Propaganda si imagine in relatiile internationale

PROPAGANDA SI IMAGINE IN RELATIILE INTERNAtIONALE

Propaganda presupune o actiune ce nu trebuie perceputa automat

ca reprezentand un raport obiectiv. in fapt, discutam despre abordarea

unei probleme sau a unei problematici prin utilizarea selectiva a unor

pachete de informatii, date sau evenimente. Spre deosebire de

informatie, propaganda poate fi considerata drept un tip de mesaj prin

care se urmareste manipularea unui public-tinta.

La origine, termenul propaganda provine din limba latina si poate

fi tradus prin lucruri ce trebuie propagate. Desi este utilizat din

Antichitate, abia in Evul Mediu apare primul organism 'oficial' al carui

scop principal este unul propagandistic. Ne referim la initiativa papei

Grigore XV (1554 - 1623), care a fost titularul scaunului pontifical intre

1621 si 1623, fiind ultimul suveran pontif ales prin aclamatii.

Papa a pus bazele, la 1622, Congregatiei pentru propagarea

credintei (Congregatio de Propaganda Fide), ulterior titulatura fiind

schimbata in Congregatia pentru evanghelizarea popoarelor.

Organismul era format din cardinali care trebuiau sa urmareasca si sa

indrume opera de raspandire a crestinismului de rit catolic prin

intermediul misionarilor in America Centrala si de Sud, precum si in

tari asiatice, intre care India, China si Japonia sunt cele mai

importante. De mentionat ca activitatea congregatiei continua

neintrerupt pana in zilele noastre.

intr-o lucrare publicata in 1988 (Manufacturing Consent: The

Political Economy of Mass-media), Edward Herman si Naom

Chomsky au lansat si sustinut teoria modelului propagandistic. Cei doi

au analizat lumea mass-media si au ajuns la concluzia, cu care suntem

de acord, ca datorita organizarii industriei media in corporatii, identic

cu alte sectoare economice, aceasta a inceput sa fie supusa acelorasi

reguli si presiuni carora este datoare sa le faca fata orice companie

multinationala.

Herman si Chomsky pornesc de la realitatea ca mass-media are

nevoie constanta de fluxuri de informatii necesare aprovizionarii

zilnice cu stiri. intr-un sistem economic industrializat, in care cererea

clientilor priveste noutati despre evenimente globale multiple, aceasta

sarcina poate fi indeplinita doar de sectorul corporatiilor care dispun

de resursele necesare. Pentru aceasta, promotorii de stiri, aici incluzand

si guvernele, ajuta mass-media, folosind mijloace diverse precum:

- crearea de facilitati;

- oferirea jurnalistilor de copii de pe discursurile oamenilor

politici in avans pentru a-si putea pregati interventiile in avanpremiera;

- programarea conferintelor de presa la ore care sa coincida cu

transmiterea fluxurilor principale de stiri;

- folosirea unui limbaj accesibil pentru redactarea comunicatelor

de presa;

- organizarea atenta a conferintelor de presa si a oportunitatilor

de imagine.

Herman si Chomsky isi testeaza teoria pe evenimente contemporane,

precum razboiul din Vietnam, afacerea Watergate, afacerea Irancontra

sau evenimentele din Nicaragua. Concluzia la care ajung este

una logica: 'Modelul propagandistic este probabil unul din cele mai

bine confirmate din domeniul stiintelor sociale.'

Astazi, propaganda este difuzata mai ales prin mijloacele oferite

de radio si televiziune, prin presa scrisa, dar si prin actiuni cu impact

mediatic, cum sunt colocviile, seminariile, sesiunile stiintifice sau

dezbaterile. Putem vorbi despre existenta unei actiuni propagandistice

tipice pentru perioadele de razboi, dupa cum latura religioasa este bine

reprezentata. Totusi, putem vorbi despre existenta a trei tipuri majore

de propaganda:

- propaganda alba - atunci cand informatiile provin din surse de

incredere ce pot fi verificate;

- propaganda neagra - atunci cand informatiile provin de la o sursa

falsa, care sustine insa contrariul, pentru 'intoxicarea' oponentului;

- propaganda cenusie - in acest caz, informatia nu poate fi verificata

intrucat nu se cunoaste si deci nici identifica sursa sau autorul.

