Va doare sufletul?

Va doare sufletul?

Redactia

Va doare sufletul? . Vindecati-l cu flori! . Nu e vorba de flori uscate, oparite si transformate in ceai, . ci de florile vii ale verii, al caror parfum narcotizeaza universul. . Leac gratuit pentru bucurie. Despre sufletul florilor se vorbeste doar in povesti si in credintele populare, desi el exista Despre sufletul florilor se vorbeste doar in povesti si in credintele populare, desi el exista cu adevarat. In satele noastre de munte, ferite din drumul civilizatiei, taranii mai cred si astazi ca plantele sunt fapturi in care Dumnezeu a pus picaturi de eternitate, la fel ca si-n om. Asa se si explica de ce, atunci cand aduna flori si ierburi de leac, culegatorii cer iertare ca le curma viata. Un gest de mare emotie si tandrete, care arata ca inaintasii nostri, mai putin scoliti decat noi, erau cu mult mai aproape de marile taine ale existentei, care azi s-au pierdut. Sufletul florilor e una din ele.
Un mister pe care inceputul de vara ne indeamna sa-l cercetam, sa-l intelegem si - mai presus decat toate - sa-l folosim. Nu e prea greu! Totul este sa va apropiati de natura, de exploziile florale, care in iunie se afla la apogeu. Duceti-va la o margine de padure, strajuita de salcami si de soci infloriti, inspirati adanc parfumul primelor flori de tei, lasati-va narcotizati de mireasma tufelor albe de iasomie. Imbatati de atatea parfumuri, veti crede ca ati gasit drumul spre paradis, dar 'minunea' e ceva mai departe. O veti afla in clipa cand veti incerca sa deosebiti fiecare mireasma in parte - cea dulce de cea amaruie, cea blanda de cea salbatica -, cand veti intelege ca parfumul unei flori deschise spre soare exprima o stare de bucurie, de implinire, de preaplin sufletesc. Mireasma florilor exprima emotie. Poate parea absurd, dar cercetarile ultime din domeniul biologiei au stabilit sa fiecare mireasma de floare codifica pentru creierul nostru un sentiment: teiul transmite mesajul unei iubiri implinite, iasomia - speranta, salcamul - liniste si impacare etc. Asa putem sa ne explicam de ce in prima luna de vara ne simtim totdeauna mai veseli, mai senini, mai usori. In trecut, vindecatoarele populare cunosteau foarte bine aceste lucruri, stiau ca florile de leac trebuie culese inainte de Sanziene, in perioada lor de maxima vitalitate si energie, de preaplin tamaduitor. Flori de leac pentru trup, dar mai ales pentru suflet, cea mai grea vindecabila parte a intregului omenesc. Astazi, ceea ce babele doftoroaie obtineau cu flori si descantece a fost dovedit in laborator. Leacurile 'vrajitoresti' se bazau pe niste mecanisme neuro-endocrine precise, pe feromonii din plante (substante cu rol de transmitere de informatii), pe receptorii olfactivi care au legatura cu anumite zone din creier, ce recepteaza informatia fara a o filtra la nivel constient, dar care activeaza subconstientul, zona miraculoasa din care vin raul si binele. Dar sa facem un pas inainte, pentru a afla cum sufletul florilor poate vindeca sufletul omenesc.

