AZBESTUL - expunerea la pulberile ce contin azbest, efectele asupra sanatatii

AZBESTUL

Notiuni fundamentale

Aparitie

Azbestul este un termen general pentru un sir de minerale silicate fibroase cristaline, care au compozitii chimice diferite si caracteristici diferite. Tipul dominant de azbest este crisolitul care este exploatat in principal in Rusia, Canada, Kazakstan si China. Amozitul si crocidolitul sunt exploatate in principal in Africa de Sud. Antofilitul, care se exploata in Finalnda si actinolitul care nu se mai exploateaza in prezent. Azbestul tremolit se exploateaza in Corea si India.

Utilizarea azbestului are traditie istorica. Aceasta se datoreaza faptului ca azbestul are anumite caracteristici tehnice valoroase, precum rezistenta mecanica si flexibilitate, rezistenta termica si chimica ridicate si capacitate izotermica buna.

Exploatandu-se calitatile mai sus-amintite, azbestul s-a folosit in domenii diferite si la fabricarea multor produse. Azbestul se utilizeaza de exemplu in fabricarea imbracamintii termoizolatoare, materialelor izolante, garniturilor de frana, ambalajelor, aditivilor mortarului, pardoselii de beton. s.a. Azbestul s-a utilizat vreme indelungata in constructia cladirilor, navelor si cazanelor de abur. In anumite cazuri, a fost stropit pe constructiile de otel pentru a creste rezistenta la incendii. In trecut, se folosea deseori crocidolit, care a fost inlocuit ulterior de crisotil si imtr-o anumita masura de amozit. Un alt domeniu in care se folosesc mari cantitati de azbest este izolarea fonica.

Azbestul poate fi in forma pura sau ca produs compus, adica legat sau in amestec cu alte substante. Azbestul pur poate fi neprelucrat ( azbest crud) sau prelucrat. Ultimul concept acopera un numar mare de produse, de exemplu sarma, firele textile, tesaturi, placi, s.a.

In cazul produselor compuse, azbestul poate aparea in forma legata, cand, cu ajutorul unui liant, de exemplu ciment, cauciuc, politetrafluoreten ( PTFE) sau silicon, este legat fizic sau chimic cu alte substante, sau apare in forma nelegata. In ultima categorie, regasim de exemplu cimentul magnezic, tesaturile de azbest si caramizile din azbest.

Domeniile de utilizare pentru diversele tipuri de azbest

Crisotilul este tipul de azbest frecvent utilizat in industria cimentului din azbest care fabrica produse ce contin 5-20% azbest. In elementele de frictiune ( 30-80 %) si ambalaje ( 40-75 % azbest) se foloseste crisotil. In industria textila fibrele lungi de crisotil sau fost folosite pentru tesaturile de azbest care contin 80-100 % crisotil. La fabricarea diverselor tipuri de pardoseala, s-au folosit cantitati mari de fibre scurte de crisotil drept material de umplutura sau consolidare, precum si in multi coloranti, produse pentru construirea plafoanelor, produse de captuseala si produse plastice.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Crocidolitul( interzis in Suedia din 1976) a fost folosit in principal in produsele din azbociment, dar si la filtre, ambalaje, izolatii, s.a., cand rezistanta la acizi era o cerinta.

Amozit este utilizat in principal ca izolatie in combinatie cu carbonatul de magnesiu bazic ( magnesia alba). Combinatia se utilizeaza la izolarea tevilor, cazanelor cu aburi, s.a.

Antofilit, care este rezistent la acizi si lesie, este utilizat ca material de umplutura si consolidare in produse care trebuie sa fie rezistente la  baze si acizi, de exemplu la fabricarea anumitor produse de plastic, cartonului de azbest, cimentului si materialelor izolante.

Tremolitul si actinolitul pot aparea ca impuritati in alte minerale industriale importante, de exemplu talcul si dolomitul.

Expunerea la pulberile ce contin azbest

Utilizarea azbestului ca material izolant, atat in forma de azbociment in industria constructiilor, dar si la izolarea cazanelor cu aburi, s.a, inseamna ca azbestul va constitui un pericol pentru sanatate multi ani de acum inainte , la reparatia si la demolarea cladirilor si dotarilor tehnice.