Obiectivele unei actiuni de propaganda pot fi generale sau

specifice. De multe ori, receptorul - tinta actiunii propagandistice - o

poate percepe sau asocia cu falsul sau interpretarea tendentioasa. De

aceea, este foarte importanta alegerea tintei. De asemenea, specialistii

au identificat o tipologie de generare a propagandei din care retinem

doar 'tehnicile' cel mai frecvent utilizate:

- Ad hominem, ceea ce semnifica atacarea oponentului;

- Apelul la autoritate, respectiv citarea unei persoane proeminente

in sprijinul propriilor afirmatii;

- Apelul la frica, cazul tipic fiind propaganda nazista

instrumentata de Joseph Goebbels;

- Apelul la prejudiciu, adica folosirea unor fraze de genul 'veti

fi de acord ca o persoana rezonabila trebuie sa consimta la ',

- Argumentum ad nauseam, tradus prin tehnica folosirii unor

repetitii obositoare,

- Bandwagon este apelul la victoria inevitabila sau chemarea de

a te alatura multimii;

- Contrastul alb-negru, utilizat atunci cand se doreste

prezentarea a doar doua optiuni, ceea ce pune tinta in postura de a

reactiona pe principiul esti cu mine sau cu dusmanii mei;

Document online: Momentul mentionarii romanilor in izvoarele externe Document online: Rasism Și naȚionalism in europa centrala

- Omul de bun simt - implica prezentarea propriilor ipoteze ca

fiind de bun simt, cele mai rationale si logice;

- Demonizarea inamicului;

- Euforia - se bazeaza pe folosirea unui eveniment care poate

genera bucurie, fericire, o stare de satisfactie;

- Falsificarea informatiei;

- Fluturarea steagului, adica apelul la sentimentele patriotice;

- Folosirea unor generalitati, precum cele din lozinci care nu

spun nimic, reluand doar platitudini;

- Supersimplificarea, respectiv folosirea unor generalitati

extrem de simple pentru discutarea oricaror probleme;

- Citarea in afara contextului;

- Rationamentul;

- Red herring - presupune prezentarea unor date in mod voit ca

fiind false pentru ca, ulterior, sa poti sustine propriile informatii si teorii;

- Sloganul este o fraza scurta, dar de impact, utilizata mai ales

in propaganda politica (de exemplu, Ceausescu si Poporul sau

Mussolini are intotdeauna dreptate).

Daca o natiune este agresata informational si nu reuseste sa

sesizeze obiectivele agresiunii, ea poate ajunge in situatia de a nu-si

mai exercita valentele gestionare, iar procesele decizionale publice pot

fi orientate in detrimentul natiunii si in favoarea agresorului, dupa cum

observa cu temei analistul Francisc Toba. Este un adevar valabil

astazi, dar derivat din rolul rezervat propagandei de-a lungul istoriei.

Fara a face o trecere in revista ce poate incepe cu regii Persiei

sau cu faraonii egipteni, vom nota doar cresterea rolului acestui

fenomen in secolul XX, in care au excelat cel putin trei modele

propagandistice:

A. Modelul nazist

Acest model a fost dezvoltat in timpul celui de-al treilea Reich,

respectiv perioada in care Germania a fost condusa de Adolf Hitler,

1933 - 1945. Propaganda nazista isi trage simbolistica din Antichitate,

inclusiv stema reprezentata prin svastica (crucea incarligata) si salutul

Heil. Nazismul si-a fixat principala tinta in populatia evreiasca,

folosind nu doar amenintari verbale, ci si o intreaga legislatie. Potrivit

legilor de la Nûrnberg, adoptate la 15 septembrie 1935, evreii pierdeau

dreptul la cetatenie, iar prin legea pentru protectia sangelui si a

onoarei germane, relatiile sexuale si casatoria dintre arieni si evrei

erau interzise.

