deficientele fizice segmentare ale aparatului locomtor

In scop didactic si practic, aceste deficiente au fost impartite in opt grupe, in functie de principalele segmente ale corpului: cap si gat, umeri, torace, abdomen, spate si omoplati, bazin, membre superioare si membre inferioare.

Deficientele fizice de cap si gat

Aceste deficiente se analizeaza impreuna datorita faptului ca aceste segmente au functie solidara. Se descriu inclinari laterale, inainte si mai rar inclinari inapoi ale capului si gatului. Ele pot fi intalnite numai la aceste segmente, dar in majoritatea cazurilor insotesc o alta deficienta prezenta la nivelul coloanei vertebrale. In cazul acesta, ele apar ca urmare a deficientelor de coloana avand un caracter secundar, compensator, de echilibrare si se corecteaza in paralel cu lucrul pentru corectarea deficientelor de coloana.

Exercitiile corective pentru inclinarea gatului si capului (inainte, lateral, inapoi) sunt foarte simple si au drept scop alungirea grupelor musculare din partea inclinarii si tonifierea in regim de scurtare a celor antagoniste, din partea opusa. Ele constau in exercitii cu rezistenta sau cu partener.

Pozitiile din care se efectueaza sunt de preferinta cele cu baza mare de sprijin (sezand, pe genunchi cu sprijin pe palme, decubit).

O deficienta mai complicata la acest nivel este torticolisul, care consta intr-o inclinare laterala a gatului si o rasucire de aceeasi parte (scurtarea unilaterala a sternocleidomastoidianului). Cauza poate fi congenitala sau dobandita prin afectiuni localizate la sistemul osos sau musculo-ligamentar de o singura parte a gatului.

Tratamentul consta in exercitii ce urmaresc derotarea capului si apoi miscari in sens invers pozitiei pe care o prezinta pacientul, in miscari libere si cu rezistenta asemanatoare celor descrise anterior la inclinarile capului si gatului.

Deficientele fizice situate la nivelul umerilor

Asemanatoare deficientelor situate la nivelul capului si gatului, deficientele umerilor, in marea majoritate, sunt consecinta incurbarii spatelui. Umerii se prezinta "cazuti", "basculati" si adusi in fata. Aceasta deficienta se asociaza frecvent cu aplatizarea sau chiar cu infundarea toracelui (partea anterioara) si cu "desprinderea omoplatilor" in zona dorsala a trunchilui.

Exercitiile fizice care se recomanda urmaresc in special redresarea spatelui, tonifierea musculaturii din zona dorsala a trunchilui si din zona umerilor. Pozitiile de lucru sunt variate: stand, sezand, pe genunchi cu sprijin pe palme, decubit, atarnat, exercitii libere cu partener (cu rezistenta) si cu obiecte (baston, gantera, extensor, minge medicinala).

La nivelul umerilor se pot intalni si alte deficiente de tipul:

- umeri teposi (articulatia acromio-claviculara proeminenta, cu musculatura slab reprezentata);

- umeri ridicati (consecinta a unor atitudini vicioase);

- umeri in epolet (aspect de unghi drept al articulatiei umarului, ca urmare a unei luxatii inferioare a capului humeral sau a hipotrofiei deltoidului).

In aceste cazuri se urmareste tratarea afectiunii care reprezinta cauza, apoi tonifierea musculara periarticulara si redresarea in sens corectiv a segmentului deficient.

Deficientele fizice ale toracelui

Deficientele fizice la acest segment al corpului sunt in cea mai mare parte de natura congenitala, rahitica sau traumatica.

Frecvent sunt intalnite deficientele de tipul: torace ingust, plat, globulos, in carena, cu infundare sternala, strangulat la baza si in flexie.

In toate aceste cazuri capacitatea vitala, functia respiratorie este afectata, diminuata.

Gimnastica medicala nu duce la rezultate spectaculoase, date fiind cauzele congenitale care pot fi influentate in mica masura.