Leacuri cu flori pentru trup
Aromatizarea directa
Cel mai simplu si direct putem beneficia de miresmele tamaduitoare ale verii plimbandu-ne prin locurile cu copaci infloriti. O ora de plimbare printr-o padure cu salcami sau cu tei infloriti, o excursie printr-un crang cu soc, o jumatate de ora de odihna in preajma unei tufe de iasomie - sunt procedee extrem de simple de a intra in contact cu substantele odorizante vindecatoare pe care aceste flori le emana incontinuu. Acasa, ne putem pune la uscat, intr-un colt al camerei in care dormim, florile alese, care vor umple cu mireasma lor multe zile la rand incaperea, exercitandu-si efectele terapeutice.
In fine, in medicina populara romaneasca se recomanda punerea sub perna sau in apropierea capului in timpul somnului a unui saculet de panza cu florile uscate alese, a caror mireasma o vom inhala in timp ce dormim.
Baile
Baile cu extracte de flori actioneaza pe doua cai: prin preluarea principiilor active direct la nivelul pielii si prin inhalarea vaporilor odorizanti ai plantei alese. Modul de pregatire al acestei bai este simplu: trei-patru maini de flori uscate se pun la macerat in doi litri de apa, vreme de 3-4 ore, dupa care se filtreaza. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca doi litri de apa. Dupa fierbere, infuzia se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza, solutia rezultata combinandu-se cu maceratul obtinut anterior. Extractul rezultat va fi adaugat in apa din cada, care va avea o temperatura de aproximativ 39 de grade Celsius. O baie va dura douazeci-treizeci de minute, saptamanal fiind facute doua, maximum trei bai cu extracte de flori.
Maceratul
Se obtine din doua lingurite de planta, care vor fi puse intr-un pahar (200 ml) cu apa de izvor sau plata si vor fi lasate sa se macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul obtinut se va bea pe stomacul gol, trecandu-l pe sub limba si savurand aroma fiecarei inghitituri. Aceasta metoda este foarte eficienta, pentru ca beneficiem deopotriva de actiunea olfactiva a plantei si de principiile active care vor fi asimilate pe cale interna de catre organism si-si vor exercita efectele asupra sistemului nervos si endocrin.
Extractele in miere
Se obtin numai din flori proaspete, care se vor toca marunt, se vor amesteca in proportia de 1:3 cu miere (o lingurita de planta la trei lingurite de miere) si se vor pune intr-un borcan cu capac, in care amestecul va sta vreme de macar trei saptamani. Dupa trecerea acestei perioade de timp, se va obtine un fel de dulceata, extrem de parfumata, care conserva proprietatile odorizante si bioenergetice ale plantei. Se administreaza 1-2 lingurite din acest remediu de 3-4 ori pe zi.

Leacuri cu flori pentru suflet

Salcamul
Florile sale au un parfum dulce, sunt extrem de bogate in nectar (sunt printre principalele surse de miere) si au asupra psihicului un efect linistitor. Sunt frecvent folosite pentru tratarea bolilor psihosomatice, adica boli ale corpului care apar ca o consecinta directa a tensiunilor sufletesti si care se vindeca atunci cand cauza psihologica a fost eliminata. Florile de salcam sunt eficiente mai ales in tratamentele pe termen lung, intrucat efectele de armonizare, de 'reconstructie' psihica pe care le induc apar gradat si sunt stabile. Iata cateva din recomandarile lor:
.Manie, iritabilitate psihica - se recomanda aromatizarile cu flori de salcam, care vor fi puse in camera de odihna, plimbarile in padurile inflorite de salcam (pe care le intalnim adesea la marginile marilor orase). Inhalarea repetata a parfumului florilor de salcam are efecte calmante, usor sedative.
.Epuizare nervoasa si intelectuala, stari usoare de anxietate - se recomanda consumarea de flori de salcam macerate in miere (dupa reteta de mai sus), cate 6 lingurite pe zi.
.Stari conflictuale frecvente, tendinta spre criticism exagerat - se bea zilnic in loc de apa macerat la rece de salcam, obtinut dupa metoda de mai sus. Poate parea greu de crezut pentru sceptici, dar acest preparat are efecte reale de imbunatatire a comportamentului, reducand agresivitatea, compensand anumite probleme afective. Se fac cure de 21 de zile, timp in care se consuma incontinuu maceratul de salcam in locul apei de baut.
. Printre bolile psihosomatice care raspund foarte bine la tratamentele cu flori de salcam, folosite intern sub forma de macerat si extern sub forma de bai, mentionam: gastrita hiperacida care apare pe fondul nervozitatii, eruptiile herpetice declansate de stari de suparare intensa, bulimia si tulburarile de apetit generate de o stare de gol afectiv, de o lipsa de 'hrana sufleteasca'.