Propaganda nazista a manipulat opinia publica germana in

legatura cu rolul jucat de populatia evreiasca la finele primului razboi

mondial, sustinand ideea potrivit careia armata germana a pierdut

datorita 'cutitului infipt pe la spate' de revolutia socialista pusa la cale

de cercurile iudaice. Ajuns la putere, Hitler nu va ezita sa aplice

solutia finala, utilizand in acest scop lagarele de concentrare si

ghettourile. De fapt, liderii noii Germanii doreau sa obtina spatiul vital

necesar 'rasei superioare ariene', prin extinderea teritoriala spre

rasarit. Sloganul Un Reich, un popor, un fûhrer exprima fidel crezul

unui regim totalitar.

Propaganda nazista s-a manifestat atat prin utilizarea presei si a

radioului, in scopul propagarii ideilor hitleriste, cat si prin mari

intruniri publice, prilej pentru adularea conducatorului. Nu era pierdut

niciun moment pentru afisarea maretiei noii puteri, inclusiv prin

impresionante parade militare. De asemenea, organizarea Olimpiadei de

la Berlin din 1936 a fost un bun prilej pentru propaganda nazista de a

arata lumii fata Germaniei care urma sa domine lumea pentru 'o mie de

ani'. Din pacate pentru Hitler, el a primit o puternica lovitura tocmai

pentru teoria draga lui a 'superioritatii rasei ariene' chiar in timpul

Jocurilor, datorita victoriilor in serie inregistrate de atletul american de

culoare Jesse Owens, devenit simbolul Olimpiadei berlineze.

Oamenii dirijati de Goebbels aveau grija sa transmita mesaje

permanente prin care sa prezinte Germania nazista ca un luptator

pregatit sa faca fata amenintarilor interne si internationale. La acest

capitol erau adaugate alte teme legate, in principal, de 'maretia

germana' in cultura, stiinta si mai ales in domeniul militar.

Dupa dezastrul Wehrmachtului de la Stalingrad, cu incepere din

februarie 1943 se va manifesta o noua tema majora pentru propaganda

hitlerista. De aceasta data, Germania era prezentata ca 'aparatoare a

valorilor civilizatiei occidentale' in fata iminentei invazii a 'hoardelor

bolsevice'.

B. Modelul comunist

Modelul clasic al propagandei comuniste a fost dezvoltat in

Uniunea Sovietica. De aceasta data, totul se petrecea in numele

poporului si al victoriei revolutiei proletare mondiale. O caracteristica

este reprezentata de cultul personalitatii conducatorului, modelul

princeps fiind Stalin. Toate realizarile societatii erau puse pe seama

geniului conducator al liderului, cel caruia ii erau inchinate ode de

glorificare si pentru care erau organizate imense spectacole omagiale.

Un rol important revenea creatorilor din toate domeniile, cinematografie,

radio si televiziune, literatura, teatru si opera, care aveau

misiunea 'patriotica' de a reflecta 'marile succese ale socialismului'.

De asemenea, oamenii de stiinta aveau misiunea sa lupte pentru

a demonstra superioritatea sistemului in fata capitalismului

'decadent'. Un loc aparte revenea domeniului stiintelor sociale,

filozofii fiind nevoiti sa gaseasca fundamentele teoretice ale

socialismului stiintific, in timp ce istoricii trebuia sa rescrie trecutul

prin prisma principiului 'luptei de clasa'.

O particularitate o are propaganda din timpul razboiului cu

Germania, 1941 - 1945. De aceasta data, Stalin a decis sa puna

accentul pe adevarate sentimente patriotice, trecand in plan secund

mesajele doctrinare. Mai ales la inceput va fi din plin exploatata

imaginea Mamei Rusia, care isi chema fiii sa o apere in fata invaziei

hitleriste.

C. Modelul razboiului rece

Este un produs al conflictului dintre cele doua blocuri opuse

ideologic, care a dominat relatiile internationale peste 40 de ani.

