Opinia publica din Romania si aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

Opinia publica din Romania si aderarea Romaniei la Uniunea Europeana

Se vorbeste mult despre integrare, aproape la orice nivel, aproape cu aceeasi pasiune ca si despre sportul rege.

Integrarea europeana a devenit, ca mai toate problemele noastre curente, o tema patetica: ne sperie si ne atrage, ne imparte in patrioti si tradatori . Este de inteles ca un subiect precum cel ce priveste destinele a milioane de romani si nu numai sa suscite interes. Uniunea Europeana s-a aratat, la randul ei, interesata de un dialog acordand sume nu tocmai neglijabile unor programe menite sa informeze sau sa nasca un dialog intre cetateni si societatea civila, politicieni, administratie si uniune. Eficienta cheltuirii banului public european ramane cel putin la fel de discutabila ca si restul cheltuielilor promovate de guvernarile post-decembriste. De astfel, este greu de apreciat la aceasta ora daca autoritatile romane au invatat ceva despre costurile si efectele integrarii prin prisma problemelor ridicate de ultimul val al extinderii spre Europa Centrala.

Este evident ca pentru o societate cvasinemultumita de istoria ei recenta, de nivelul de trai sau de directia spre care merge tara, discursul proeuropean al partidelor politice a fost menit sa atraga, sa distraga atentia si, de ce nu, sa regrupeze tendinte si orientari sociale. Imposibilitatea desprinderii de "hei-rup-ul anilor 80" a facut ca si aceasta campanie de informare sa semene mai degraba cu anunturile triumfaliste de dinainte de 1990. Politicienii romani, transformati din membrii de partid cu carnete rosii in guvernanti ai unei tari, au crezut probabil, ca este suficient sa repeti pe la televiziunea publica numele institutiilor Europene sau cel al programelor de finantare.

Subiectul a fost dezvoltat la diferite niveluri de "ostirea" mai tanara de organizatiile de tineret ale partidelor, care au repetat greseala seniorilor. Alegatorii s-au vazut bombardati, pe langa brosurile cu "realizarile marete" sau cele cu tepe si coruptie si cu informatii privind finantarile europene. Numai ca era ignorata o realitate cruda: romanii mai aveau nevoie si de partea proprie in aceste proiecte si mai ales de priceperea de a le scrie. Un lucru anevoios, asa cum s-a dovedit in toti acesti ani, pentru o tara care supravietuieste datorita capsunilor spaniole, pentru o tara in care cetateanul inca este umilit de institutiile statului sau in care justitia tine cont mai degraba de amicitii politice sau bani decat de litera si sprijinul legii.

Familiarizarea cu pulsul european este extrem de necesara, dar nu suficienta. Lipsa de interes in prezentarea greutatilor inerente acestui proces, crearea unui orizont fals de asteptare se vor razbuna cu siguranta, iar victimele vor fi, nu politicienii, ci cetatenii simplii si mediul de afaceri. Exemplul Ungariei sau al Poloniei ar fi trebuit sa spuna multe lucruri guvernantilor, insa acestia par mai degraba preocupati de razboaiele personale sau miza unor castiguri legate de detinerea puterii.

Autoritatile romane s-au multumit sa dea vina pe integrare atunci cand a venit vorba de scumpiri sau sa lase impresia unei cresteri a standardului de viata o data cu intrarea noastra in Uniune. Din pacate pentru noi acestea sunt doua lucruri la fel de false. Cresterea standardului de viata va fi un proces de lunga durata, ingreunat nu doar de realitatile economice si mentalitatile comune romanilor, ci si de o evolutie de multe ori impredictibila a sistemului economic mondial, a intereselor continentale sau a evenimentelor politice ale unei lumi ce trebuie sa depaseasca diverse crize. Cresterea ca proces pare legata acum de adoptarea unor standarde , omniprezente in discutiile din spatiul public. Daca vorbim despre scumpiri, ele par a fi sportul preferat de orice guvernare, prost motivate prin textul de genul "asa ne-a cerut FMI, Banca Mondiala sau Uniunea Europeana". Lipsa raspunsului civic la neputinta sau ignoranta autoritatilor insa este cea care ar trebuie sa ne ingrijoreze, cea care ne distanteaza de Uniune si, in cele din urma, cea care nu ne va usura drumul catre bunastare.