Este firesc ca in cazurile in care azbestul apare in forma libera , riscurile de formare a pulberilor sunt mult mai mari decat atunci cand azbestul este legat, ca de exemplu in cauciuc sau intr-un ambalaj. Produsele problematice sunt cele in care azbestul este in forma pulverulenta. Materialul in care azbestul apare legat nu formeaza pulberi  in contextul unei utilizari normale. Materialul poate forma pulberi in contextul taierii cu fierastraul, polizarii sau burghierii.

Azbestul din cladiri poate constitui sursa unei expuneri in contextul demolarii cladirii respective sau a curatarii canalelor de ventilatie care contin azbest. In cazul in care tavanele false ale cladirii sunt fabricate din placi ondulate din azbociment, precum si in incinte unde aerul de rezerva a intrat in contact cu componente ale sistemului de ventilatie care contin azbest, determinarile efectuate arata prezenta azbestului. Concentratiile masurate au fost totusi foarte mici.

Efectele asupra sanatatii

In cazul lucrului cu azbest si materiale ce contin azbest, se poate forma o pulbere constand din particule (fibre de azbest) aciculare sau filiforme. Acestea pot avea cateva zecimi de milimetru in lungime. Fibrele de azbest sunt prezente deseori sub forma de manunchiuri de fibre, care pot fi divizate pe lungime. Fibrele foarte fine asfel obtinute au o grosime de cateva sutimi de μm.

Inspirarea fibrelor de azbest poate cauza transformari in primul rand ale organelor respiratorii.

Fibrele mai mici de 3 μm in diametru se pot deplasa in corp, dupa inspirare, fixandu-se pe suprafata interna a pleurei.  La miscarile de respiratie, foita interna a pleurei se deplaseaza spre cea externa care imbraca interiorul peretelui toracic. Aceasta poate duce la anumite reactii- echimoze ale pleurei sau formarea de cicatrici- pe foita exterioara. Aceaste cicatrici formeaza ingrosari ale tesutului conjunctiv, asa numita placa pleurala care ulterior se poate calcifica.

Ingrosarile se formeaza cand miscarea dintre suprafetele de frictiune este foarte intensa, adica in partile mediana si inferioara a pleurei, precum si spre diafragma si chiar spre pericard. Placa se poate forma si in peritoneu, prin inghitirea de azbest.

Placa pleurala nu da nastere la afectiuni sau nu cauzeaza incetarea unor functii, dar exista si exceptii. Ingrosarile pot fi considerate ca un semn de expunere la azbest. Nici echimozele pleurei nu provoaca de regula afectiuni, dar au tendinta de a recidiva (asa numitele pleurite recidivante mute).

Azbetoza implica o crestere a masei de tesut conjunctiv din plamani, care poate duce la o incetare a functiei pulmonare si la invaliditate datorita greutatii de a respira. Boala, care trebuie deosebita de placa pleurala, se poate declansa la cativa ani dupa ce expunerea la azbest a incetat. Boala se declaseaza la o expunere prelungita la pulberile ce contin azbest sau o concentratie ridicata de pulberi de azbest in aer. Astfel de cazuri de expunere nu se mai inregistreaza in Suedia zilelelor noastre.

Expunerea la pulberile ce contin azbest implica un risc crescut de aparitie a cancerului pulmonar. Perioada intre expunere si simptome sau semne de boala este deseori indelungata, de regula mai mare de 20 de ani. Fumatul, in special fumatul tigarilor, mareste riscul de cancer pulmonar combinat cu expunerea la azbest. O teorie ar fi ca azbestul din bronhii pastreaza anumite substante cancerigene din fumul de tutun astfel incat iritatiile locale chimice si mecanice interactioneaza si persista. Cancerul care se manifesta ulterior apare de obicei la nivelul bronhiilor, fiind denumit din aceasta cauza cancer bronsic.

O alta forma de tumoare maligna asociata cu expunerea la azbest este asa numitul mezoteliom care se manifesta la nivelul pleurei si peritoneului. Perioada dintre expunere si primul semn de tumoare poate fi foarte indelungata.