Gimnastica respiratorie este imperios necesara, ea urmarind in special ameliorarea functiei respiratorii, mentinerea mobilitatii cutiei toracice si bineinteles acolo unde se poate, vizeaza redresarea coloanei vertebrale (torace in flexie, infundat si torace in carena), deficiente in care coastele au o dispozitie oblica. Exercitiile fizice compensatorii (extensii) pot aduce imbunatatiri consistente mai ales la varste mici (4-5 ani).

Deficientele fizice ale abdomenului

In aceasta categorie se include distensia peretelui abdominal cauzata de hipotonia muschilor abdomenului ca urmare a sedentarismului sau a excesului alimentar. Presa abdominala insuficienta are consecinte negative asupra functiei digestive si de nutritie, asupra starii generale de sanatate a organismului, iar in timp, arhitectonica diverselor organe de contentie sufera modificari ce pot duce la ptoze viscerale.

Aspectul abdomenului si a pozitiei sale este consecinta tipica in cazul deficientelor de coloana vertebrala (lordoza, cifo-lordoza).

Corectarea deficientelor fizice ale abdomenului este realizabila prin asa numita componenta a gimnasticii medicale, "gimnastica abdominala".

In acest scop sunt utilizate exercitii executate din pozitii joase (sezand, decubit, pe genunchi cu sprijin pe palme), atarnat. Gama de exercitii corective este foarte variata, interesand lucrul celor trei grupe de muschi abdominali (dreptii, oblicii si transversii) prin miscari specifice de solicitare.

Tonifierea muschilor drepti abdominali, se realizeaza cel mai eficient folosind exercitii care solicita trunchiul in plan sagital (mai putin membrele inferioare, situatie in care intervine travaliul psoasului iliac in prima parte a mobilizarii acestora din pozitia de decubit dorsal). Din aceasta cauza se recomanda pozitia de decubit dorsal cu membrele inferioare in flexie, cu sprijin pe talpi, atunci cand se mobilizeaza trunchiul.

Muschii oblici abdominali sunt solicitati prin exercitii de rasucire a trunchiului (mai ales in miscarile cu tensiuni finale).

Muschiul transvers este cel care asigura in cea mai mare masura centura fiziologica a peretelui abdominal. Antrenarea acestui muschi in contractie se poate realiza voluntar prin asa zisa miscare de "suctiune a abdomenului".

Deficientele fizice ale bazinului

Bazinul, ca segment al corpului este important prin contentia pe care o asigura unor organe si viscere, iar pe de alta parte prin influenta nemijlocita pe care o are asupra pozitiei pe verticala a coloanei vertebrale. Prin pozitia sa poate influenta arhitectonica continutului visceral al cavitatii abdominale, intre aceste doua segmente, coloana vertebrala si abdomen, existand o directa interconditionare.

Eseu: Determinarea gradului de rancezire a grasimii din carne si preparate din carne prin metoda kreis Eseu: Conceptul de securitate alimentara la nivel european - descoperirea principiilor regulamentului

Bascularile sagitale sau frontale ale bazinului se soldeaza si cu inclinarea coloanei in aceeasi directie, deci cu o alta deficienta, cunoscand faptul ca articularea coloanei cu bazinul este fixa.

Ca deficienta specifica bazinului este asimetria care poate fi cauzata uneori de anomalii in dezvoltarea elementelor sale osoase (congenitale sau traumatice). Cel mai frecvent, asimetriile bazinului sunt cauzate de inegalitatea in lungime a membrelor inferioare. Aceasta inegalitate poate fi cauzata de traumatisme sau luxatii congenitale de sold (uni sau bilaterale), coxa vara si coxa valga, paralizii musculare ale muschilor sustinatori ai bazinului.

In toate aceste situatii, exercitiul fizic in cadrul gimnasticii medicale nu poate aduce corectari decat in urma altor interventii, chirurgicale sau ortopedice. 

Deficientele fizice ale coloanei vertebrale

Anatomia coloanei vertebrale

Coloana Cervicala

Alcatuire: 7 vertebre.

Miscari: flexie, extensie, inclinari laterale, rotatie.

Vertebra cervicala este alcatuita din doua parti:

corp;

arc protector (arc neural) .

Coloana Toracica

Alcatuire: 12 vertebre.

Miscari: rotatia (in special).

Articulare: cu coastele (in regiunea pieptului).