In acest moment, practic nu mai este timp pentru a-i pregati pe romani pentru procesul care a inceput deja. Exista o realitate cruda, demonstrata de studiile sociologice, privind integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Vom folosi datele relevate pe cele doua medii, urban, respectiv rural, punand accent pe zona IMM pentru mediul urban. Alegerea nu este intamplatoare, Ungaria resimtind costuri si efecte negative in sectorul IMM, sector care a fost prezentat in Romania, nu de putine ori, drept solutie salvatoare la prabusirea colosilor industriali sau la ineficienta guvernamentala in zona economica.

Un alt studiu, realizat de aceasta data in 2004, privind gradul de pregatire al firmelor din tarile candidate pentru procesul de integrare europeana, releva urmatoarele aspecte: companiile romanesti sunt entuziaste cu privire la integrare desi procentul a mai scazut fata de 2003: 92% din companiile romanesti sustin integrare, procentaj situat cu 3% peste media fostelor tari candidate, dar cu 5% mai putin fata de procentajul de 97% obtinut in 2003 in Romania.

Companiile romanesti par sa fie cele mai optimiste dintre toate tarile cuprinse in studiu cu privire la perspectivele de afaceri, desi procentul a mai scazut fata de 2003: 78% dintre cei chestionati s-au decalat optimisti sau foarte optimisti (87% in 2003. o medie de 60% in fostele tari candidate in 2004), in timp ce 12% par a fi pesimisti sau foarte pesimisti .

Cele mai importante efecte anticipate ale integrarii de catre companiile chestionate raman: cresterea concurentei (cresterea acerba a concurentei pe piata interna locala), urmata de accesul mai facil pe pietele Uniunii Europene, reducerea coruptiei (practici de a face mai transparente pe piata nationala) si cresterea investitiilor straine directe. 56% dintre cei chestionati in Romania considera ca se vor adapta la Piata Unica prin mijloace proprii (o medie de 42%), in timp ce 25%cauta un partener strategic (fata de o medie de 21% in fostele tari candidate) ti 13% dintre companii nu isi vor schimba strategia din cauza integrarii.

Cele mai importante nevoi de informare ale firmelor romanesti se refera la informatiile privind legislatia europeana si stadiul sau de implementare, accesul la surse de informare ale Uniunii europene si informatii despre programele comunitare accesibile.

Informatiile privind mediul de afaceri din Uniunea Europeana sunt de asemenea importante pentru firmele care functioneaza deja pe piata unica europeana. In toate firmele, indiferent de marimea lor persista inca o lipsa a unei pregatiri sistematice pentru momentul aderarii (1 mai 2004 pentru cele 10 candidate si in 2007 sau 2008 pentru Romania si Bulgaria).

Pentru firmele mari este necesara o planificare complexa a adaptarii afacerii la noile exigente, de aceea ele se afla intr-un stadiu mai avansat de pregatire decat IMM-urile, dar sunt si pesimiste in legatura cu posibilitatea de a termina la timp toate procesele de pregatire inaintea aderarii.

Referat: Ortodoxia ca religie de stat si autointelegerea puterii Referat: Etapele istorice ale imperiului Bizantin - istoria Bizantului

Analize de data recenta indicau faptul ca daca Romania ar fi primita acum in randul membrilor UE, 85 % dintre firmele romanesti nu ar rezista presiunilor concurentei si ar disparea de pe piata . In acelasi timp sondajele efectuate in ultimii 4 ani de catre sistemul cameral prin Camera de Comert si Industria Romaniei si a municipiului Bucuresti (CCIRB), in colaborare cu "Eurochambres" au relevat faptul ca firmele romanesti se numara printre cele mai entuziaste in ceea ce priveste aderarea la uniunea europeana, intr-un procent de peste 90% ceea ce reprezinta cel mai mare nivel atins pe ansamblul tarilor foste si actual candidate.

Este greu de crezut, ca urmare a acestor date, ca procesul de integrare va fi unul usor sau ca va produce satisfactie, din moment ce pana in si segmentul uman, si cel cu putere economica sunt insuficient de formate sau racordate la nevoile si exigentele integrarii. Este la fel de adevarat ca de la data colectarii acestor informatii a trecut ceva timp,insa, cu cateva luni inaintea aderarii, datele Eurobarometrului arata ca increderea romanilor in institutiile si valorile europene a scazut, dar principalele probleme ale Romaniei (situatia economica, preturile in crestere si somajul ) au ramas neschimbate.