Temele majore ale modelului sunt legate de cursa spatiala, bomba

atomica, teoria dominoului, zidul Berlinului sau criza rachetelor

cubaneze, pentru a ne opri doar la o scurta selectie. in Statele Unite

au fost folosite mijloacele cu cel mai mare grad de impact, pornind de

la filmele produse la Hollywood si trecand prin literatura, afise si alte

forme ale propagandei.

Un efect al razboiului rece in Statele Unite a fost McCarthysmul,

echivalentul goanei dupa vrajitoare din epoca medievala. Oricat de

absurd pare astazi, acest fenomen a produs efecte deosebite in epoca,

numarul persoanelor afectate fiind destul de mare, intre acestea

numarandu-se suficiente personalitati ale diverselor domenii ale vietii

publice americane. in fapt, senatorul McCarthy nu a facut decat sa

exploateze sentimentele anticomuniste din societatea de peste Ocean

in prima faza a razboiului rece.

Administratia americana a folosit din plin serviciile secrete

pentru a creste randamentul actului propagandistic. in acest sens, trebuie

subliniat rolul jucat de posturile de radio Europa Libera, Vocea

Americii sau Radio Libertatea. De asemenea, opera lui George Orwell,

in special Ferma animalelor, s-a constituit intr-un excelent material

utilizat pentru a critica sistemul sovietic, desi numele Uniunii Sovietice

nu aparea in aceasta alegorie in care eroii nu erau oameni, ci animale.

in partea opusa, Uniunea Sovietica va folosi intregul arsenal

propagandistic al statului, folosind aceleasi mijloace precum rivalii

americani. Accentul cadea insa pe dorinta de pace a puterii sovietice,

prezentata in opozitie cu 'imperialismul american'.

Succesele inregistrate de cei doi competitori, mai ales in cursa

spatiala si cea nucleara, au reprezentat elemente de baza pentru

creatorii de propaganda. Prima bomba atomica sau cu hidrogen,

primul om in spatiu sau primul astronaut care paseste pe un alt corp

ceresc sunt teme principale in ambele tabere.

Pe acelasi palier se afla imaginea, care presupune utilizarea unei

tipologii continand mesaje si idei. Eficienta mesajului transmis prin

imagine creste daca este simplu, emotional, credibil si intereseaza

receptorul (sau receptorii). Este motivul pentru care propaganda este

indispensabila pentru succesul unei operatiuni de imagine. De

asemenea, merita adusa in discutie observatia potrivit careia in timpul

regimului comunist se putea trasa semnul egalitatii intre propaganda si

indoctrinare.

Aici trebuie reconsiderati si factorii de lobby, un exemplu, clasic

am putea spune, fiind cel al Clubului Dejunului de Marti. Este vorba

despre un grup coagulat in jurul secretarului de stat american din

perioada 1961 - 1969, care a coincis cu razboiul din Vietnam, Dean

Rusk (1909 - 1994). Lucrand cu doi presedinti democrati, John F.

Kennedy si Lyndon B. Johnson, Rusk a fost adeptul declarat al unei

pozitii de forta in relatiile cu statele comuniste, mergand chiar pana la

recomandarea utilizarii interventiei militare.

Desi intalnirile nu aveau loc neaparat martea, participarea

presedintelui Lyndon B. Johnson dadea o alta dimensiune 'modului

conversational' prin care acesta ajungea la decizia politica finala. Nu este

lipsit de interes sa mentionam ca, in prima faza a crizei cubaneze, Rusk a

fost favorabil folosirii imediate a fortei, dupa cum tot el s-a dovedit unul

din principalii adepti ai interventiei militare in Vietnam. Din acest motiv a

fost tinta multor atacuri din partea organizatiilor pacifiste.

Daca incercam sa identificam tipurile de mesaj, vom descoperi

cel putin patru categorii:

1) informatii;

2) produse culturale de masa;

3) folosirea tendentioasa a unor concepte;

4) informatii distorsionate sau lacunare prezentate astfel in mod

premeditat.