Canalul spinal - relativ mai mic decat cele din regiunea cervicala sau lombara

Coloana Lombosacrala

Alcatuire: 5 vertebre.

Miscari: flexia si extensia.

Vertebre mari, late si groase.

Ultima vertebra lombara, L5, se articuleaza cu osul sacru care se articuleza la randul ei cu pelvisul (bazinul).

Coloana vertebrala - structura osoasaa (vertebre si ligamente) cu rol de

-protectie a maduvei spinarii;

-mentinere a pozitiei verticale a corpului.

Coloana vertebrala este impartita in 4 regiuni:

- Cervicala (C) - 7 vertebre si 8 nervi spinali;

- Toracica (T) -12 vertebre si 12 nervi spinali;

- Lombara (L) - 5 vertebre si 5 nervi spinali;

- Sacrala ( S) - 9 vertebre sacrum si coccis si 6 nervi spinali.

Vertebrele sunt separate prin discuri.

Prin suprapunerea vertebrelor si discurilor se formeaza canalul vertebral, in interiorul caruia se afla maduva spinarii (protejata de meningele spinale) si lichidul cefalorahidian (cu rol de hranire).

Maduva spinarii este extensie a creierului, un manunchi de fibre nervoase care fac legatura dintre creier si muschi, piele si organele interne.

Se intinde de la C1 - L2, si se continua cu conul medular si coada de cal.

Coloana vertebrala reprezinta campul cel mai vast de utilizare al exercitiului fizic corectiv, mai ales la organismele tinere, in curs de crestere la care deficientele fizice situate la acest segment sunt foarte frecvente. Atentia cu care aceste deficiente trebuiesc tratate rezulta din consecintele pe care le au, tulburarile fiziologice si morfologice deosebit de pregnante ce se remarca pe parcursul evolutiei lor.

Studiul curburilor vertebrale are la baza pozitia de ortostatism, iar consolidarea acesteia poate fi considerata dupa terminarea procesului de crestere.

Sunt apreciate ca fiziologice urmatoarele curburi in plan antero-posterior:

- cervicala (convexitatea orientata anterior, maxima curburii la nivelul C6);

- dorsala (convexitatea orientata posterior, maxima curburii la nivelul D7);

- lombara (convexitatea orientata anterior, maxima curburii la nivelul L4-L5);

- sacro-coccigiana (convexitatea orientata posterior).

Valoarea acestor curburi depinde in buna parte de articulatia coloanei vertebrale cu platoul sacrat, a carui unghi poate varia intre 20-40 , de amplitudinea acestuia depinzand marimea tuturor curburilor supraiacente (cu cat unghiul este mai mare cu atat valoarea curburilor este mai mare).

Curburile coloanei vertebrale se prezinta ca un tot functional, desi fiecarea curbura este conditionata de curburile din vecinatatea ei. O exagerare a unei curburi intr-un anumit plan sau segment, antreneaza instalarea unei curburi in partea opusa, astfel ca in dinamica instalarii deficientelor fizice exista curburi "primare" si curburi "secundare". De asemenea atunci cand dintr-un motiv oarecare se pierde mobilitatea unui segment al coloanei vertebrale, deasupra si dedesubtul acestuia, la segmentele invecinate mobilitatea creste in mod compensator. Acest fapt dovedeste solidaritatea functionala a coloanei vertebrale si faptul ca aceasta dispune de mari resurse de adaptare la conditii noi de solicitare.

Examinarea curburilor coloanei vertebrale in plan sagital este destul de dificil de realizat, datorita simetriei regiunilor de o parte si de alta a coloanei cat si datorita lipsei unui reper anatomic de referinta. De asemenea marea variatie individuala constituie un factor dificil in aprecierea drept normale sau vicioase a curburilor coloanei vertebrale in acest plan. Din aceste cauze criteriile de diferentiere intre fiziologic si patologic recomandate de majoritatea specialistilor sunt:

- sa nu fie consecinta unei afectiuni morbide;

- sa nu antreneze prin ea insasi o afectiune secundara;

-sa-si pastreze caracteristicile morfologice si functionale, precum si mobilitatea in toate axele si planurile fiziologice (caracteristicile curburilor fiziologice).