Socul
In medicina populara si mai ales in cea magica, socul are un rol cu totul aparte. Se spunea ca florile sale 'au leac' numai atunci cand sunt culese de un om smerit si cu inima buna. Altfel, ele capata un miros neplacut, isi schimba culoarea spre un maroniu inchis si pot face mai mult rau decat bine. Tot despre soc se spunea ca are calitatea de a spala toate gandurile si simtamintele rele, lasand sufletul curat si usor. Celebra socata, preparata prin fermentarea florilor de soc in apa cu miere, nu era doar o bautura aperitiva si tonica digestiva, ci si o licoare rituala, care facuta si administrata intr-un anumit fel, lua cu mana o multime de boli. Cel putin la nivel fizic, aceste cunostinte de medicina magica au un corespondent exact, florile de soc 'spaland', intr-adevar, organismul de toxine prin efectul lor diuretic, diaforetic si depurativ. In ceea ce priveste actiunea tonica a florilor de soc asupra sistemului nervos, ea este validata partial de medicina moderna, care nu poate insa preciza exact mecanismele prin care ea are loc.
Reteta de preparare a socatei: cincisprezece-douazeci de inflorescente de soc se pun intr-un litru de apa, dupa care se adauga trei-patru linguri de miere si o jumatate de lingurita de drojdie. Se acopera borcanul si se lasa continutul la macerat vreme de 5-7 zile (nu mai mult, pentru ca preparatul sa nu devina alcoolic), dupa care se filtreaza. Se consuma 2-3 pahare pe zi, de regula inainte de masa. Iata cateva indicatii:
.Astenie, surmenaj nervos - se face o cura de doua saptamani, timp in care se bea un litru de socata zilnic, in locul apei de baut. Pe cat posibil, acest tratament va fi asociat cu regim alimentar lacto-vegetarian, cu un program de viata mai relaxat, din care sa nu lipseasca plimbarile in natura facute in fiecare zi.
.Depresie aparuta pe fondul stresului si al refularii emotiilor - se va tine un regim de purificare deopotriva fizica si psihica, in care se va consuma cate un pahar de socata inainte de fiecare masa, se vor consuma numai alimente naturale vegetariene, se vor evita orice stimuli alimentari, vizuali ori auditivi nocivi. Aceasta aparent banala bautura de soc are efecte purificatoare foarte puternice, care nu vor intarzia sa-si faca efectul atunci cand tratamentul cu ea este corelat cu un regim de viata corespunzator.
.Impotenta psihica - se va consuma socata fermentata cateva zile mai mult, asa incat sa aiba o foarte slaba componenta alcoolica. In mod curios, aceasta bautura, desi este foarte saraca in alcool, are efecte euforizante puternice, care ajuta la trecerea peste inhibitiile si blocajele psihice. In medicina populara era folosita nu doar pentru efectele sale de eliberare a energiei erotice (care sunt o componenta secundara), ci si pentru depasirea altor blocaje, cum ar fi teama de a relationa cu cei din jur, lipsa comunicativitatii etc.

Teiul
Despre efectele teiului asupra sufletului putem afla din poezia eminesciana mai mult decat din zeci de studii etnofarmacologice. Nicaieri nu vom gasi mai bine nuantate si exprimate sentimentele benefice pe care florile acestuia le induc. De altfel, genialul Eminescu nu se sfia sa spuna despre tei ca este sfant, pacea, linistea, echilibrul pe care aceasta planta magica i le induceau purtand pecetea unui dar al divinitatii. Sa vedem in continuare cateva aplicatii ale florilor de tei in terapia sufletului:
.Insomnie - se recomanda punerea catorva ramuri inflorite de tei in camera de culcare ori chiar folosirea unei pernite umplute cu flori de tei in timpul somnului. Suplimentar, inainte de culcare se iau doua lingurite de flori de tei macerate in miere, preparate dupa reteta data la inceputul acestui articol.
.Somn agitat la copii - seara se fac bai cu extract de flori de tei, care au calitatea de a reduce nervozitatea, de a da un somn linistit si foarte odihnitor. Aceste aplicatii externe cu flori de tei au intre altele calitatea de a reduce agresivitatea, comportamentele sfidatoare care apar uneori la copii. Un element foarte interesant: multi oameni care au facut in copilarie aceste bai cu flori de tei si-au amintit ulterior ca in perioada respectiva visau frecvent fiinte care le induceau o stare de fericire diafana, fiinte pe care le asimilau unor zane sau ingeri.
.Hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala - se consuma zilnic macerat de tei, minimum trei cani. Principiile active ale teiului calmeaza psihicul, reduc nervozitatea, actioneaza in sensul echilibrarii hormonale, avand si usoare efecte anafrodisiace.
.Tendinta de suprasolicitare - florile de tei macerate in miere sunt un sustinator de efort cu efecte foarte interesante. Spre deosebire de tonicele obisnuite, acest remediu vegetal ajuta la o echilibrare a activitatii nervoase, reducand tendinta spre hiperactivitate si ajutand la o dozare judicioasa a eforturilor. Administrarea a doua lingurite, de cate 3-4 patru ori pe zi, din acest preparat este foarte utila persoanelor care tind sa munceasca fizic sau intelectual peste posibilitati.