Increderea romanilor in UE a scazut la 64%, fata de 74% in toamna lui 2004 si 68% in primavara lui 2005.56% se declara nemultumiti de prezent, iar gradul inalt de asteptari pe care il au romanii o data cu integrarea demonstreaza inca odata ca acesta este de fapt raspunsul la problemele economice si sociale, putin probabil sa se regaseasca si in realitate.

Pentru comparatia perceptiilor legate de integrare intre mediul urban si cel rural vom folosi datele oferite de Eurobarometrul rural realizat in 2005 de catre Metrou Media Transilvania, la cerea Fundatiei pentru o societate deschisa. 72% dintre cei care au raspuns ar vota pentru integrare, in timp ce doar 8% sunt entuziasmati, 33%au incredere si 55%isi pun sperantele in integrarea Romaniei in UE. Atunci cand vine vorba despre sursele de informare cu privire la Uniune, 58% se bazeaza pe informatiile oferite de televiziune, 26%pe informatii oferite de radio, respectiv 24% pe discutiile cu prieteni,colegi etc. Totusi 74% nu stiu cand au avut loc alegerile pentru Parlamentul European, 61%nu cunosc ca Uniunea are imn propriu, iar 62%nu stiu cate state membre are in componenta sa UE. Mai grava insa pare a fi lipsa de informatie in cea ce priveste producerea si prelucrarea carnii sau laptelui, echivalent informational cu temele de interes pentru mediul urban si sectorul IMM privind legislatia si standardele in domeniu.

Astfel, 66%dintre respondenti nu cunosc conditiile de igiena pentru producerea carnii si laptelui, totusi 55%ar fi de acord cu introducerea unor restrictii privitoare la aceste conditii pentru producatorii autohtoni. Fara ironie, putem compara aceasta situatie cu intelegerea de catre autoritatile romane a implicatiilor respectarii angajamentelor luate prin inchiderea capitolelor de negociere cu UE.

Faptul ca Romania trebuie sa treaca de la agricultura dezorganizata, de subzistenta pe alocuri, la performanta, diversitate, sa tinda spre ramuri care pot aduce beneficii crescute-biotehnologii, agricultura bio- si ecologica- va insemna nu doar un efort organizational si investitional, ci si costuri sociale. Raul facut sistemului agrar, mai intai de colectivizare, apoi de legile incomplete ale retrocedarii, intelegerea gresita a notiuni de proprietar, toate trebuie indreptate. Greselile guvernantilor nostri prinsi intre demagogie, populism, obligatii internationale sau intereselor proprii, isi vor face simtite in continuare efectele. Acestea sunt cauzele profunde pentru care romani se viseaza in UE, sperantele se leaga de un act al guvernarii onest profesional, ca si cum simpla afiliere la un organism multinational ar rentabiliza actele politic si economic din Romania.

Respectarea unor norme minime in domeniile care afecteaza nu doar lumea rurala, acceptarea unor restrictii de catre populatia direct vizata, fara insa a cunoaste cu exactitate care sunt acestea si in ce masura vor afecta gospodariile rurale, spun multe despre participarea reala a publicului roman in procesul de integrare, precum si despre interesul real manifestat de autoritati.

Populatia din mediul rural pare sa nu constientizeze faptul ca, din totalul ocupat in agricultura, reforma agricola in vederea pregatirii pentru aderare va avea efecte negative in sensul reducerii dramatice in timp a acesteia, la un nivel comparabil cu cel din UE , de circa 5%. Forta de munca dislocata din agricultura va suporta costuri precum pierderea sursei de venit, somaj, reconversie profesionala, migratiune profesionala.

Tot pentru mediul rural, 65%considera ca viata va fi mai buna dupa integrare, 11%mai rea, iar13% la fel. Cei car cred in imbunatatirea situatiei programeaza la un an dupa aderare -11%, peste 2-3 ani -36%, peste 4-5 ani 17% si o perioada de peste 5 ani - 21%.Pentru pesimisti, la intrebarea "Cat timp credeti ca va mai fi rau?" procentajele arata astfel:1 an-3%, 2-3 ani -15%, 4-5 ani-14%, peste 5 ani-37%.

Rezulta o situatie oarecum hilara,procentul mare de cetateni care se doresc in interiorul UE fiind subliniat de procente ridicate atunci cand vine vorba de lipsa de informatie, informatia eronata. Evident aderarea va aduce noi oportunitati, aflux de capital, deschiderea de noi piete, dar va presupune si costuri si pericole pentru o societate care inca nu si-a gasit drumul firesc.