O actiune propagandistica in sfera politica este, de multe ori,

incheiata cu succes si prin prezentarea negativa a adversarului, fara a

mai fi nevoie sa sustii un program propriu coerent in fata electoratului,

pe parcursul unei campanii electorale. Este exemplul oferit de

celebrele alegeri de la 19 noiembrie 1946, falsificate de comunistii

romani pentru a masca masivul vot popular dat pentru opozitia

condusa de Iuliu Maniu. Activistii Partidului National taranesc, in special, dar si cei ai Partidului National Liberal au exploatat atat

dificultatile obiective cu care se confrunta societatea romaneasca

postbelica, dar si teama populara fata de regimul pe care sovieticii

incercau sa-l impuna Romaniei. Din acest motiv, au avut impact mare

in randul votantilor teme simple precum:

- colhozul;

- hrana la cazan;

- deportarea in Uniunea Sovietica;

- confiscarea proprietatilor;

- inlaturarea regelui;

- iminenta instaurare a unui regim bolsevic la Bucuresti.

Studierea stiintifica a fenomenului propagandei a fost deschisa

in 1928 de Edward Bernays (1891 - 1985), cel considerat a fi

'parintele relatiilor publice'. in acel an a fost tiparita lucrarea

Propaganda, intr-o editura newyorkeza, prilej pentru Bernays de a

sublinia ca manipularea stiintifica a publicului este un act necesar

pentru ca el preintampina haosul si conflictul in societate. Chiar din

primele pagini, autorul a tinut sa specifice faptul ca aceia care

manipuleaza mecanismul ascuns al propagandei constituie guvernul

din umbra care conduce cu adevarat statul.

Problematica lucrarii lui Bernays, care nu este una ce straluceste

prin volum, ci prin ascutimea observatiilor autorului, este pusa in

lumina prin insesi titlurile celor XI capitole:

1. Organizand haosul

2. Noua propaganda

3. Noii propagandisti

4. Psihologia relatiilor publice

5. Afacerile si publicul

6. Propaganda si conducerea politica

7. Activitatile financiare si propaganda

8. Propaganda in domeniul educatiei

9. Propaganda in serviciul social

10. Arta si stiinta

11. Mecanismele propagandei

Edward Bernays observa ca propaganda apare intr-o lume in

care puterea a trecut de la regi la multime, deci de la o minoritate la

majoritate. insa, el atrage atentia asupra unui mare pericol:

'Minoritatea a descoperit un puternic ajutor in actiunea de influentare

a majoritatii. Este posibil sa manipulezi gandirea maselor si acestea isi

vor irosi noua putere in directia dorita de tine. in structurile prezente

ale societatii (sa nu uitam ca aceste randuri au fost scrise la 1928 -

n.n.) aceasta practica este inevitabila.'

Concluzia lui Bernays este una optimista: 'Propaganda nu va

muri niciodata - omul inteligent trebuie sa realizeze ca propaganda

este un instrument modern prin care poate lupta pentru scopuri

productive si sa ajute la instaurarea ordinii in fata haosului.'

Aspectele teoretice ale fenomenului propagandistic au fost

dezvoltate si de filozoful si sociologul francez Jacques Ellul (1912 -

1994). Acesta este binecunoscut pentru teoria societatii tehnologice,

lansata in plin razboi rece, dezvoltata in lucrarea The Technological

Society, aparuta la Editura Knopf, in anul 1965.

Jacques Ellul a scris mai multe carti pe tema propagandei, intre

care amintim Propaganda. The Formation of Men`s Attitude, New

York, 1973, si Histoire de la propaganda, Paris, 1976.

Contributia lui Ellul este importanta daca avem in vedere faptul

ca el discuta fenomenul propagandistic in cadrul mai larg al societatii

tehnologice. Este prilejul de a face distinctia intre propaganda de

agitatie si propaganda integrata. Ultima era considerata necesara

societatii tehnologice in vederea dezvoltarii, fiind in acelasi timp utila

pentru scopurile acesteia.

Prin urmare, putem considera ca propaganda este un fenomen

important al sistemului international actual si ca exista premisele

necesare evolutiei si dezvoltarii sale.