Antecedentele eredocolaterale, cu alte cuvinte informatiile despre sanatatea si bolile parintilor, bunicilor, stramosilor, copiilor si rudelor apropiate, incheie interogatoriul. Longevitatea parintilor si a stramosilor - expresie a unei bune functionari a organismului - se transmite de obicei si la descendenti. Unele boli - hemofilia, icterul hemolitic - apar frecvent la mai multe generatii, altele, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza pot aparea cu mai multa probabilitate la urmasii celor care au suferit de aceste boli. Nu trebuie sa se uite insa ca in bolile ereditare se transmite predispozitia, nu boala, iar zestrea genetica poate fi modificata sub influenta conditiilor de mediu.

3. METODE FIZICE DE EXAMINARE

in cadrul examenului general al bolnavului, pentru obtinerea informatiilor necesare precizarii starii prezente, se folosesc metode de investigatie clasica (metode fizice): inspectia, palparea, percutia si auscultatia. Aceste metode, ca dealtfel intregul examen al bolnavului, sunt practici efectuate de catre medic, dar nu trebuie sa fie straine asistentei medicale, chiar daca aceasta nu e chemata sa inlocuiasca pe medic, ci cel mult sa-l se-cundeze. Un principiu fundamental este acela conform caruia un bun auxiliar e numai acela care intelege bine actiunile la care participa.

inainte de inceperea examenului, bolnavul trebuie pregatit psihic; este necesar sa i se asigure o liniste absoluta, un climat calm. Aici intervine rolul direct al asistentei medicale, care dealtfel trebuie sa asiste la examen, cu exceptia situatiilor in care, pentru realizarea unui climat de liniste, prezenta sa nu e oportuna.

Inspectia trebuie efectuata la lumina suficienta si naturala (la lumina artificiala pot fi ignorate coloratiile: galbena a ictericilor, palida a anemicilor, cianotica a cardiacilor). Inspectia trebuie sa cuprinda intreg corpul, bolnavul fiind dezbracat. in ordine se examineaza:

- Atitudinea, adica pozitia bolnavului in pat. Unele atitudini pot sugera diagnosticul. Astfel, ortopneea (pozitia sezanda) se intalneste in insuficienta cardiaca, decubitul lateral stang sau drept (pozitia culcata pe o parte) in bolile pleuropulmonare unilaterale, pozitia genu-pectorala (ghemuit, cu genunchii la piept) in ulcerul gastroduodenal etc.

Fizionomia, adica faciesul bolnavului, furnizeaza importante elemente. in hiperti-roidism, figura exprima spaima, privirea e vie, ochii sunt exoftalmici; in mixedem (hipo-tiroidism), fata e rotunda, umflata, ceroasa, buzele umflate.

- Starea de constienta si psihicul bolnavului: in unele boli grave infectioase (febra tifoida, pneumonie etc.), in stari toxice grave (uremie, insuficienta hepatica, coma diabetica, intoxicatii diverse etc.), bolnavii pot prezenta delir (idei false, fara substrat real), halucinatii (perceptii vizuale sau auditive fara obiecte), somnolenta (stare de indiferenta, raspunzand numai la excitatii), coma (pierdere a constientei, cu conservarea functiilor vegetative: circulatie, respiratie).