Principalele costuri vor fi legate de competitivitate in plan economic, capitol la care insasi Europa are de suferit in concurenta cu Japonia si Statele Unite. Orice evaluare in acest moment nu poate fi decat relativa, ea trebuie sa tina cont nu doar de realitatile autohtone, evolutia altor state aderate recent, schimbarile care vor avea loc in interiorul Uniunii, ci si de reasezarea dinamicii globale pe actualii si viitori centri de influenta.

Pentru Romania, este necesara nu doar o strategie de informare publica asupra costurilor integrarii(desi timpul pana la data aderarii efective este extrem de scurt si nu va putea schimba radical perceptiile sau asteptarile romanilor), ci si o evaluare individuala si de grup, in functie de nevoi si interese. Efectele integrarii se vor resimti mai acut dupa primii ani, iar primele semnale receptionate de populatie vor fi cele negative. De asemenea, schimbarea discursului politic, in cadrul UE este vazuta ca o justificare pentru toate abuzurile, este acut necesara, formularea"Integrarea Romaniei"fiind in acest context falsa.

Populatia Romaniei pare inca vrajita de mitologia moderna a integrarii. E adevarat ca acest fapt ajuta clasa politica sa se mobilizeze in acest proces, numai ca efectele negative asupra populatiei, odata ce asteptarile ii vor fi inselate, se vor resimti deosebit de acut. Imaginea pe care o lasa Romania este cea a lipsei de initiativa proprie, a superficialitati, a unui discurs public diferit de cel politic, a asteptarilor nejustificate de mari la adresa procesului de integrare. Din pacate sau din fericire, nu partidele politice, nu guvernele sau presedintii acestei tari se vor integra, ci intreaga populatie, cu interese si nevoi distincte. Ce nu inteleg politicieni este ca ei trebuie sa raspunda si sa satisfaca exigentele si nevoile populatiei autohtone.

Avem nevoie de realism. In conditiile in care nimeni nu doreste sa se gandeasca la accentuarea, intr-o prima etapa, a diferentelor economice si sociale, la cresterile de preturi inerent sau la stagnarea valorii veniturilor pentru categorii largi ale populatiei. Incoerenta vieti politice autohtone va accentua efectele negative ale eternei tranzitii romanesti, de aceasta data in drumul integrarii efective in Uniune. Senzatia lasata uneori este cea ca directia este buna, defectuoase sunt ritmul, viteza si decizia de a face lucrurile obligatorii de facut. Ca populatia nu pare constienta de aceste lucruri este si urmarea modului in care acest subiect a fost tratat, a dezinteresului aproape specific pentru romani, obisnuiti sa primeasca totul de-a gata, dar si a mass-media , prea ocupate mai degraba de scandalurile dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria sau violurile de la ora 17.Pe de alta parte, clasa politica pare incapabila sa treaca de la un discurs fals la realism. Abaterea atentiei spre tinte si asteptari false nu va insemna in final, decat costuri suplimentare. Cine le va suporta? Aceiasi cetateni care au suportat "investitiile"Bancorex, FNI, Banca Religiilor, Motorolla.

La prima vedere pare un orizont incarcat si lipsit de speranta, dat fiind ca, la randul ei UE se confrunta cu scandaluri de coruptie, inechitate sau lipsa de viziune. Alan Ryan nota ca adeseori s-a spus ca gandirea politica anglo-saxon este un vacuum ciudat care poate asemana cu ganditori precum Locke, Mill sau Marx, sugerandu-se faptul ca Europa a fost un ferment intelectual continuu.

Daca este asa, atunci, in fapt mari oportunitati nu doar pentru romani li Romania, ci si in interiorul viitoarei constructii europene - Depinde de noi sa depasim obstacolele interne sau unionale si sa contribuim la formarea unui mecanism european performant. Europa si Romania au nevoie de coerenta administrativa, de exigenta functionalitati si a performantelor economice , dar mai ales de diversitate ce naste cultura, putere si, in cele din urma, UE echilibrata pe scena geopolitica. Nu faptul ca ni se cere indeplinirea unor standarde, sau ca ele sunt indeplinite intocmai in multe state incluse in Uniune trebuie sa ne ingrijoreze, ci aparenta neputinta si conformarea de care dam dovada.