- Starea de nutritie poate furniza relatii importante. Bolnavii pot fi obezi, cu dezvoltarea excesiva a tesutului celuloadipos subcutanat, subnutriti, emaciati sau casectici, cand tesutul adipos a disparut, iar musculatura se atrofiaza. La starea de casexie se ajunge in boli grave prelungite: cancer, tuberculoza, boala Basedow (hipertiroidism) etc. Pentru a aprecia starea de nutritie, bolnavii trebuie, obligatoriu, cantariti la internare si pe parcursul spitalizarii sau al tratamentului ambulatoriu. Se considera ca, in mod normal, un individ cantareste atatea kilograme cati centimetri are peste un metru.

Constitutia reprezinta totalitatea particularitatilor morfologice si functionale ale organismului, determinate de ereditate si de conditiile mediului extern. S-au facut numeroase clasificari ale tipurilor constitutionale, dar nu s-a ajuns la un punct de vedere unitar. Practica, desi incompleta, este clasificarea lui Cernorutki in functie de tonusul muscular: normostenic, hiperstenic, astenic.

Examenul tegumentelor ofera numeroase precizari diagnostice. Astfel pot aparea: modificari de culoare a. tegumentelor: paloare, in anemii si soc; roseata anormala, in boli febrile si unele intoxicatii (beladona); cianoza (coloratie albastra-violacee), in insuficienta cardiaca, in boli ale aparatului respirator etc.; icter (coloratie galbuie), in afectiuni hepatice; eruptii cutanate, in febrele eruptive (scarlatina, rujeola etc.); hemoragii cutanate (purpure), in diferite sindroame hemoragice; eruptiile purpurice nu dispar la presiune. Cand sunt mici, punctiforme se numesc petesii; cand sunt mai mari si au forma unor placi se numesc echimoze, iar cand acopera suprafete mari - sufuziuni sau hematoame; tulburari in circulatia cutanata, sub forma de circulatie colaterala (ciroza hepatica, compresiuni venoase etc.). Tulburarile trofice cutanate cele mai cunoscute sunt: gangrenele (mortificari ale pielii si ale tesuturilor subiacente) si escarele - gangrene profunde care apar in regiunile expuse presiunii indelungate (sacrata, fesiera si a calcaiului), prin imobilizarea la pat din cauza unor boli grave, mai ales cand igiena si ingrijirea lasa de dorit. Edemul reprezinta o infiltratie seroasa a pielii si a tesutului subcutanat. Cand lichidul interstitial creste mult, se colecteaza si in cavitatile seroase (pleura, pericard, peritoneu), ceea ce conduce la edemul generalizat, denumit si anasarca.

Pielea edematiata este intinsa, lucioasa si transparenta. Tesutul edematiat, apasat cu degetul, pastreaza urma acestuia. In edemele vechi, pielea se ingroasa, iar depresiunea produsa de apasarea degetului dispare.

Edemul rezlta dintr-o hiperhidratare extracelulara, care nu se exteriorizeaza, cand aceasta este discreta, decat prin cresterea bolnavului in greutate. Cand este mare, apare infiltrarea tesutului subcutanat.

Asistenta medicala trebuie sa urmareasca localizarea edemelor. La inceput, cand bolnavul sta mult in picioare, acestea apar la nivelul gambelor si pe fata interna a tibiei, iar cand este culcat, pe regiunea lombara si pe fata interna a coapselor.

Rolul ei este sa cantareasca bolnavul, sa masoare urinile din 24 de ore sa controleze cum reactioneaza edemele la medicamentele administrate, sa impuna respectarea regimului. Dintre metodele fizice de examinare, inspectia ofera asistentei medicale cele mai mari posibilitati de a-si valorifica cunostintele, de a-si verifica spiritul de observatie.

Palparea este o metoda de explorare clinica pe cat de veche, pe atat de valoroasa. Bolnavul trebuie dezbracat, palparea prin imbrac